6,255 matches
-
notele și planurile întocmite de socrul lui în timpul expedițiilor militare. Mare păcat ar fi vătămarea ei! Se uită în depărtare și constată că într-adevăr toată zona situată între oraș și Tibru pare în dimineața aceasta neîncăpătoare. Oamenii au venit grămadă să asiste la sacrificiu. Lângă el, Paterculus și Plautius discută animat: — Și totuși, insistă autoritar acesta din urmă, câmpul era pe vremea lui Servius Tullius proprietatea Statului! Aha! se dumirește Tiberius. Vorbesc despre fostele ogoare ce au aparținut Tarquinilor, hărăzite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
marea dedesubt. Rostește cu vocea sugrumată de emoție: — Pământul pe post de mamă. Flancat de spiritele aerului și apei... — Simbolism triumfal, surâde Tiberius din vârful buzelor. Din bărbie îi indică tânărului panoul de pe partea cealaltă: zeița Roma, așezată pe o grămadă de arme. — Binefacerile păcii n-ar fi posibile fără succesele noastre militare. Paterculus încuviințează impresionat de expresivitatea metafo rei: puterea și gloria Romei ca izvor de prosperitate generală față în față cu fertilitatea umană și agricolă a întregului Pământ, aflat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oricum nu e gras. Vezi cum ți se lasă sânii în părți, dând senzația distinctă a unei mari întinderi plane între ei? Jemima stă întinsă și-și freacă abdomenul cu afecțiune și dispreț totodată, pentru că este ceva inerent plăcut în grămada care este corpul ei. Dar apoi se întoarce pe o parte și încearcă să uite de abdomenul ei greu, care se cufundă în saltea. Își îndeasă pătura strâns pe lângă ea, dorindu-și să nu fie nevoie să se mai dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în tăcere. Hai să intrăm pe una din căsuțele astea din lateral. ―Bine, zice Geraldine dând din umeri, și face click pe o poză cu trei capete lipite. „Cine e aici“, scrie, și pe ecran apare o căsuță cu o grămadă de nume. Suzie 24 =^..^= Cat Scott Shearer Dulceață Invincibilul Ben Todd Delicioasa Lisa:→ Ricky Tim@Londra Brad (Santa Monica) Geraldine citește numele. ― Ei bine, ce naiba face Tim ăsta la LA Café dacă e din Londra? întreabă ea. ― Probabil că același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
infertilitate, infidelitate, vanitate.“ Ce mai aiureli! Infidelitate? Aș vrea eu. Vanitate? Vă rog! Dar continui să citesc oricum: ultima carte e juvele și reprezintă viitorul. „Plecare. O călătorie. Înaintare în necunoscut. Alterare. Zbor. Absență. Schimbarea domiciliului.“ Ei bine, sunt o grămadă de porcării, dar tot nu vreau să mă duc acasă încă. Poate c-o să mă întorc înapoi în LA Café, știu cel puțin cum să găsesc chestia aia nenorocită. Ia să vedem cine-i aici azi. Suzie 24 =^. .^= Cat Dulceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
filmelor? Îmi amintesc ce mi-a spus Geraldine despre cei care locuiesc în Los Angeles. ― LOL. Nici vorbă, e prea multă tensiune. Am vrut doar să-mi găsesc ceva să-mi placă să dar și să-mi aducă și o grămadă de bani. Am început să merg în fiecare zi la o sală în prag de faliment, și într-o zi, proprietarul mi-a spus că e de vânzare. Am reușit să strâng banii, am cumpărat-o și nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pierd vremea, cred. Am prieteni de prin toate domeniile, și am parte de multă distracție. ― Sunt surprinsă. Tindeam să cred că toți prietenii tăi sunt genul body-builders. ― LOL. Nu, întâlnesc tot felul de oameni pe la săli. Aici se antrenează o grămadă de celebrități, iar unii mi-au devenit prieteni. ― Nume, nume, dă-mi nume. ― Bine, <s>, dar să nu-mi porți pică. Îi știu pe Demi și pe Bruce destul de bine, și pe mulți din distribuția ER. Mulți prieteni de-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
