8,202 matches
-
ani, era înalt de aproape doi metri. Masiv, puternic, aproape gras, avea un chip aspru, autoritar, de om obișnuit să comande. Ședea la un birou Empire clasic, lucrând la niște dosare. Se numea Joshua Geiger.” Acest domn este însurat: „În hol își făcu apariția o femeie în jur de 30 ani. Rar puteai întâlni o femeie mai frumoasă; avea aproximativ 1,70 m, 63 kg. Era blondă, de-un blond platinat, aproape alb. Silueta, insesizabil îngroșată de o sarcină în luna
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
domnule Condurache, nu mai fiți așa modest. Sunteți un bărbat șic. De ce nu v-ar deveni interesantă relația unei cu o altă femeie alte femei cu în actuala dumneavoastră situație? Georgeta Zbihli a rămas fără răspuns, deoarece se auzea pe hol deja soneria care îi invita să-și ia fiecare catalogul și să se îndrepte spre clasele unde aveau ore. Cei doi colegi mergeau la clase aflate pe același etaj și hol, așa că și-au Acestea fiind alăturate, au avut timp
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
Zbihli a rămas fără răspuns, deoarece se auzea pe hol deja soneria care îi invita să-și ia fiecare catalogul și să se îndrepte spre clasele unde aveau ore. Cei doi colegi mergeau la clase aflate pe același etaj și hol, așa că și-au Acestea fiind alăturate, au avut timp să-și propus propună să reia dialogul după terminarea orelor. La terminarea cursurilor, cei doi colegi, mergeau alături, liniștiți, spre casele lor. Încercau să reînnoade discuția întreruptă de soneria care-i
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
bibliotecă. Georgeta rămase încântată de această încăpere primitoare când pătrunse în living înăuntru și dădu de căldură. Condurache Bărbatul, manierat, o ajută să se dezbrace, îi luă haina din blană de nurcă, căciula, fularul, mănușile și i le duse în holul unde avea cuierul. - Vă rog, doamnă Zbihli, luați loc în fotoliu să vă încălziți! Fac imediat cald, doar câteva clipe să mă dezbrac și dau foc gazelor să aprindă lemnele din șemineu , apoi o să pun și de câte o cafeluță
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
se ridică destul de greu din fotoliul moale și imediat Narcis îi întinse amabil mâna să se sprijine. Acea strângere de mână îi transmise un semnal prin corp, la care avea de gând să mediteze acasă, în liniște. Condurache intră în holul unde erau hainele oaspetelui său și reveni cu ele în brațe. O ajută să se îmbrace și o conduse la ușă. Afară îi întâmpină un crivăț uscat care îi lovi cu asprime în față. - Îți mulțumesc, Narcis, pentru plăcuta după
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
așa, avea să-l împrumute, să-l păstreze, să-l poarte ca oricare altă persoană. Din seara aceea ar fi dorit să fie, pentru el și pentru alții, Mihai Romanescu. Așadar, Mihai Romanescu se ridică din pat și ieși pe hol, cercetându-l. Trecuse de zece seara. Asistentele se adunaseră în cabinet și priveau la televizor, comentând din când în când, plictisite. Un pacient tușea insistent într-un salon alăturat. Cineva vorbea la telefon, plângându-se de răbdarea pe care trebuia
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
salon, vecinul de suferință sforăia. Atunci zări, în spatele noptierei acestuia, într-o sacoșă, o pereche de pantaloni și un tricou verde. Îndată îi fulgeră o idee: luă sacoșa și privi atent bolnavul. Nu dădea semne să se trezească. Ieși pe hol. Știa unde este baia. Acolo avea să se schimbe și să abandoneze pijamaua primită la internare. Coborî scările, aparent liniștit. Nu avea nevoie de bilet de externare, nici de însoțitori spre nicăieri. În schimb, avea o voință nebună de a
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
este baia. Acolo avea să se schimbe și să abandoneze pijamaua primită la internare. Coborî scările, aparent liniștit. Nu avea nevoie de bilet de externare, nici de însoțitori spre nicăieri. În schimb, avea o voință nebună de a se descoperi. Holul mare, de la parter i se păru imens. Întâlni un medic de pe Salvare și o targă cu un pacient accidentat. Apoi ieși în stradă. Nu știa încotro s-o ia. Întrebă unde este gara. Află că este la trei străzi spre
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
a simțit că vreau să plec și să o las acolo dar nu avea nicio putere să mă determine să o iau cu mine, o durea, mă durea și pe mine. In acel moment una din doamne mă chemă pe holul alăturat. - Doamnă, o să vă rog să plecați pe aici, nu aveți cum să rezolvați problema, copilul va rămâne la noi, știți cum o cheamă? - Da, Alina! -Vă mulțumim, este mai bine așa, nu vrem să vă mai implicăm în tot
