2,577 matches
-
de către coroana britanică, constituind simultan unul din acele acte de rebeliune împotriva coroanei britanice care au prefigurat revolta generală a coloniștilor care a condus la declanșarea Războiului de independență al Statelor Unite ale Americii. Constituția statului Massachusetts, care definea o anumită formă de guvernământ pentru un stat Massachusetts independent și suveran (Commonwealth of Massachusetts) a fost discutată și editată în localitatea Cambridge, Massachusetts, în octombrie 1779, respectiv adoptată de de delegații constituționali în iunie 1780 pentru a intra în vigoare "în ultima miercuri a
Provincia Massachusetts Bay () [Corola-website/Science/310890_a_312219]
-
Meritocrația este o formă de guvernământ sau de organizare în care nominalizarea este făcută și sarcinile sunt atribuite pe baza abilității (meritelor) și talentului, nu pe baza averii (plutocrație), originii, legăturilor de familie (nepotism), privilegiilor de clasă (aristocrație), dreptului primului ocupant, popularității (democrație) sau a altor
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
calităților morale de către împărat . În secolele următoare sistemul s-a extins , majoritatea celor care doreau funcții de administrare trebuiau să-și dovedească aptitudinile trecând examenele guvernamentale . În afară de Confucius, alt filozof chinez din acea perioadă a susținut un sistem meritocratic pentru guvernământ și societate. Acesta a fost Han Feizi, care a fost un precursor al susținătorilor „Școlii legii” („legalism”). Principiul de bază era supremația absolută a legii, dar apăreau și numeroase elemente meritocratice. Alt legalist, Shang Yang, a introdus reforme legaliste și
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
a meritelor științifice sau artistice. Totuși, mai târziu, el adoptă o atitudine nemeritocratică, numindu-și frații în funcții de guvernatori, caz în care loialitatea era mai importantă ca meritul, caz obișnuit în politică. Thomas Jefferson a susținut ferm forma de guvernământ meritocratică, considerând-o superioară altor forme și crezând într-o „aristocrație naturală”. care să se ocupe de binele public. Timp de peste un mileniu, până la cucerirea ei în 1797 de Napoleon, Republica Venețiană a folosit un sistem meritocratic pentru a desemna
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
și de fanaticii fasciști din nordul Italiei. La scurt timp după război, nemulțumirea civilă a dus la referendumul din 1946, privind rămânerea Italiei ca monarhie sau trecerea la republică. Italienii s-au decis să formeze Republica Italiană, forma actuală de guvernământ a Italiei. Regatul Italiei a ocupat teritoriul Italiei din zilele noastre. Creșterea teritorială a regatului a fost urmate a procesului de unificare națională, care s-a încheiat în 1870. Unele regiuni, precum Trieste sau Trentino-Alto Adige, care sunt parte a
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
treimi dintre mandatele parlamentare partidului care câștiga un sfert din sufragiile populare. Fasciștii s-au folosit de violență și de intimidări pentru a câștiga cei 25% dintre voturi la alegerile din 1924, ceea ce le-a permis să devină partidul de guvernământ al Italiei. După alegeri. Deputatul socialist Giacomo Matteotti a fost asasinat, după ce a cerut anularea alegerilor datorită numeroaselor abuzuri din timpul procesului electoral. După moartea colegului lor, deputații socialiști au părăsit lucrările parlamentului, ceea ce i-a dat lui Mussolini o
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
nemulțumiri au dus la renașterea sentimentelor republicane. După abdicarea regelui Victor Emmanuel al III-lea în 1946, noul rege Umberto al II-lea era amenințat cu izbucnirea unui război civil și a trebuit să convoace un referendum asupra formei de guvernământ a Italie. Pe 2 iunie 1946, tabăra republicană a câștigat 52% dintre voturile participanților la referendum, iar Italia a fost proclamată republică. Umberto al II-lea a abdicat, iar bărbaților Casei de Savoia le-a fost interzisă intrarea în Italia
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Patriarhia Română a desfășurat o lucrare misionară ortodoxă în interfluviul Nistru-Bug. Acest teritoriu plasat temporar sub administrația civilă română , având o suprafață totală de 29 733 km² și o populație de 2 326 266 de locuitori, a fost condus de Guvernământul Transnistriei și organizat în 13 județe (Ananiev, Balta, Berezovca, Dubăsari, Golta, Jugastrului, Movilău, Oceacov, Odesa, Ovidiopol, Râbnița, Tiraspol, Tulcin) cuprinzând 64 de raioane și 2 municipii (Odesa și Tiraspol) cu 15 comune urbane, 18 suburbane și 1 363 de comune
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
dominație prusacă are o stemă și va aparține de provincia Rinului. In 1827 va apare primul ziar local. Prin Tratatul de la Versailles Eupen ajunge să aparțină de Belgia, între anii 1920 - 1925 din punct de vedere administrativ va aparține de guvernământul Eupen-Malmedy sub comanda generalului „Herman Baltia”. La data de 18 mai 1940 este anexat de Germania, fiind în septembrie 1944 eliberat de trupele americane, iar în 1983 orașul devine centru de reședință a comunității cu populația etnică germană.
