3,902 matches
-
relației ei cu Duncan. Stătuse ore întregi să aleagă cele mai bune fotografii, să le grupeze pe dimensiuni și să retușeze ochii roșii. Clic, clic, clic — apăsase de atâtea ori pe mouse până îi amorțiseră degetele și o durea mâna, hotărâtă să facă totul perfect. Unele pagini erau în stil colaj, iar altele conțineau un singur instantaneu. Cea pe care o alesese pentru fereastra decupată de pe copertă era preferata ei: o fotografie alb-negru pe care o făcuse cineva la petrecerea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
grijă pe față cu mișcări corecte, circulare și ascendente, și își schimbă pantalonii de trening cu o pereche de pantalonași scurți din bumbac moale. Privi chipul lui Russel când se urcă în pat lângă el, strecurându-se încet sub pilotă, hotărâtă să nu-l trezească. El nu se mișcă. Stinse lumina și reuși să se așeze pe partea ei fără să-l deranjeze, dar chiar când mintea începea să se relaxeze și membrele să se destindă în cearceafurile răcoroase, simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o atingea pe umăr; mirosea puternic a mușchi, a verde, dar era plăcut, masculin. El îi puse două degete la baza spatelui și-i impinse pelvisul înainte. — Foarte bine, spuse el cu blândețe. Așa. Vocea lui deveni o idee mai hotărâtă. — Pune ușor mâna stângă pe podea și rotește-ți corpul în poziția asta. Simte energia care se scurge prin mâini în pământ și din pământ în mâini. Nu uita să respiri. Așa; rămâi așa. Adriana încerca să facă abstracție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cred. Uite ce e, Emmy. Am întârziat foarte mult la o întâlnire cu niște prieteni, spuse el uitându-se la ceas. — Da? Acum? Era aproape miezul nopții, dar părea că e patru dimineața. Era plăcut amețită de băutură, veselă și hotărâtă să-l seducă pe Paul, că doar era o femeie liberă și fără prejudecăți. Lasă că își dorea să continue conversația sus, în camera ei, unde să stea confortabil sub o pătură, să vorbească și să se sărute cu pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai sunt și cheltuielile. Te asigur că și eu sunt la fel de plictisită de această discuție ca și tine, dar văd că nu se schimbă nimic. E pur și simplu inacceptabil. Adriana simți că nodul din gât începe să-i urce. Hotărâtă să nu plângă și să strice patruzeci și cinci de minute de pregătiri minuțioase, respiră adânc și se apropie de maică-sa. Ar fi vrut să ia mâinile acestei femei mai în vârstă în mâinile ei și să-i explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cazat la Carlyle; Adriana nu putea să-i explice că frumosul ei apartament era de fapt apartamentul lor, lucru pe care mai mult ca sigur l-ar fi aflat dacă ar fi stat sub același acoperiș. Nu, asta era inacceptabil. Hotărâtă să se calmeze de dragul tenului ei, Adriana s-a așezat la măsuța de toaletă și, cu ajutorul unei pensule groase, a aplicat niște pudră bronzantă pe obraji și pe frunte. Și-a conturat cu grijă buzele cu un creion de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cînd o să se termine războiul, adăugă el. Mă Întreb cum o să te Împaci cu școala În Anglia. S-ar putea să fie puțin cam ciudat, recunoscu Jim, terminînd ultima gărgăriță. Era sensibil În privința hainelor lui zdrențuite și a eforturilor sale hotărîte de a rămîne În viață. Șterse farfuria cu degetul și Își aminti o expresie favorită a lui Basie. — Oricum, domnule Vincent, cel mai bun profesor este universitatea vieții. Doamna Vincent lăsă În jos lingura. — Jim, putem să ne terminăm masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cîțiva dintre prizonieri. Îi căută pe doctorul Ransome și pe doamna Vincent, presupunînd că aceste corpuri erau ale deținuților din Lunghua căzuți În timpul marșului de la stadion. Muștele roiau pe cadavre, parcă știind Într-un fel că războiul se terminase și hotărîte să stocheze fiecare Îmbucătură de carne pentru foametea din timpul păcii. Jim stătu pe treptele spitalului, uitîndu-se spre lagărul pustiu și la cîmpurile tăcute de dincolo de gardul de sîrmă. Muștele Îl părăsiră curînd și se Întoarseră În salon. O porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să mă hotărăsc ce coșulet