2,407 matches
-
toată În năcaz Dar năcaz, dar priveghere nu cu chin supărători, Ci cu hazul de plăcere unui foc răcoritori, Căruie Îi zic temutul cu frățiorul lui dor, Și tocma asta-i minune că dintr-o stare așa Izvorăște și tot hazul ce are ființa sa. Ah. năcaz, ah. priveghere, temutule și tu dor, Cu cită plăcere dulce a noastre inimi vă vror!” Este un moment de sinceritate În istoria acestei pasiuni. Momentul În care actorul Își scoate, la sfîrșitul spectacolului, masca
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Poetul s-a decis să trăiască. Să trăiască, dar cum? Motoarele retoricii amoroase se pun În mișcare: omul iremediabil bolnav de iubire trăiește Într-un etern suspin, idolatrizînd izvorul nenorocirii lui: „Cu a cerului podoabe lata la Închipuiesc Și cu hazul firii tale nurul tău sămăluiesc.” Va să zică acesta este scopul fugii: proslăvirea ibovnicei Îndărătnice... Biblica retragere În pustiu se termină cu o nouă sămăluire... Retragere, Încă o dată, strategică sau, cum zice Barthes: „asceza (veleitatea ascezei) se adresează celuilalt: Întoarce-te, privește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un cod al bunei purtări. Asta convine talentului său de moralist și gustului său de a cîrti. Autorul Povestei vorbei este, În fond, un ironist, un poet integral ironist, primul la noi de asemenea proporții. Sfaturile lui au, uneori, un haz extraordinar. În conversație, avertizează el, te păzește „să-ți fie mîinile-ajunse/spre părțile cele ascunse / Au să te scarpini cu ele / Spre locurile acele/că e lucru de rușine / Și a fi nu să cuvine”*. Vorbind „nu strîmba din gură
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
D-acum lețcaia-ți s-a șters. Geaba cochetării faci, Că la nimeni nu mai placi. Te-au lăsat toți ș-ai rămas Ca un odorog de vas; CÎt să te dregi la obraz, Te-ai trecut, nu mai ai haz. GÎndeai că chipu-ți frumos O să stea tot abanos. Acum poate să plătești Frumoasă să te numești.” Asemenea parabole sînt numeroase În Povestea vorbii: despre căsătorie, despre nevasta care iubește banul nu bărbatul, despre cadîna care sfătuiește altă cadînă să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
folosului ci moral. La Adaosuri se adresează din nou cititorilor scuzîndu-se de greșelile de stil. Scuza trimite la cauze intime: „nu mi-am văzut sănătatea (din pricina a multor Întîmplări nenorocite...)”... Trecem peste alte dedicații, scrisori justificatoare, răspunsuri, unele scrise cu haz, altele Într-un stil comercial neutru. În procuvîntarea la Sfînta Evanghelie (1840) tonul devine mai radical. Concurența este mare, tipograful trece la represalii: „Primiți-o, vă rog, - zice el despre cartea nouă - și lepădați hîrțoagele cele prescrise de la unii-alții, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui N. este romanul Vară nebună cu bărci albastre, scris alert, în maniera lui Fănuș Neagu, cu un personaj tras parcă din proza optzeciștilor. Benito Macarie, profesor amator de „ghidărie” (agent turistic sezonist), își îngrămădește într-o epică plină de haz solitudinea, iubirile anonime, tribulațiile mărunte. Toate sunt pretext al unei satire acide, iar personajul „e elevat totuși ideatic prin aspirația de a poseda o barcă albastră cu pânze galbene, un simbol exotic al libertății” (Marian Popa). SCRIERI: Cheltuieli de reprezentare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
D.R. Popescu, Ioan Lăcustă. M. r. se vrea continuator al publicației omonime a lui I.L. Caragiale, dar este mai curând un urmaș al „Urzicii”. Revista se dorește „scăpărătoare de zâmbete în vremuri grele” și își propune să ducă mai departe „hazul nostru născut din necaz, hazul cel de toate zilele, din care ne tragem tăria, tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte”. Rubrici: „Jurnal”, „Virgule”, „Răsfoind veacul”, „Cronica inocentului”, „Presupuneri”. Cu numărul 9/1991 apare și un supliment intitulat „Rebus-publicitate-divertisment”. Profilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288204_a_289533]
-
r. se vrea continuator al publicației omonime a lui I.L. Caragiale, dar este mai curând un urmaș al „Urzicii”. Revista se dorește „scăpărătoare de zâmbete în vremuri grele” și își propune să ducă mai departe „hazul nostru născut din necaz, hazul cel de toate zilele, din care ne tragem tăria, tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte”. Rubrici: „Jurnal”, „Virgule”, „Răsfoind veacul”, „Cronica inocentului”, „Presupuneri”. Cu numărul 9/1991 apare și un supliment intitulat „Rebus-publicitate-divertisment”. Profilul, precumpănitor literar, se remarcă prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288204_a_289533]
-