Eupen () [Corola-website/Science/309638_a_310967]
-
al XVIII-lea, fratele lui Ludovic al XVI-lea moștenește coroana Franței iar regatul revine la frontierele din 1792. Carta din 1814 aliează o serie de idei moderate ale revoluției franceze cu elemente moderate ale tradiției monarhice. Chiar dacă forma de guvernământ dorită de majoritate este o monarhie legitimitatea regală este fragilă iar țara este foarte agitată. La început, gesturile lui Ludovic al XVIII-lea de acceptare a numeroase reforme legale, administrative și economice ale perioadei anterioare i-au sporit popularitatea. În
Restaurația franceză () [Corola-website/Science/309682_a_311011]
-
exercitarea lor, având provincii considerate agenții independente. Municipalitățile sunt clasificate administrativ, în primul rând în ceea ce privește numărul de locuitori. Natura, compoziția și atribuțiile guvernului în fiecare localitate depinde de gama sa, în constituțiile diferite a criteriilor de clasificare și formelor de guvernământ, de asemenea există guverne locale fără categorii municipale, în localități mici sau în arii rurale, care au diferite nume: comisii de promovare, comisii municipale,comune, etc. Localitățile care îndeplinesc cerințele pentru crearea acesteia sunt declarate municipii,guvernate de municipiu ca
Politica Argentinei () [Corola-website/Science/309105_a_310434]
-
în majoritatea cazurilor, iar numărul de consilieri, de obicei, este stabilit de legislație, în funcție de numărul de locuitori. Pentru municipalitățile care îndeplinesc anumite cerințe legale și decid să utilizeze autonomia institutională, majoritatea provinciilor le dau puterea de a stabili forma de guvernământ, prin adoptarea "Cartei Orgánica" sau "Cartei Municipale" cu caracter de instituție municipală. Această structură administrativă este foarte dinamică și are scop dublu: de a colabora în descentralizarea statului (Federalismul Argentinei se ia la nivel municipal) și de a promova colonizarea
Politica Argentinei () [Corola-website/Science/309105_a_310434]
-
de revolte în peste douăzeci de orașe din Anglia. În momentul urcării sale pe tron, regele George era trecut de cincizeci de ani, nu cunoștea limba engleză și nici legile Angliei. Din această cauză se naște o nouă formă de guvernământ: consiliul de cabinet, alcătuit dintr-un grup de consilieri particulari și miniștri, un cabinet răspunzător în fața Camerei Comunelor. Sir Robert Walpole a prezidat acest Consiliu timp de douăzeci de ani. George I a folosit ca limbi de comunicare cu miniștrii
George I al Marii Britanii () [Corola-website/Science/310769_a_312098]
-
care în 1944 forțele Aliate se apropiau, partizanii italieni a organizat o insurecție în spatele liniilor germane. Conducerea insurecției a fost asumată de Comitetul eliberării naționale din Italia de sus (CLNAI). Această rebeliune a dus la formarea mai multor forme de guvernământ provizorii ale partizanilor în toată regiunea muntoasă a Italiei de nord, în rândul cărora cel mai important era cel din Ossola, acesta primind și recunoașterea oficială din parte Elveției și a consulatelor Aliate din Elveția. Spre sfârșitul anului 1944, germanii
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
China într-un protectorat japonez. În fața creșterii sentimentelor antijaponeze din întreaga Chină și a apariției unor importante opoziții internaționale, Japonia și-a retras ultimul grup de cereri, iar tratatul de pace a fost semnat în mai 1915. Între partidul de guvernământ (Kodoha) și organizațiile politice și militare existatu puternice legături, precum „Federația Imperială a Tineretului” și „Departamentul Politic” al Kempeitai. Printre societățile secrete (himitsu kessha), „Kokuryu-kai” (Societatea Dragonului Negru) și „Kokka Shakai Shugi Gakumei” (Liga Național Socialistă) aveau de asemenea legături
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
discuție atât personalitățile care nu reprezentau partide politice, cât și pe cei care aveau puncte de vedere contrare: Ceea ce urmărim noi aici în străinătate este succesul procesului pe care îl pledăm - procesul existenței României - și nicidecum instaurarea unui regim de guvernământ. Or cheia succesului în străinătate stă în poziția personală a celor ce pot și trebuie să acționeze. Reprezentanții partidelor au, înainte de toate, datoria de a întări poziția persoanelor mai sus amintite, pentru a mări eficacitatea acțiunii lor și nu a
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
pentru ținuta democratică a mișcării, cât și pentru rolul de arbitru pe ce l-ar putea juca..."<br> "Ceea ce urmărim noi aici, în străinătate este succesul procesului pe care-l pledăm - procesul existenței României - și nicidecum instaurarea unui regim de guvernământ. Or cheia succesului în străinătate stă în poziția celor ce pot și trebuie să acționeze. Reprezentanții partidelor au, înainte de toate, datoria de a întări poziția persoanelor amintite, pentru a mări eficacitatea acțiunii lor și nu a o micșora."" Leontin Constantinescu