să aleg. Chanel făcu o pauză. —La dracu’, probabil că treaba asta sună ca și cum aș fi o obsedată dusă cu pluta! Ruby i-a zis că nu e deloc așa, ci doar ca și cum era extrem de hotărâtă. În ciuda curajului de care dădea dovadă și a bravadei, de vreo câteva ori Ruby o văzuse În camera-depozit cu câte o salopetă de bebeluș Babygro și câte un cardigan mititel de lână cu care-și mângâia obrajii și de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui Laura. Ruby Îl plăcu din prima pe Saul și a fost mai mult decât Încântată când, după câteva luni, Fi Îi spuse că erau Îndrăgostiți. Mama lui Fi, Bridget, care era văduvă acum aproape de șaptezeci de ani, fusese Întotdeauna hotărâtă că fiecare dintre cele cinci fiice ale ei trebuia să se căsătorească cu „un om cu o meserie adevărată, care să fie un catolic de nădejde.“ Una câte una, fiecare din ele o dezamăgea. Două din ele și-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și o bătu pe umăr pe sora sa. — Știu că trebuie să-i spun vârsta mea adevărată, spuse ea. Și am să-i spun când vine momentul potrivit. Acum, te rog, hai să lăsăm baltă subiectul. Și În mod clar hotărâtă să schimbe subiectul, se Întoarse către Ruby. — Dar poate că tu ai să ai un copil În curând. Desigur, ar ajuta dacă ți-ai găsi și-un bărbat cu care să-l faci. Dacă o mai ții mult așa, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vreau să mai amânăm circumcizia. Aparent, cu cât e bebelușul mai mare, cu-atât circumcizia e mai dureroasă. Și o să facă un scandal monstru, la fel ca data trecută. Saul și cu mine plănuim să avem o discuție sinceră și hotărâtă, dar pun pariu că n-o să fie destul și că, În ziua cu pricina, o să scoată din dulap pânza de sac și o să-și pună cenușă În cap, exact cum a făcut și la nunta noastră și la circumcizia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ce-o prinsese În plasă. Ruby simți că o furnica pielea de plăcere. Până la urmă, nu prea a avut destul timp ca să vorbească cu Sam, În parte pentru că telefonul suna Încontinuu, și În parte din cauza lui Chanel carea părea foarte hotărâtă să-i povestească lui Sam tot istoricul ei ginecologic. În vreme ce Chanel sporovăia, ea continuă să desfacă păturile. — Oricum mi-au scos fibroidele În ’98. Toate femeile din familia mea au avut fibroide. Se pare că asta ne ține de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
surogate care să le poarte bebelușii În pântece, o făcea să-i vină să vomite. În următoarele câteva zile, se luptă să se pună pe picioare. Ar fi căzut Într-o criză de depresie oribilă dacă nu era atât de hotărâtă să meargă mai departe și dacă nu le-ar fi avut pe Chanel și pe Fi care o iubeau și o Îmbărbătau mereu. Ele stăteau cu ea de vorbă ore Întregi și o Încurajau să plângă și să se revolte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dracu’ de mantră Împuțită. —OK, atunci, hai respiră cu mine. Hah, hah, hah, heh, heh, heh. — Nu vreau să respir! Mă doare! Vreau medicamente! Vreau o epidurală! Acum! Vă rog, aduceți un doctor! —Eu sunt doctor, spuse o voce masculină hotărâtă. Vă rog, lăsați-mă să trec. Ruby Îngheță. Știa vocea aia prea bine. Era Sam. —Ruby? spuse el până ca ea să apuce să se Întoarcă spre el. Ce Dumnezeu să Întâmplă aici? Când ochii li se Întâlniră, Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Împrumut banii de care ai nevoie? — Vrei să investești În Baby Organic? —De ce nu? Organicele sunt viitorul. Să fii cretin să nu vezi asta. —E o ofertă tare drăguță, Buddy, și să nu crezi că sunt nerecunoscătoare, dar sunt foarte hotărâtă să nu Împrumut bani de la prieteni. Dacă o dau În bară cu afacerea, ai să-ți pierzi investiția și eu n-aș putea să trăiesc cu fapta asta pe conștiință. —Ruby, ascultă, un singur lucru am Învățat În cincizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
