26,356 matches
-
Sunt cu totul aparte, altfel decât oriunde altundeva. Juri că-s făcuți din catifea multicoloră. Și au un parfum nemaiîntâlnit. Am venit Îmbrăcat În sacoul meu gri-cenușiu și În pantalonii bej. Dacă tot va trebui să mă despart curând de hainele acestea (am hotărât să le dăruiesc cuiva, unui om nevoiaș, pentru că oricum le-am ținut prea mult În șifonier). Mi-am zis că ultimul drum va trebui să-l facem „Împreună” aici, În acest... colț de rai. Părintele Severin (care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
m-am trezit cu Melanie la ușă, Însoțită de o prietenă blondă, platinată, plină de zorzoane, cu un tatuaj pe umăr Întruchipând două turturele albe, care se giugiulesc cioc În cioc. Și-au cerut scuze pentru deranj, au luat niște haine Într-o sacoșă și au ieșit În mare grabă, chicotind pe Înfundate, motivând că le așteaptă un taxi pe alee. Melanie era răpitoare! E ziua În care Îl vor duce la groapă pe domnul administrator Cantemir (sună de-a dreptul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din cauza lui Țiți Mițura, care a scornit tot felul de mizerii, de insinuozități pe seama noastră). Nici nu mi-e sete, nici foame nu-mi este. Trăiesc În mijlocul unei mari disperări, care mă macină tot mai adânc. Deschid șifonierul și privesc hainele Melaniei. Le mângâi cu o mână tremurătoare. Parfumul lor Îmi recreează imaginea părului ei bogat, a corpului ei divin. Deschid și ușa din stânga șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o idee năstrușnică. Atârn
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Lustra Începe să se balanseze tot mai intens, apoi să se Învârtă odată cu mine. Viteza ei crește de la o clipă la alta. Camera e un vârtej de lumini, proiectate pretutindeni. Apoi se-ntâmplă ceva de-a dreptul ieșit din comun: hainele se desprind din umerașe, ca și cum puteri invizibile le-ar fi Îmbrăcat pe dată. Sacoul se-nclină ușor și invită la dans rochia neagră a Melaniei. Rochia acceptă cu mișcări fine, cu gesturi tandre, unduitoare. Încep să se rotească Împreună, pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gesturi tandre, unduitoare. Încep să se rotească Împreună, pe valurile sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se desprind din vârtejul acela și, cu fâlfâiri șoptitoare, ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate de un duh nevăzut. Alerg șchiopătând și le privesc uluit cum se nalță tot mai sus, rotindu-se ușor și urcând printre blocuri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și a Început să o urmărească insistent cu privirea și să bată darabana pe brațul scaunului. Stăteam În picioare, lângă fereastră, tremurând de Încordare. Mă uitam la Melanie, care, nu știu de ce, dar nu reușea să-și adune mai repede hainele. Tipul și-a privit nervos ceasul, s-a ridicat de pe scaun și a Început să se miște În cerc prin odaie, strigându-i fetei că a Început să-și piardă răbdarea. 129 Te rog, Marian, nu-mi găsesc rochia neagră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și cioburi mari (Goanță găsise chiar o bucată de tablă) am Început să-i săpăm un mormânt pe măsură undeva, Într-un colț al cimitirului, sub un arțar bătrân. Libelula s-a rănit la genunchi, iar eu mi am găurit haina, la capătul mânecii. Nu mai conta. Eram murdari din cap până-n picioare de pământ și frunze. Și uzi până la piele. Goanță se văieta de foame (l-a potolit Libelula repejor cu o eugenia). Zău, măi Goanță, nu știu cum de-ți vine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Olga, bună! Ești așa de grăbită încât nu mai vezi lumea din jurul tău? Iată că a venit și ziua cea mare, spuse Ina. Nu i așa? Prietena ei nu-i răspunse. Se priviră reciproc, câteva minute, având aerul că împrumutaseră haine străine, timp ce păru a fi deosebit de îndelungat, ca mai apoi să râdă în hohote și să se îmbrățișeze. În ochii Olgăi se iviră câteva boabe de rouă. Dar reuși să spună: - După-amiază vin la tine, am atâtea să-ți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu s-a mai îmbogățit... - Să fie oare posibil!? - De ce nu? în acest caz, ar fi necesare niște detalieri... Dacă timpul vă îngăduie, aș îndrăzni să vă invit la o cafea, poate aș reuși să mă disculp, nu mă prinde haina de inculpat... - Îmi