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
regelui Mihai, la 10 mai 1949. Conform statutelor, scopul Comitetului Național era: ""- a reprezenta națiunea română și a apăra interesele ei până în momentul liberării naționale;"<br> "- a duce prin toate mijloacele acțiunea în vederea liberării României și restabilirii sistemului democratic de guvernământ;"<br> "- a coordona și sprijini opera de asistență pentru românii refugiați;"<br> "- a îndruma cooperarea românilor din străinătate spre împlinirea acestor țeluri."" În cadrul comitetului, fiecare membru avea diferite atribuții. Astfel, Constantin Vișoianu și Grigore Gafencu coordonau acțiunile de ordin diplomatic
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Carlo Tocco. Familia Tocco nu era de încredere. Se poate ca povața să fi fost întemeiată, chiar dacă ea nu izvora din rațiune. Căci, cu sau fără soția italiancă, numirea lui Constantin ca al doilea despot în Morea afecta sistemul de guvernământ și avea să aducă necazuri în viitor. Până în 1428, despotatul fusese guvernat de un vlăstar al familiei imperiale, numit de împăratul din Constantinopol. Acum urmau să fie doi și, în curând, trei. Al treilea avea să fie fratele mai mic
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
urmare a celei de-a doua împărțiri a Poloniei, Moghilăul a fost anexat de Imperiul Rus, devenind reședința de județ în gubernia Podolia. Din vara anului 1941 și până în primăvara anului 1944 a fost reședința județului omonim, Județul Moghilău, în guvernământul Transnistriei, aflat sub administrație română. După al doilea război mondial orașul devine un important centru industrial, în special industrie alimentară și construcția de mașini. La recensământul populației din 1989 la Moghilău erau atestați 36 mii locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului
Moghilău () [Corola-website/Science/309954_a_311283]
-
la adresa guvernării au reizbucnit cu vigoare, printre problemele ridicate fiind din nou cea a adevărului despre revoluție. În decembrie 1990 la Timișoara s-a declarat o grevă generală cu scopul aflării adevărului despre revoluție, iar unul din deputații partidului de guvernămînt, Claudiu Iordache, a ajuns să fie fugărit pe stradă de mulțime. În acest context senatorul FSN Sergiu Nicolaescu a propus înființarea unei comisii senatoriale care să cerceteze evenimentele din perioada revoluției. În legislatura 1990-1992 comisia l-a avut ca președinte
Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989 () [Corola-website/Science/309991_a_311320]
-
Teocrația este o formă de guvernământ în care Dumnezeu sau o zeitate este recunoscută ca și conducător civil suprem al statului, sau într-un sens mai larg, o formă de guvernământ în care statul este guvernat prin ghidare divină imediată sau prin oficiali care sunt priviți
Teocrație () [Corola-website/Science/309347_a_310676]
-
Teocrația este o formă de guvernământ în care Dumnezeu sau o zeitate este recunoscută ca și conducător civil suprem al statului, sau într-un sens mai larg, o formă de guvernământ în care statul este guvernat prin ghidare divină imediată sau prin oficiali care sunt priviți ca fiind ghidați divin. Pentru credincioși, teocrația este o formă de guvernământ în care puterea divină guvernează un stat pământesc fie prin încarnare sau, mai
Teocrație () [Corola-website/Science/309347_a_310676]
-
civil suprem al statului, sau într-un sens mai larg, o formă de guvernământ în care statul este guvernat prin ghidare divină imediată sau prin oficiali care sunt priviți ca fiind ghidați divin. Pentru credincioși, teocrația este o formă de guvernământ în care puterea divină guvernează un stat pământesc fie prin încarnare sau, mai des, prin reprezentanți religioși instituționali (e.x. o biserică), înlocuiește sau domină guvernarea civilă. Guvernele teocratice dau legi teonomice. Teocrația trebuie să fie deosebită de alte forme
Teocrație () [Corola-website/Science/309347_a_310676]
-
puterea divină guvernează un stat pământesc fie prin încarnare sau, mai des, prin reprezentanți religioși instituționali (e.x. o biserică), înlocuiește sau domină guvernarea civilă. Guvernele teocratice dau legi teonomice. Teocrația trebuie să fie deosebită de alte forme seculare de guvernământ care au o religie statală sau sunt doar influențate de concepte religioase sau morale, și monarhiile ținute „Prin binevoința lui Dumnezeu”. O teocrație poate să fie monistă, unde ierarhia administrativă a guvernului este identică cu ierarhia administrativă a religiei, sau
Teocrație () [Corola-website/Science/309347_a_310676]