scuze, eram beat. — Mă duc, altfel se dezgheață alimentele congelate. Își îndreptă privirea spre una din plase, pe care n-o așezase jos. — Te ajut. Mă aplecasem deja să-i iau plasele din mână. Dar mă opri cu un gest hotărât. — Nu, nu sunt grele. Te rog, am șoptit, te rog. În ochii ei nu mai era nimic. Era absența aceea pe care o văzusem deja, ca și cum s-ar fi golit de orice urmă de voință. Am simțit în palmă sudoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vroiam să mă uit la mersul trenurilor. Rămânem tăcuți, cu privirea ațintită spre străzile care încep să se anime cu primele mașini. O mamă cu doi copii traversează strada, Italia o privește. Îi pun mâna pe burtă. O mână mare, hotărâtă. Pântecele ei geme. — Cum te simți? — Bine, și îmi ia mâna, se rușinează de zgomotul acela intern. — În ce lună ești? — Într-a doua, nici măcar. — Când s-a întâmplat? — Nu știu. Ochii ei sunt imenși și calmi. Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că la naștere se vede caracterul unei femei. Vrea să pară curajoasă, dar poate că nu mai are prea mult chef să fie. Sunteți mai palid decât soția dumneavoastră, spune Bianca, în timp ce se duce să apropie ușa. Are gesturi grăbite, hotărâte și nu e lipsită de o ușoară ironie. Nu pare să aibă prea multă considerați pentru bărbați, acum înțeleg de ce o apreciază atât de mult Elsa. Sunt medic, ar trebui s-o ajut mai mult decât o fac, dar știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fragilă, ascunsă de hainele fără cusur și de ochelarii negri. Mi-a pus pe umăr o mână caldă și fermă. Aveam nevoie de mâna aceea, fetițo, și nu știam. Am simțit că-mi face bine. Era o mână întunecată și hotărâtă a sudului care mă ținea pe pământ. Părea să-mi spună: trebuie să rămâi, să uiți, fără să cauți sensul acestui negru de fum care ne atinge. Își făcu o cruce, mare, pe frunte, ca o seceră a necunoscutului. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-l fac eu să fie. E drept, are defectul de care vorbești, mătușă, dar poate chiar de-asta îl iubesc. Și-acum, după galantonia lui don Augusto..., să vrea să mă cumpere pe mine, pe mine!... după asta sunt hotărâtă să joc totul pe o carte și să mă mărit cu Mauricio. — Și din ce-ai să trăiești, nefericito? Din ce-o să câștig! O să muncesc, și încă mai mult ca acum. O să accept lecții pe care le-am refuzat. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tot e aici, am să pun la bătaie psihologia și să duc la bun sfârșit un experiment.“ — Vino-ncoace, așază-te-aici! - și-i oferi genunchii săi. Fata ascultă liniștită și fără a se neliniști, ca în fața unui lucru dinainte hotărât și prevăzut. Augusto, în schimb, rămase confuz, neștiind pe unde să-și înceapă experiența psihologică. Și cum nu știa ce să spună, atunci... trecu la fapte. O strângea pe Rosario la pieptu-i gâfâitor și-i acoperea fața de sărutări, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sacoșe pline cu mâncare și articole de curățenie pe care le cumpărase pe drum, având aerul unei asistente sociale energice, care Își ia inima În dinți și coboară În primele linii ale mizeriei. După cafea se ridica și se dezbrăca hotărâtă, aproape fără un cuvânt. Făceau sex rapid și se ridicau imediat ce terminau, ca niște soldați din tranșee, după ce Împărțeau o cutie de conserve Între două bombardamente de artilerie. După ce făceau dragoste, Nina se Încuia În baie, frecându-și trupul slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Între degete, lucind ca fermecat În lumina ce venea din spate, dinspre cameră. Aruncându-l În inima Întunericului, i se păru că aude vocea ironică a Yaelei: — Problema ta, amice! Și răspunse, privind În noapte, cu o voce joasă și hotărâtă: —Corect. E problema mea. Și eu sunt cel care o va rezolva. Zâmbi din nou În sinea lui. Însă nu mai era zâmbetul lui obișnuit, umil și trist, ci surâsul cu buzele uimitor arcuite al unui bărbat care căutase Îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și împinsă cu plugul în movile sticloase la marginea străzilor. Aerul era înghețat și translucid, se izbea de haine, avea o luminozitate ce trecea abia înspre margini într-o ceață moale, acoperind cerul. Strălucirea orbitoare a zăpezii era necruțătoare și hotărâtă să dea totul la iveală, tot ce nu se voia văzut și, în consecință, trebuia ascuns. Faptul că această casă era prost construită, că înseși cărămizile deveneau vizibile ca niște contururi ușoare de sub tapet. Faptul că eram expuși unui mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]