pare foarte rău, trebuie să merg cât se poate de repede acasă, mă așteaptă mama și arătă cumpărăturile făcute. - Și totuși...! După câteva clipe de chibzuință, Olga se hotărî să dea curs invitației: -Dacă țineți neapărat să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dă un semn de încurajare, nu-i răspunde cu un gest ce ar putea constitui un indiciu oricât de palid, de acceptare. Ideea că ar putea lansa un asemenea semnal o înspăimânta. Nu se vedea cum i-ar sta în haina acestei posturi. * Timpul însă nu s-a subordonat acestor crezuri mărturisite în șoapta intimității, în clipe de mare taină. Tot întâlnindu-se cu diverse prilejuri, cei doi își îngăduiau să converseze câteva minute, timp în care reușeau să schimbe amabilități
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu putea rămâne impasibil. Alex era minat de neliniști. I se părea întotdeauna că existau în exprimările, în fizionomia feței, în comportamentul ei general, multe lucruri care rămâneau nespuse, suspendate undeva în eter. Uneori ea își învăluia ideile într-o haină enigmatică; le lansa asemenea unei rachete, urmărind din spatele privirilor dacă și-au atins țința. El se prefăcea a nu înțelege. Alerga la acele prezumții și, de fiecare dată, o dădea pe glumă. Totul se spărgea ca un balon de săpun
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Nu îți pot promite, aș vrea sincer să fiu de față, dar cum cred că bine bănuiești, sunt foarte ocupat...! Tânărul îi întinse mâna inginerului și plecă încărcat de o bucurie care se vedea bine cum îi ieșea afară din haine. Din cadrul ușii, încercă să reîmprospăteze invitația: - Dacă totuși veți avea timp... și plecă încărcat de bucuria unei reușite. Un timp, Alex rămase cu mapa de corespondență deschisă la aceeași pagină fără a citi conținutul. Mulțumi Cerului. Tony apăruse ca un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a dialoga. După un timp, amândoi își dădură seama că vremea ce părea a se îmbuna fusese iluzorie. Norii furtunatici deveniră din ce în ce mai amenințători. Se treziră deodată mitraliați de o rafală de ploaie cu picături bogate în apă care pătrunseră prin hainele lor subțiri. Natura începuse să se dezlănțuie. Alex veni cu propunerea: - Ce-ar fi să mergi la mine la o cafea? I se părea că așa îi va fi mai ușor să demareze discuția proiectată. Se aștepta ca ea, în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cuvântul: i l furase, dar para cât putea de bine, acoperind situația creată cu zâmbete și vorbe scăldate în două ape. Pentru a nu se demasca, găsi că cel mai potrivit ar fi să ia o mină de indiferență. Cu haina aceasta a unei prietenii de fațadă, avea să-și pună mai lesnicios în aplicare planul diabolic. Care? Când? Erau și pentru ea încă multe întrebări fără răspuns, dar o dată ce bolovanul se va prăvăli de pe înălțimile pe care-l va urca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sau la uscătorie ca să nu vedem cum creștem. Până numărătoarea ajungea la zece, eram deja mari și ieșeam din ascunzători. Pe asfaltul pe care desenasem șotronul, ne-au crescut oasele. Eu voiam să le storc bine, ca să încapă iar în hainele de anul trecut, dar mama mi-a cumpărat haine noi. De la etajul unu, doamna Olga îmi spunea să nu mă mai cațăr pe gard. Eu așteptam să plece. Bara de fier e tare și o să mă țină. Doamna Olga mă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
numărătoarea ajungea la zece, eram deja mari și ieșeam din ascunzători. Pe asfaltul pe care desenasem șotronul, ne-au crescut oasele. Eu voiam să le storc bine, ca să încapă iar în hainele de anul trecut, dar mama mi-a cumpărat haine noi. De la etajul unu, doamna Olga îmi spunea să nu mă mai cațăr pe gard. Eu așteptam să plece. Bara de fier e tare și o să mă țină. Doamna Olga mă vedea și mă privea prin ochelari încruntată. Aceștia îi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
altfel de ce să-i fi oferit floricele și Coca-Cola? Emoția lui Sebi era mai puternică decât emoția soldaților sau a comandantului. Avea acum ocazia să simtă cum e să știi că ai să mori, că în următoarea fracțiune de secundă hainele tale vor avea urme de gloanțe, că zidul din spate va fi împroșcat cu sângele tău, iar praful iscat în cădere ți se va așeza pe buze și în albul ochilor încremeniți spre ecranul televizorului. Îți vor ridica trupul din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
