7,468 matches
-
vocea ei duioasă și mâna sa catifelată îmi alinau durerile, când petala clipelor îmi era frântă de furioasa amăgire. Surâsu-i de albe și tainice mărgăritare îmi lăsa eternitatea, liniștea dimineților de primăvară, seninul cerului. Ochii ei blânzi, spălați de roua iertării îmi descifrau enigmele existenței, ale dragostei și morții. Referință Bibliografică: Mama-i suprem sacrificiu / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 432, Anul II, 07 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile Rezervate
MAMA-I SUPREM SACRIFICIU de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354299_a_355628]
-
nr. 293 din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Vin și pleacă iar chemări, doruri se pierd în zare, printre visele de ieri astăzi e doar uitare... Timpul trece, doar un fum cuprinde depărtarea, cu miresme de parfum ce aduce iertarea... Mereu ai fost și-am fost năzuința unui vis, risipită fără rost în mrejele unui abis... Azi regrete mai cuprind cât-o amintire, dar de ce să mai aprind fumul, ce a fost iubire... Suferințe să trezesc ce rost mai are
E DOAR UITARE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354361_a_355690]
-
Sa cea iubitoare În zi cu soare și iubiri De semeni, țară și de floare M‐a îmbăiat liniștea Sa Simțind adâncul nemuririi Dorința mare de‐ a ierta Și‐a alunga păcatul firii Cred, Doamne că Mă însoțești, Îți cer iertare, Preamărite Chiar de greșesc în orice zi, Adună‐mi zilele smerite Și să mă porți pe Brațăul tău În clipe grele‐aș vrea să‐ti cer Să ai răbdare și să‐mi dai Răbdare...ca să urc la cer Să mă
RENAŞTE PRIMĂVARA (POEZII) de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354374_a_355703]
-
omul lăuntric se usucă, se pustiește și atunci suferă omul întreg - omul întreg se sălbăticește, devine irațional. Poezia lui Traian Vasilcau este ...calea sufletului , educație spirituală și îndemnul vădit de a-l iubi pe Bunul Dumnezeu și a-i cere iertare și viața veșnică , prin mântuire. Nu puțini sunt cei care- "caută " versurile , sorbindu-le cu nesaț , ca pe adevărate rugăciuni. Eu sunt un asemenea suflet , care nicicând nu mi-am ascuns admirația și credința în Dumnezeu. Așteptăm de la Traian Vasilcau
POETUL LUMINII SI BUCURIEI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354367_a_355696]
-
learned to the spiritual side in doctrine, have stopped short of their goal!”. Iată deci, cum un transcendentalist, ieșind din transcendență, caută și găsește chiar adevărul în experiența înaintașilor, realiști, în esența gândirii lor. Acest lucru, să-mi fie cu iertare, o face orice țăran român în virtutea felului său simplu de a fi, fără a studia filozofii, chiar dacă este creator de baladă sau doar mesager al ei, până la noi! Voi reda în continuare o foarte frumoasă „rătăcire” a lui Henri David
DEZGUST FATA DE FOLCLORUL ROMANESC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354363_a_355692]
-
fiind înhumați în Cimitirul Bisericii vechi a satului Soci, 117 dintre ei fiind nominalizați de către preotul Nicolae Sfrijan, cu creionul, chiar în cartea din care le-a citit prohodul. Ca o asumată penitență civică și creștinească, demnă de nevoia de iertare, autoritățile locale și preotul satului au trecut la reparațiile morale ce se impuneau. În numele comunității creștin-ortodoxe din satul Soci, părintele Romică Siminciuc, parohul Bisericii cu hramul Sf. Arh. Mihail și Gavriil - lăcaș construit în condițiile neprielnice ale dictaturii comuniste -, a