culoarea. Jemima din ecranul computerului arată absolut uimitor, dar Geraldine știe că nu-i suficient. ― Stai așa, îi ea spune lui Paul. Încă nu suntem gata. Mă întorc în două secunde. Geraldine aleargă înapoi la masa ei și împrăștie rapid grămada de reviste lucioase care amenință să se răstoarne. Vogue? Nu, arată prea afectat. Elle? Nu, prea arată a victime ale modei. Cosmopolitan? Perfect. Ia un Cosmopolitan și fuge înapoi la Paul, răsfoind-o. ― Asta e! spune ea, oprindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cumva, aici țin încă și mai mult la menținerea siluetei aici, așa că sar peste salatele de orez și paste, care deși arată delicios, nu sunt ce am eu nevoie pentru siluetă. Aleg în schimb, movile de frunze de salate exotice, grămezi de legume prăjite și semințe de susan - nu în ulei, dacă e să mă iau după femeia de la magazin. Lipsite de grăsime. Nu-i așa că sunt fată bună? Nu sunteți mândri de mine? Sala e chiar pe 2nd Avenue, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
împing pe Brad într-un scaun și-i cuprind poala cu picioarele, în timp ce-mi strecor mâinile în jurul gâtului lui. ― Promit, torc eu, promit, pe cuvânt. Capitolul douăzeci Mă întind cu voluptate în pat, lăsându-mă să cad pe grămezile de perne, gândindu-mă la viața mea. Mă gândesc la Brad, care a făcut dragoste cu mine chiar în dimineața asta înainte să se ducă la birou și cum am stabilit să ne vedem mai târziu. Mă gândesc la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe toate și dau din cap uimită. Deschide frigiderul oricărui alt tip și găsești probabil un bax de șase doze de bere, resturi de mâncare indiană luată la pachet și uitată pe-acolo și, dacă sunt chiar foarte leneși, o grămadă de semipreparate de la vreun magazin scump. Așa deci, îmi spun eu, închizând cu zgomot ușa frigiderului. Întâi la sală și după aceea la supermarket, pentru că în seara asta eu voi pregăti eu cina. Îmi pun echipamentul și mă pregătesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prea bine, așa că trag un scaun de la măsuța de toaletă și aproape că reușesc să ajung să deschid ușa, deși mă cam clatin pe scaun. Ajung la dulap și apoi îmi acopăr capul cu mâinile, pentru că din el cad o grămadă de chestii, care mai că nu mă lovesc, după care ajung pe jos. ― Au, strig eu, pentru că nu prea m-au ratat, o revistă m-a lovit direct în frunte și doare al naibii de tare. Așa, cearșafurile. Le și văd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să mă opresc, și mă uit în continuare: e ca și cum aș avea nevoie să văd asta, pentru că dacă nu mă uit la tot, s-ar putea să nu fie adevărat. Mă întind și trag mai aproape una dintre revistele din grămadă. „Mare și săltăreață!“ apare pe copertă: e un titlu aprins peste poza unei femei care este nu prea e femeie, ci mai mult un munte de carne. E complet goală, rânjește la aparatul de fotografiat și-și îndepărtează picioarele, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
simt rău. Dar în afară de senzația de rău, nu mai am nici un alt sentiment. Nu simt nici furie, nici mâhnire, nici măcar prea multă durere. Amorțeală. Mă simt doar amorțită. Îmi scot valiza și încep să-mi strâng hainele, aruncând lucrurile la grămadă, fără să mă mai deranjez să le chitesc sau să le netezesc sau să le îndes. Deodată, simt nevoia copleșitoare să ies de-acolo. Rapid. Brad se întoarce în dormitor. ― Jenny a plecat, spune el încet. ― Și eu am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de unul singur. E ridicol, își spune el după ce face duș. Se află în cel mai strălucitor oraș din lume și nu știe ce să facă, așa că în cele din urmă decide să meargă pe plajă. Pe afară sunt o grămadă de oameni care se dau cu rolele, și Ben se întreabă dacă să închirieze și el niște role și să încerce. Dar una e să te faci de râs în Hyde Park, într-o dimineață de duminică, când toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Da... Alt scâncet, alt zâmbet obraznic. ― Bine, dar s-o păzești prețul vieții, că e una din preferatele mele. Presupun că vrei să ți-o acum, aduc să vezi cum pică? ― N-ai vrea? Îmi deschid valiza și scotocesc prin grămada de lucruri: nu este acolo. Deschid sertarul unde-mi țin lenjeria: nu-i nici acolo. Mă uit în baie, în dormitor și în bucătărie. Mă uit sub canapea, pe canapea și în spatele canapelei: Nicăieri. ― La naiba. Îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ținând "în echilibru și în bună pace elementele cele mai diverse" din "Orientul în miniatură" reprezentat de către Dobrogea 438. În același spirit, Mihail Kogălniceanu aprecia că pentru integrarea treptată și structurală a naționalităților din Dobrogea nu erau necesare "legile cu grămada" ci apropierea treptată a locuitorilor Dobrogei de "moravurile noastre", "luminând cu încetul și fără de comoțiuni sociale spiritul public"439. În aceste condiții, a existat în Dobrogea un regim administrativ excepțional divizat în două perioade. Prima perioadă a fost caracterizată de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