COPILUL NIMANUI! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354886_a_356215]
-
toți au părut mulțumiți de meniu și de organizare, așa că, la plecare, l-au salutat toți cu zâmbetul pe față pe amfitrion. Ajuns acasă împreună cu Simina, Dan se simte ușurat. Înaintează cu greu, după intrarea în apartament, unul în spatele altuia. Holul, și așa îngust, este de-a dreptul strangulat: zeci de cutii cu cărți și documente stau clădite lipite de zid. Mâine dimineață, la prima oră, va veni Bistrițanu de la Academie, însoțit de nepoți, să le ridice. Se va îngriji apoi
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
locuise acolo în calitate de prietenă a lui Dan și de chiriașă fără taxă a proprietarului). Atunci l-a convins Dan pe Bătrân să-i lase să renoveze. Au zugrăvit, au redecorat și remobilat sufrageria, biroul și bucătăria. Au desființat debaraua de pe hol, prelungind baia, și au instalat în noul spațiu o cabină de duș modernă, confortabilă. Cuierul din fier forjat de pe hol, cu ladă pentru încălțăminte, făcut la comandă pe vremuri, după dorința răposatei madam Frunză, l-au înlocuit cu un dressing
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
Bătrân să-i lase să renoveze. Au zugrăvit, au redecorat și remobilat sufrageria, biroul și bucătăria. Au desființat debaraua de pe hol, prelungind baia, și au instalat în noul spațiu o cabină de duș modernă, confortabilă. Cuierul din fier forjat de pe hol, cu ladă pentru încălțăminte, făcut la comandă pe vremuri, după dorința răposatei madam Frunză, l-au înlocuit cu un dressing mascat în perete, iar podeaua întregii locuințe a fost acoperită cu parchet din bambus negru, lăcuit oglindă. De camera Bătrânului
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
-o: a protejat volumele îndesate în cutii de carton cu folie de plastic, sigilându-le în interiorul rafturilor. Acum, la întoarcerea de la înmorântare a tinerei familii, cărțile Bătrânului - și cele din fosta lui cameră, și cele de pe balcon - stau cuminți în hol, așteptând dimineața, când vor lua drumul Arhivelor Naționale, unde vor fi inventariate și apoi depozitate într-un loc unde, probabil, nu le va mai tulbura nimeni vreodată. - Vaaaaiii, ce răuuuu mi pare după neeeneeea ... , suspină Simina. Se uită lung la
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
că o parte din ea se bucură că i-a răspuns Cel de Sus rugăciunilor de taină și i-a scurtat Bătrânului zilele, lasă să-i scape o lacrimă. Pragmatic, Dan îi ignoră bobița de apă de sub pleapă. Iese din hol, intră în sufragerie, aduce un taburet de pe balcon și îl fixează în dreptul ușii de la încăperea rămasă goală, ce miroase încă a bătrânețe și boală. Se urcă pe taburet și, ajutându-se de cheia din buzunar, introdusă între placă și perete
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
august 2016 Toate Articolele Autorului Mi-a bătut la ușă casei toamnă Imbracata-n frunze ruginii Așternând pe pragul ușii mele O speranță vie c-ai să vii.. I-am deschis sfioasa ușa casei Loc făcându-i ca să intre-n hol. M-a privit adânc în colț de suflet Tresărind amar văzând că-i gol. A intrat lăsând să-i cadă haină În bătaia vântului ploios, Așternând covor de frunze moarte Într-un foșnet viu și zgomotos. M-a cuprins în
MI-A BĂTUT LA USA CASEI TOAMNA de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/354971_a_356300]
-
acel moment a căzut acel fulger deosebit de puternic. Zgomotul a fost extrem de puternic, dar mai înainte de tunet au auzit amândoi un pocnet puternic și a văzut o flacără scurtă la unul din rezervoare. Subofițerul l-a împins pe elev pe hol, i-a arătat ușa biroului meu și i-a strigat, în timp ce se repezea la ușa camerei de serviciu: - Dă telefon la ofițerul de serviciu și raportează. Elevul a intrat în birou. Când a întins mâna spre unul din telefoane, lumina
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355405_a_356734]
-
Elevul a intrat în birou. Când a întins mâna spre unul din telefoane, lumina s-a stins. A format numărul pentru camera ofițerului de serviciu pe școală la lumina lanternei. În timp ce vorbea l-a văzut pe plutonierul Oprea alergând pe hol. În brațe avea o pătură militară și o foaie de cort. După ce a raportat în două fraze ce s-a întâmplat, a fugit după subofițer. Prin lumina intermitentă a fulgerelor, care adesea era orbitoare pentru câteva secunde, l-a văzut
