2,337 matches
-
Willy Brandt, care s-a opus realmente celui de-al Treilea Reich de la Început până la sfârșit, observă flegmatic În memoriile sale că „atunci când se schimbă amintiri din război, falsul și autenticul sunt greu de despărțit”. Dar, dacă reminiscențele erau poate iluzorii, interesele comune erau cât se poate de reale. URSS urmărea de mulți ani recunoașterea oficială a câștigurilor sale postbelice și a noilor granițe europene, de preferință În cadrul unei conferințe de pace. Aliații vestici, În special Statele Unite, refuzau să acorde mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În care avea să ia sfârșit. Bineînțeles, ușurința cu care s-a destrămat iluzia puterii comuniste a revelat că aceste regimuri erau chiar mai slabe decât se credea, iar acest lucru pune istoria lor anterioară Într-o lumină nouă. Dar iluzoriu sau nu, comunismul a durat multă vreme. De ce nu mai multă? Un răspuns este teoria dominoului. Când conducerea comunistă a Început să cadă Într-o țară, legitimitatea ei a fost afectată fatal În toate celelalte. Credibilitatea comunismului se baza În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În același timp un soi de apropiere. Adevăratul măr al discordiei erau „valorile”, subiectul unei divergențe tot mai aprinse. Cum titra Le Monde, „comunitatea transatlantică de valori se destramă”. Văzută din Europa, America Începea să pară foarte străină (după familiaritatea iluzorie din timpul Războiului Rece). Religiozitatea ferventă a americanilor (ilustrată de președintele În funcție, readus pe calea cea bună la maturitate) era incomprehensibilă pentru europenii creștini, dacă nu și pentru cei musulmani, mai cucernici. Slăbiciunea americanilor pentru arme personale (categorie care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Ensor, chiar acumularea de detalii conduce la un efect opus contractului mimetic al realismului, crede Francine-Claire Legrand. Dar acumularea excesivă de detalii generează tocmai efectul opus realismului. Imaginea devine o oglindă, mult mai important că prima cea vizibilă, cea iluzorie este ascunsă. Dar este prima prin care se ajunge la realitatea celei de-a doua"7. Din acest punct de vedere, simbolismul reprezintă o depășire a realismului infuzat cu elemente care-l deschid către o dimensiune transcendentă. Refuzul a ceea ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
implacabil al oricărui traseu destinal. Fără a reuși să fixeze nimic, prizonier al unei dinamici pulsionale caracteristice lumii vegetale sau animale, proiectul iluminist al omului rațiunii, sumă și depozitar al cunoașterii, a eșuat. De asemenea, un cuplu așezat pe un iluzoriu suport, emblematizare a cuplului adamic, întoarce spatele spectatorului. Torsul bărbatului este redutabil și cu toate acestea capul său este plecat ca sub o covârșitoare forță. Nicio putere mundană nu poate contracara presiunea cu care soarta se impune umanității. În partea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tragismul condiției umane, al existenței care include în succesiunea sa gloria și declinul, triumful perisabil al Iubirii, cât și imposibilitatea de a fixa un reper solid existenței mundane. Accentul lui Verona cade, ca și la Klimt, pe dimensiunea incertitudinii și iluzoriului existenței. Catalogul Expoziției de pictură Emilian Lăzărescu 246 oferă și câteva reproduceri, făra a menționa și titlul tablourilor, iar două dintre ele atrag atenția, pentru caracterul lor simbolist și fantast în același timp. Într-unul dintre tablouri, care înfățișează un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de care Ofelia se înstrăinează. De aici rezidă un sentiment al insolitării, într-o lectură simbolică, apa o desparte deja pe Ofelia de planul realității. În același timp, ceea ce se vede pe celălalt mal poate fi foarte bine o proiecție iluzorie, nebuloasă a fetei. Acest clivaj poate fi urmărit în deschiderea pe care o oferă defilelul, tot în fundal, ruptura care produce această separare între eu și lume. Tot în fundal, departe, pe niște stânci se află Castelul de la Elsinore, reperul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de pește, deși crezuse ca e liber. Înțelege că vinovat este „drumul, el a greșit-o” și gândește o cale inversă pentru a „ieși la lumină”. Își strigă numele și, În loc de a tăia burți de pește, În speranța unei libertăți iluzorii, iși spintecă propriul abdomen, cu gândul de a fi găsit, nu În afară, ci În sine deplina libertate: „Razbim noi cumva la lumina”. Gestul sinuciderii și simbolul luminii din final sunt o Încercare de Împăcare a omului singur și omenirea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
conflictele sociale. Nici acestea nu sunt toate „vizibile” pentru colectivitate - de exemplu, anumite procese de poluare. Problemele-cauză sunt mai puțin evidente pentru conștiința comună, ele implicând procese cognitive de analiză cauzală. Din acest motiv, colectivitatea își poate imagina probleme sociale iluzorii, false: lipsa ploii este evidentă pentru populație; pedeapsa divină pentru degradarea moravurilor poate fi considerată de comunitate drept cauză a problemei. Din acest motiv, definirea problemelor-cauză face parte din ideologia colectivității, așa cum o definea Engels: „imaginarea unor cauze false” din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
seama dacă am ajuns undeva, și unde anume sau dacă nu cumva m-am rătăcit, m-am împotmolit și, eventual, cum aș lua-o de la capăt. Cu toată nostalgia, o fac, mai întâi, din nevoia de rigoare, fie ea chiar iluzorie, pe care tot aici am căpătat-o. Multe lucruri aflate mai târziu, în alte părți, mi s-au părut mai lesne de-nțeles legându-le de curiozitățile de la Tisa. Între altele, libertatea ca mister, linia subțire, de atâtea ori neidentificabilă
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
exemplu, Fundația de Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate și Stanomirescu, citată anterior, pct. 78, și toate referințele din aceasta). 10. Jurisprudența sa se bazează pe principiul că dreptul la o instanță, protejat de art. 6 din Convenție, ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie - care dă naștere unui drept consacrat la o plată sau la anumite acțiuni de întreprins în favoarea reclamantului, care ar trebui considerate ca un
EUR-Lex () [Corola-website/Law/264766_a_266095]
-
exemplu, Fundația Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate și Stanomirescu, citată anterior, pct. 78, și toate referințele din aceasta). 10. Jurisprudența sa se bazează pe principiul potrivit căruia dreptul de acces la o instanță, protejat de art. 6, ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie - care dă naștere unei creanțe certe sau la anumite acțiuni care trebuie întreprinse în favoarea reclamantului, care ar trebui considerate un "bun" în sensul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/273656_a_274985]