salvată de un umor care face lectura agreabilă. Personajele principale alimentează o intrigă de factură erotică, bazată pe aparentul conflict între o personalitate cam rigidă și una „fără sistem”, pusă pe șotii, care găsește oriunde un prilej de a face haz. Același tip de personaje necomplicate sufletește apare și în romanul Să nu aștepți minuni de la luna septembrie (1991), dar aici este mai interesant modul în care evoluează acțiunea, planul auctorial intersectându-se adesea cu planul ficțiunii. Narațiunea debutează în stilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
31.08.1987). Primii ani de carieră didactică i-a desfășurat în satul Socrujeni din judetul Botoșani, unde, pe lângă funcția de director, pe care o avea, mai predă și alte câteva obiecte, perioada de care își amintea deseori cu mult haz și însuflețire. Apoi și-a continuat cele patru decenii de carieră didactică în orașul natal, fiind profesor de geografie la liceul din Pașcani, care de-a lungul anilor și-a schimbat localul în multe zone ale orașului. Ultimii zece ani
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
în unele ținuturi ale Moldovei. A făcut parte dintre acei puțini oameni care, pe patul de suferință, se împacă cu eternul neant și nu se cutremură de el. Cum am putea spune altfel, când în ultimele luni ale vieții făcea haz de momentul trecerii în neființă, cu foștii colegi care îl vizitau. Din analiza îndelungatei activități la catedră a profesorului Eugen Ancuța, rezultă că, având o înaltă conștiință despre îndatoririle sale ca dascăl, el și-a cheltuit fără preget toată energia
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
culiselor, nu trebuiau nici văzute, nici gândite ci crezute orbește. Desigur, orice dogmă a urmat această cale care, viața a dovedit că, cu cât era mai Îngustă cu atât prolifera ascuns, În subsidiar, pe căi laterale; se-nțelege, În timp. Hazul este că, În cazul mascaradei literare din 1948 Încoace - pe care o cercetez cu răbdarea ajunsă demult la limită și numai neaflarea răspunsului la Întrebări „până unde” și „cât” și „de mai cine” și „peste mai ce” se va lăți
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acorduri ale unei fanfare militare: „Cu trecerea muscalilor și apoi cu venirea nemților, multe veselii au fost în grădină și mulți bani s-au cheltuit. Cât stăteau rușii cântau acolo muzicile lor; cât au stat nemții cânta muzica lor. Mult haz făceau oamenii și mai cu seamă băieții, când vedeau că vine muzica nemților, care avea înaintea ei un cărucior, cu toba cea mare în el, tras de un câine mare”. Treptat, „cântecele tarafului lui Angheluță sau ale lui Gândac și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
cred, încă, în viitor. (...) La centru, veselia s-a localizat în câteva familii. Lumini orbitoare, toalete și bijuterii scumpe, cancanuri, rhumi, pocker, bacara, invidie, bârfeală, șampanie, icre negre, aiere de nobleță și gulere tari. Apoi, măști simpatice și pline de haz, curiozitate, presupuneri mai mult sau mai puțin întemeiate și apoi demascare, chef, lăutari, radio, cor, Keren Kajemet. Dimineața, oleu de ricină, capsule contra durerilor de cap, ventuze care nu prind, sistem Moritz-Lux. (...) O listă discretă de măștile din seara de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în dauna concepției piesei sale, căci ardeleanul latinist trebuia să fie și democrat, "ultra-demagog". Dar Alecsandri combate și mania latinistă, nu numai în vorbire, ci și în concepție. Iată ce zice Toader, vornicul satului, despre Galuscus (și Alecsandri face mare haz): " De când ă Galuscus î le vorbește sătenilor tot din carte și le spune că-s strănepoți de împărați, că se trag din Troian, țăranii au luat-o de bună... Dacă-i îndemni la lucru, îți răspund râzând că împărații nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
valoare documentară asupra fizionomiei epocii: demolările și evacuările din locuințe, concediile de odihnă ale salariaților la Mamaia ș.a. Stilistic, obține o singură izbândă, tot de ordin descriptiv: prezentarea minuțioasă a interioarelor din imobilele de mahala. La polul negativ, comparațiile stârnesc hazul și destabilizează tonul dramatic, iar filosofia de viață intră în picajul monologului antirăzboinic („Planeta noastră rotundă nu este o nucă al cărei miez s-a uscat; iar noi, miliarde, nu sugem din pământ mucegai. Suntem mulți, dar când privim apusul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
a găsit idei noi, proaspete, acroșante: "Toate sfîrșiturile cehoviene afectate de deznădejdea încrederii, dezleagă începutul comedie... FINALUL start al destinului. ...Amenințarea stă în ființe normale și-n faptele zilnice. Se trag focuri de armă și moartea nu vine. Sinuciderea stîrnește hazul. Pleznesc nervii biciuiți de clipele lucide ale constatării. Și totuși, zahărul îndulcește gura pentru un nou pahar de ceai". După cum ușor se poate constata, un dar al regizorului este acela de-a contura un spectacol, în cîteva rînduri. Cuvintele au