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355405_a_356734]
-
de mai jos: http://www.youtube.com/watch?feature=player embedded&v=-J3kysLmQN0 ...Dorul... În noaptea albastră și caldă de vară... Doar sufletul meu este rece și gol... În inima-mi arde o rană amară... Privesc printre lacrimi la poza din hol... Iar vântul se zbate ușor, printre ramuri... Tresar, mi se pare c-aud vocea ta... E ploaia ce bate cu lacrimi în geamuri... Sunt lacrimi ce nu pot ajunge la inima ta... Surâsul tău mi-apare în fiecare vis... Și-
...UN NOU PROIECT... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/355467_a_356796]
-
de la bucătărie ... Și în clipa aceea s-a auzit soneria de la ușă. De emoție, inginerul Marcu i-a pus mîna pe genunchi Adelinei și a strîns-o ușor, ca pentru a-i atrage atenția. Gabriela a fugit să deschidă. Pupături pe hol, un mormăit, țipetele gazdei. Cînd l-a văzut, Adelina s-a emoționat. Daniel! Gabriela l-a așezat pe căpitan lîngă ea, în celălalt capăt al mesei, față în față cu Adelina și cu Marcu. Căpitanul s-a scuzat că întîrziase
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
L-a privit mai atentă, arăta bine, era educat, dar bărbat, ce se putea spune altceva, și apoi ea parcă uitase ce efecte stîrneau simplul ei gest de a-și aranja părul cu degetele sau pendularea cracilor ei kilometrici pe holurile firmei. Gabriela era cea mai fericită. Prietena ei se simțea bine, trăiască șefa! striga veselă, dar nimeni nu-i dădea atenție. Căpitanul, ce băiat! Cădea peste el și îi spunea porcărioare la ureche despre celelalte gagici, și el se înroșise
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
Pe atunci colaboram la Informația Bucureștiului. Cu această ocazie m-am deplasat pe str.Grădina Bordei, unde locuia, pentru a-i lua un interviu.Am fost primit în casă de menajeră și apoi am fost introdus în biroul maiestrului.Întreg holul era tapetat de tablouri. Maestru mă aștepta la biroul său masiv.S-a purtat foarte amabil cu mine.Aveam 18 ani.După terminarea interviului, a citiut textul pe care-l scrisesem pe un caiet, după care a mormăit: E bine
PERSONALITĂŢI UITATE, DE CE? MIHAI BENIUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356892_a_358221]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > CHEMAREA DESTINULUI (20) Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 298 din 25 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Capitolul V Chemarea destinului / 1 Sala de judecată a fost plină ochi. La fel era și holul lung și îngust. Martori, pârâți și reclamanți, jandarmi și avocați, rude ale persoanelor aflate în diferite procese civile ori penale programate în acea zi la aceeași instanță de judecată, respirau aerul greu ce se încălzea de la o oră la alta
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
act de dreptate. Doreau o pedeapsă maximă, crudă, deși erau conștienți că răul era făcut și fata va purta întreaga sa viață acel stigmat menit să‑i schimbe soarta, indiferent de greutatea pedepsei ce urma să se pronunțe. În capătul holului Octavian discuta calm cu prietenul său, avocatul George Hanganu, asistați de Ama-lia. Era o situație rară și destul de delicată. Avocații părților aflate în conflict de interes erau prieteni și aveau puncte de vedere comune în ceea ce privește cazul lui Gabriel. În plus
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
multe paturi într-o cameră?! Iar Julieta cea modernă, care mai are doi frați, dintre care unul e însurat și are doi copii, plus mă-sa și bunică-sa, este sufocată în apartamentul lor isterizant cu trei camere, plus un hol și o bucătărie de doi metri jumate pe un metru nouăzeci ... Pe cei nouăzeci de centimetri și-a instalat ea un pat, dar o călăresc nepoții de pe la ora șapte, cînd ea ar mai dormi vreo două ore, după o noapte
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
într-un cadru strategic și natural foarte atractiv. Nu am înțeles personal, și nici turiștii cu care m-am întâlnit, cum astfel de construcții sunt lăsate să nu producă nimic, mai bine zis să producă pierderi. Cum este posibil așa ceva? Holul hotelului pustiu, iar la personalul deservent nu am văzut acele însemne că ar face parte din vreo structură, adică să poarte acele banale ecusoane! Niște civili care par că se plimbă prin hotel fără nici o treabă! Nu mi se pare
INSTALAREA LA HOTEL HERCULES...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357018_a_358347]