PĂRINTELE ROMICĂ SIMINCIUC, UN SLUJITOR AL DOMNULUI CU GRIJĂ PENTRU ISTORIA LOCULUI ÎN CARE SLUJESTE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354472_a_355801]
-
se face slujba de la miezul nopții și până spre dimineață, ca la Sfanțul Munte Athos, a fost păstrată cu multă strictețe de Părintele Neonil, vrednic urmaș al stareților din vechime. A trecut la cele veșnice duminică seară, după slujba Vecerniei Iertării, în chilia să, în stare de trezvie și rugăciune, pregătit pentru a trece hotarul cel de taină, spre întâlnirea cu Domnul nostru Iisus Hristos. La dorința să, a fost înmormântat în cimitirul sfintei mănăstiri, în mormântul din vreme rânduit lângă
CÂTEVA CUVINTE DESPRE LAVRA “ATHOSULUI ROMÂNESC” – SFÂNTA MĂNĂSTIRE FRĂSINEI ŞI DESPRE VENERABILUL EI STAREŢ, TRECUT DECURÂND LA VENICELE LĂCAŞURI, PĂRINTELE ARHIM. NEONIL ŞTEFAN… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/354475_a_355804]
-
cu putere Sub a jugului bătăi Și-a urcat pe calea Vieții Printre trepte de călăi. A fost calm și-n suferință I-a iertat și pe cei răi. Într-un strigăt de durere Cerul s-a întunecat Prevestind lumii Iertarea Printr-un Fiu de Împărat. S-a scăldat în rouă pură Și în lacrimi de măslin A învins moartea cu Viața Și-a-nviat după Scripturi. Elena Trifan Referință Bibliografică: IUBIRE ÎNSÂNGERATĂ / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1180, Anul
IUBIRE ÎNSÂNGERATĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353781_a_355110]
-
de Domnul. Îngenunchiară în fața sa și spuseră: - Mulțumim Doamne pentru că ne-ai scăpat! Numai Tu puteai să ne ajuți să scăpăm de această mare suferință. Ceilalți îngeri pe care Domnul îi trimisese să-i salveze pe frații lor își cerură iertare Domnului: - Doamne, iartă-ne pentru că nu am reușit să-i salvăm pe frații noștri de Capete de Pisică. - Vă iert dragii mei și fiindcă am știut că nu vă descurcați, am coborât în Țara Lalelelor. Dar acum, dragii mei, trebuie
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
prin viață de o entitate om diferită ca mod de trăire față de mulțimea îngrădită de legi. Este o repetare și o situație delicată a tot ce există a acelor păcate, ”greșelile” cum metaforic le numește Ruffilli pentru a da nădejdea iertării prin pieire, acele ”gunoaie umane” pe lângă care trecem, nu neputincioși, ci nepăsători, pentru că trupul ne este vlăguit de povara minciunii. Aceste ”gunoaie” perpetuează, pentru că ele se ascund în subconștientul vizibil al vieții ”reciclate” unde ”erau dosite fotoliile puterii”. În realitate
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
dor, pe talpa unor juguri iubirea ta, sfârșit fără-nceput. Te iert că m-ai iubit suav și vag, încercănat și tandru ca o vină că nu sunt Ea, că Ea n-o să revină; Te iert din frunza ultimului fag. Iertări învinse cer, știind că totuși nicicând n-ai fost fost aici, nici când șopteai cu glas scăzut, -nu mie îmi spuneai poeme de alint pe scrum de lotuși. Din rana mea, cu mână de mătase îți mângâi jalea de-a
TE IERT... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353954_a_355283]
-
farisei se-arată smeriți Calcă pe fapte trec zdrențuiți Au candela stinsă făr' untdelemn, O toaca mai bate smerită în lemn... În templu ne vând chiar pe Hristos Și banii aceștia nu-s de folos, Iuda nu știe a cere iertare, Doar streangul alege ca alinare... Tremură frunza, dar și pământul, Când groapa-i deschisă și intră Cuvântul, Lacrima vremii e plină de sânge Pământul și cerul deschis încă plânge! Dar piatra înlături de îngeri e dată Iar viața e toată
SĂ TRECEM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353946_a_355275]