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a întâmplat în acea seară a fost forma desăvârșită a teatrului, cu tensiunea maximă, dramatică a vieții... (Irina Budeanu) Schițe de decor și costume de Eugenia Tărășescu Jianu " În Pescărușul domnește risipirea întru timp a iubiri, a sufletului, a vieții. Hazul și harul, bufoni virtuoși ai uitării, ne-au sechestrat timpul. Ascundem prin farmec degradarea ce a început să ne placă, însăilând idealuri ce se plictisesc de truda noastră. Atingem moartea fără rost, fardându-ne cu cioburi de veșnicie. Singuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noi, cumpărate de mama pentru Paști. O iubeam pe mama și mă uitam la ea cu un fel de frică amestecată cu religiozitate: îmi amintesc că ea mă privea cum mâncam și îmi povestea tot felul de istorii pline de haz, ca să mă facă să nu observ cât eram de săraci. Acum mă gândesc că, probabil, moștenesc de la tata (care a rezistat prin închisori atâția ani) un anumit tip de forță, iar de la mama, partea aceasta histrionică. Acum, la bătrânețe, mama
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fragmente din dramaturgia eminesciană și, câteodată, texte post-post-moderne, adică luam fiecare câte un volum piese diferite și autori diferiți și construiam un dialog al versiunilor ce se nășteau din această improvizație. Îmi aduc aminte că am jucat O întâmplare cu haz de Goldoni, unde eram regizor, scenograf, interpret, recuziter și "impresar"...Apoi, pe scena teatrului din Botoșani, am jucat E vinovată Corina, de Laurențiu Fulga, îndrumat de un actor al teatrului. M-am îndrăgostit de o colegă, Doina, iubire curată, adâncă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
poarta spitalelor? sau noi, ăștilalți, externații? nu cumva, și internații și externații ne aflăm, cu toții, în același mare spital? Ieri, în poartă la Spiridon, unul în halat vinețiu se desprinde din gașca ieșită la cumpărături și mi se adresează, în hazul celorlalți: dom'le, fii atent, ești cam palid! Mă reped la oglinda din holul Unirii și... da, sînt, într-adevăr, palid. 26 ianuarie Alaltăseară am asistat la un viol... Ieșisem din casă pe la zece, să-mi fac "rondul de noapte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și iminentele surpări în abis". Textul este ilustrat cu faimosul "Autoportret", efigie mult inconfundabilă, în care nu știi ce să vezi: afișarea serios ritoasă a făloasei autoaprecieri, sau masca histrionică a spiritualului pictor, căruia i-a plăcut atît de mult hazul gros, chiar hazul de propriile-i metehne. Probabil, ambele. Iată că frații noștri, chiar și rrromânașii verrrzi, s-au împăcat și cu barbișonul lui Emil Constantinescu. Le-au trebuit șapte ani pînă să-și dea seama că masca proletar-pomădată a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în abis". Textul este ilustrat cu faimosul "Autoportret", efigie mult inconfundabilă, în care nu știi ce să vezi: afișarea serios ritoasă a făloasei autoaprecieri, sau masca histrionică a spiritualului pictor, căruia i-a plăcut atît de mult hazul gros, chiar hazul de propriile-i metehne. Probabil, ambele. Iată că frații noștri, chiar și rrromânașii verrrzi, s-au împăcat și cu barbișonul lui Emil Constantinescu. Le-au trebuit șapte ani pînă să-și dea seama că masca proletar-pomădată a emanatului nu e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mafioți, n-a reușit bietul Dionisos să-și încropească măcar un șopron pentru Dacia lui dezafectată. Și ce bun era, prin anii șaptezeci, în "Însemnările unui nebun"! Ce fețe fac cinstitele fețe pedeseriste cînd aud de Regele Mihai! De tot hazul. Pînă și "blînduțul" Meleșcanu, obișnuit cu mimica senină, diplomatică, invitat să-și spună prețioasa-i părere despre revenirea monarhului, uită că e filmat și face o față de oglindă din aia care duce nasul la ceafă și buza la ureche. Telegenie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe același trotuar!" Recunosc: mă topesc după astfel de... subsoluri ale coloșilor. Și mă plictisesc impecabilele mumifieri. Ce baghetă de maestru (la urma urmelor, unul de joasă speță) în "Cartea albă a Securității"! Nu mai e bîrfa, de altfel cu hazul ei aferent și cu efectul ei benign, dintre un Cioran și un Ionescu, e dihonia generalizată, întreținută de cea mai abjectă dintre... instituții, made in bolșevismul rusesc, dihonie la care este împinsă mai toată lumea scriitoricească, de la onestul cu operă importantă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]