alții se mulțumeau să ofteze, dar Slavko nu-și putea da seama dacă pentru el sau pentru ei înșiși. La intrarea în bloc scara are câteva trepte lipsă, e ca o dantură stricată. Mirosul de ghenă lasă urme adânci în haine, precum pisicile în călduri. Ușa are doi ochi larg deschiși în locul în care geamurile au fost sparte, și așa se poate vedea și înăuntru, și în afară în același timp. Tabla era îndoită și moale ca o plastilină când Slavko
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu vindecările, nici dacă sunt în stare să creadă în minuni. În mintea lor era loc numai pentru iubire. Începură să-și facă planuri și să și cumpere lucruri de care nu aveau nevoie neapărat. Astfel, Corina se alesese cu haine impermeabile și hanorac cu glugă îmblănită, iar Dan, în costumul de scafandru, stătea în fiecare seară în barca pneumatică. Corina murea de râs văzându l cum călca rar până pășea în barcă, acolo, cu genunchii strânși, Dan râdea cu poftă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ruptul capului să piardă ceva. Probabil că va ține un speech și el trebuie să fie în față, să audă tot, să prindă tot, toate ideile, tot ce nu fusese încă scris. Corina încuie repede, coborî scările în timp ce și îmbrăca haina. Pe drum o luă la fugă, nu simțea decât o imensă părere de rău că nu putuse să facă mai mult, adică să facă ceva cu adevărat, doar avusese cele mai bune intenții și își dorea așa de mult să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cuprinse deja încheietura și ea nu și-o retrase. Ochii lui se ridicară spre chipul Deliei, spre bărbie și spre gură, până când îi întâlni privirea. — Eu cobor la prima. — Și eu. Delia se gândi că nu e îmbrăcată adecvat, că hainele ei sunt prea negre, dar și el e îmbrăcat în negru, ce frumos, ne place aceeași culoare și nici nu m-am fardat, cred că sunt la fel de palidă ca fata cu fustă scurtă, am uitat să-mi prind și părul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fi putut fi cea mai banală dimineață dacă nu ar fi fost geamantanul tatei gata pregătit și cu rotițele șterse de praf. Jacheta lui odihnea peste mânerul negru. Nici nu plecase și holul devenise mai mare, acum, că își strânsese haina și pardesiul, căciula, mănușile, fularul, puloverul și vesta. Le împăturise repede și trăsese fermoarul peste ele. Și dormitorul se lărgise de când fuseseră scoase cămășile și șosetele, iar polița de la oglinda din baie era aproape goală, în afară de rujul și peria mamei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
simți curentul electric în nări. — Cum îți place ție să mă minți... Daniel nu îi răspunse. Trecu el în față și își concentră toată forța în cuțitul din mâna dreaptă. Cerul întunecat le bătea în ceafă, ploaia îi ustura prin hainele ude. Picioarele lor amorțite înaintau unul după altul, purtând, pe bocanci, greutăți imense de noroi negru. Se simțeau exilați pe o planetă străină, iar planeta își trimitea spre ei duhoarea de pământ putrezit, înmuindu-se sub tălpile lor. Crampele din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se păru că avea gust de ceai rece. — Dacă ne drămuim pachetul ne ajunge până mâine. Nimic nu e mai enervant decât umezeala asta. Daniel îi întoarse spatele și călcă mai departe pe cărarea proaspăt făcută. Ploaia îi aluneca sub haine, picăturile i se scurgeau pe urechi, pe gât și apoi pe umeri. Cuțitul se balansa ușor între degetele ude. Amândoi păreau fântâni arteziene din care apa țâșnea inegal și, prin fiecare por, fântânile respirau apă. — Am auzit ceva. — Nu poate
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vor găsi o soluție. Era din nou liniște, doar gândurile alergau de la unul la altul. Secretara se întinse pe podea, nemaifiind nevoită să-și îndoaie genunchii. Bărbatul o ajută să se așeze cât mai comod și îi puse sub cap haina sa. Aproape fără să se miște, ea adormi imediat. Trăgându-și mâna de sub capul ei, bărbatul atinse un obraz ud de lacrimi și tresări. Îi mângâie părul cu vârful degetelor, o văzu zâmbind prin somn și se gândi că vor
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]