-
moaie degetele în apă moartă și leagă picioarele sfârtecate, apoi îl stropește cu apă vie și dă viață părintelui urgisit de sufletul acelui hain care-i oprise pentru o clipă de zăbavă inima. Femeia tăcu iar o clipă, apoi cerând iertare, rugă preotul să-i zică și moșului ce are de zis, că ea și feciorul au ostenit vorbindu-i, dar n-au fost luați în seamă... Preotul nu spuse nimic, doar închină o cruce largă spre fruntea bătrânului, aducând senin
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
s-a mai liniștit - știa ce are de făcut! În următoarele trei zile, n-a lăsat din mână cartea de rugăciuni, s-a rugat fierbinte, fără urmă de dușmănie sau fățărnicie, pentru sănătatea și îndreptarea celui ce-o tâlhărise, pentru iertarea păcatelor amândurora. Duminica următoare, ca de obicei, și ea și Mărian s-au dus la biserică încă înainte de a toca de leturghie. Fiecare își avea locul lui bine stabilit: Mărian, care era și epitrop - în strana a doua, prima fiind
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
Dumnezău să mă ierte pentru gându’ de adineaorea cu clopățălu’ de argint di la Sibiu . Cum a ieșit pe poarta casei preotului, Oara, înfricoșată că putuse să dorească răul celui ce-o păgubise, a și-nceput să se roage pentru iertarea ei și a hoțului. Ajunsă acasă, și-a scos toate cărțile de rugăciuni pe care le avea, și nu avea deloc puține, și a început să citească din ele stând în genunchi și făcându-și din când în când, cu
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
ce-L batjocoresc, Și-o lacrimă I se prelinge, Pe chipul Lui cel pământesc. Se roagă la Tatăl din înalturi, ,,Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac!’’ În lume se-ntunecă ceruri, Și toate s-au cutremurat. Dar El ne trimite iertarea, Din locul binecuvântat. Plâng clopotele Plâng clopotele-n cor, Durerea e mare în noi. Îl răstignim de-atâtea ori, El ne-nțelege iertător. Plângem amarnic, ne căim, Și-apoi din nou Îl răstignim. De pe cruce ne privește, Și cu iubire
PARAFRAZARE A ,,VISULUI MAICII DOMNULUI” de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354048_a_355377]
-
să crezi că El putea face acel lucru pentru tine, și mai mult de atât se spunea despre El că se făcea pe Sine una cu Dumnezeu și putea chiar să ierte păcatele oamenilor. Ba mai mult cei ce primiseră iertarea oferită de Învățătorul din Galilea simțiseră cum poverile de pe sufletul lor dispar, iar în inimile lor rănite de altădată se instaurează credința, speranța, și dragostea. Un timp leproșii au discutat între ei opinând fiecare despre Iisus, marea întrebare ce-i
MARELE BINEFĂCĂTOR (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354044_a_355373]
-
Reuși de minune! - Cu cinci la sută băi, animalule, da' tu nu intri la socoteală. Numai taurii. Adică, că văd că habar n-ai dă armetică, încă cinci capete față dă efectivul d-acu'! În total patruzeci și cinci! Pricepuși!? - Iertare, stimate tovarășe, băgă Iftode una conform documentelor, da' cinci la sută din câte avem noi acu' face aproape unu'! Fumul de țigară se opri în gâtul tovului și-i provocă o tuse convulsivă. Se calmă doar când îi trăsni două
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353024_a_354353]
-
Prințesa însă, intră curajoasă, călare pe bietul măgăruș, care tremura din toate încheieturile. Nu merse prea mult printre copacii deși când, o femeie nespus de frumoasă îi răsări în cale: - Ce cauți în Pădurea Neumblată? N-ați făcut destul rău? - Iertare, suspină prințesa, voiam să aflu ce s-a ales de salvatorul meu. - Dacă vrei cu adevărat să știi, am să te duc la el. Peștera în care intrară era răcoroasă și umedă. Pe pereți, se prelingeau pârâiașe străvezii, clipocind liniștitor