fost acela că aici se afla reședința hanului tătarilor din Dobrogea. Satul Erkesek era situat pe dealul cu același nume, la 8 km S de satul de reședință al comunei Șiriu. După încheierea războiului din 1877-1878, satul Erkesek era "o grămadă de ruine printre care abia se zăresc câteva locuințe mizerabile"1138. Satul Muslu era așezat la izvoarele pârâului Tichilești, la 4 km N-V de satul Șiriu. Fiind "așezat într-o regiune fertilă", acest sat "a început să renască", astfel
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Și trebuesc luptate războaiele aprinse, Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari. {EminescuOpI 57} {EminescuOpI 58} {EminescuOpI 59} Și flotele puternice ș-armatele făloase, Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă, Și-s supte din sudoarea prostitului popor. Religia - o frază de dânșii inventată Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug, Căci de-ar lipsi din inimi speranța de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mai degrabă subțiri și era considerat un bărbat frumos. Era Îmbrăcat, ca și Wilson, În haine pentru safari, doar că ale lui erau noi, el avea 35 de ani, se menținea În formă și era un sportiv bun, bătuse o grămadă de recorduri la pescuit și tocmai se dovedise, În fața tuturor, un mare laș. — Pentru leu, zise el. Nici nu știu cum să-ți mulțumesc pentru ce-ai făcut. Margaret, soția sa, Își mută privirea de la el la Wilson. — Hai să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aia de american, o față care rămâne adolescentă până după treizeci de ani. Wilson Îi studie freza sportivă, ochii frumoși, doar ușor plecați, nasul simetric, buzele subțiri și bărbia superbă. — Îmi pare rău că n-am știut asta. Sunt o grămadă de chestii de care nu mă prind. Ce-ar putea face acum, se gândi Wilson. Era gata-gata pentru o ruptură rapidă și sigură și uite-l pe nenorocitu’ ăsta cum Își cere scuze după ce tocmai a fost insultat. Mai Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
creier. Singurul loc În care-l poți lovi este direct În nas. Mai poți să tragi doar În piept sau, dacă ești Într-o parte, În gât sau În omoplat. Vezi, că după ce i-ai atins o dată mai e o grămadă până să-i omori. Nu-ncerca finețuri. Trage simplu, cum Îți vine la Îndemână. Hai c-au terminat de jupuit căpățâna aia. Pornim? Îi strigă pe băieți, care sosiră ștergându-și mâinile, și cel mai În vârstă se urcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Termină. — Nu-ți face griji. O să ai ceva neplăceri, dar o să facem niște fotografii care o să-ți folosească foarte mult la anchetă. Și mai ai și martori - băieții și șoferul. Ești aranjată perfect, stai liniștită. — Încetează. — Da’ mai sunt o grămadă de treburi de făcut. Și mai tre’ să trimit o mașină spre lac, ca să telegrafieze după un avion care să ne ducă pe toți trei la Nairobi. De ce nu l-ai otrăvit? Așa se face-n Anglia. — Termină, termină, termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sine pe care el n-o mai avea. Avea o față inteligentă și deschisă și era foarte stilat. Matadorul bolnav avea grijă să ascundă asta și mânca meticulos câte puțin din toate felurile care se serveau la masă. Avea o grămadă de batiste pe care și le spăla singur, În cameră, și În ultimul timp Începuse să-și vândă din costumele de luptă. Vânduse foarte ieftin unul Înainte de Crăciun și mai vânduse altul În prima săptămână a lunii aprilie. Costumele fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o gazelă agățată de-o prăjină. Era frumoasă Încă, se gândi el, și avea un corp atrăgător. Era foarte bună la pat și Îi și plăcea să facă asta, nu era drăguță, dar lui Îi plăcea chipul ei, citea o grămadă, Îi plăcea să călărească și să tragă și, desigur, bea cam mult. Soțul Îi murise când ea era Încă relativ tânără și un timp se dedicase celor doi copii mărișori care nu aveau nevoie de ea și pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]