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
iar păsările prinseră să cânte voios. Aripă Verde se transformă brusc într-un superb cal negru, pe care Ionuț și prințesa urcară, călărind în voie prin toată pădurea. Udor se întoarse spre zâna pădurii și îngenunche în fața ei: Îmi cer iertare pentru faptele mele vrute și nevrute. Crezi că ai putea să-mi dai o șansă și să mă primești de bărbat? Sânziana râse. Toată pădurea răsună de veselia clopoțeilor din glasul ei. Avea să se ducă vestea în toată lumea că în Pădurea
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
păcate, realizând astfel, asemănarea cu moartea și învierea lui Iisus Hristos. Tertulian, în lucrarea sa, De Baptismo, spune că mucenicii își dau viața în botezul lor, practicând, în acest fel, bote¬zul sângelui. Dacă în botezul cu apă credinciosul primește iertarea pă¬catelor în botezul sângelui martirul primește coroana și cununa vieții veșnice din mâinile lui Iisus Hristos însuși. După acest botez nimeni nu mai păcătuiește, spune Sfântul Ciprian al Cartaginei. Faptul ca martirul ori mucenicul s-a unit deplin și
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
trupurile martirilor ori a mucenicilor, păstrându-le ca pe niște odoare de mare preț. Sfintele relicve devin sim¬bolul triumfului martiriului și a muceniciei asupra dezintegrării, deteriorării și degradării. Duhul aduce în prim plan, prin ele, experiența mântuirii și a iertării, a comuniunii și a iubirii desăvârșite. În ele, fiecare comunitate bisericească și eclezială contemplă lucrarea plină de har a împărăției lui Dumnezeu. Pornind de la acest adevăr, la sfârșitul Sfintei Liturghii, creștinii sunt trimiși să împărtășească lumii darul vieții veșnice, proclamând
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
azi când trec prin parc, Mai văd figura ta, În barca mică de pe lac, Când te-aduce, înger drag! În calea mea... Acum sunt eu cel care plâng, Și tare-aș vrea, în brațe să te strâng! Să-ți cer iertare c-am greșit: Am fost gelos, am fost pripit, N-am înțeles cât m-ai iubit... Ce rău e singur, părăsit! Când trec prin crâng - Cu tine-n gând. Referință Bibliografică: CU TINE-N GÂND / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare
CU TINE-N GÂND de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353132_a_354461]
-
sa ridic privirea spre Ceahlău, Iar de va fi un dor să mă ajungă, Voi răstigni părerile de rău. Cu stropi de mir îți voi uda cărarea, Când sâmbur de lumină încolțești Și rogu-te, de poți, să-mi lași iertarea, C-am îndrăznit să cred că mă iubești. Singurătatea n-o împarți știi bine Și nici durerea nu o poți sculpta, Când pleci, închide ușa după tine, Să vin, să te petrec, nu aștepta! DRUMUL CĂTRE VECI Noi ne-am
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
nici dacă îl cauți cu lumânarea, nu-l are - scuze pentru rimele involuntare și pentru cele viitoare!- caută râme prin toate revistele, spre propria-i îndestulare. Croncănind și cotcodăcind, să vadă lumea cât este de mare - din nou, drag cititor, iertare! - face varză toate revistele care îi ies în cale, din întâmplare, face curățenie, împroșcându-și până și confrații de breaslă și de uniune, dă cu mă-tura, lipește etichete și, în numele curățeniei perfecte, scuipă, triumfător, pe provincialismul tuturor care, din
IFIGENIA RECIDIVEAZĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353136_a_354465]