7,709 matches
-
1940 a Ardealului. P. debutează editorial în 1939, cu Gânduri de totdeauna, plachetă ce trădează încordarea experimentului, formele lirice oscilând între confesiune, dialog și epica de inspirație legendară. Tema iubirii „dincolo de fire” și inserțiile mitologice, deși absorbite de ingenioase colaje imagistice (în descendența lui D. Bolintineanu), sunt minate frecvent de expresia stângace, de versificația imperfectă și de fantezia prea ancorată în livresc (Nirvana, Legenda nufărului). „Poemul național” România (1940), închinat monarhului, nu aduce vreo noutate, fiind mai mult un exercițiu declamativ
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
rotundă”. Caracteristice sunt și escapadele neoavangardiste ale lui P., care nu fac figură de acte de răsfăț livresc, fiind depistabile mai cu seamă în Alergarea copacului roșu (1985), care cuprinde și texte în proză, unele dintre ele de mare petulanță imagistică, aparent absurdă, de fapt criptat-expresivă, uneori cvasiurmuziene (în fond enigmatic-alegorice). Esențială este deschiderea religioasă, mai pronunțată în timp, însă fără prefaceri spectaculoase de strategii expresive. Numeroase versuri se referă la transcendență și redempțiune, iar unele titluri sunt în sine edificatoare
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
Situat pe o poziție de forță mai puțin acută decât criticul, poetul M. este totuși autorul unei producții considerabile. Creatorul pare a fi încercat să redescopere pe cont propriu gesturile și posturile poetice fundamentale, trecând de la un registru lexical și imagistic la altul, schimbând cu dexteritate instrumentele. Obsesia centrală a liricii lui este localizabilă în modelul instabil compus de interfețele realului, înțelegându-se prin asta atât existentul, cât și realitatea poetică, surprinse în contiguitatea lor esențială. Publicat în 1980, volumul Pradă
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
metafizice sunt coborâte din registrul lor înalt la nivelul cotidianului. Cheia de lectură stă în decriptarea simbolurilor dihotomice moarte-viață, în care abstracțiunile capătă însușiri concrete. Poemul este văzut ca trăire și retorică, atitudine evidentă în succesiunea alternantă a registrelor poetic, imagistic sau spiritual, generând astfel o construcție elaborată, ce are, în ansamblu, o tonalitate unitară. Volumul Șovăiala (1999; Premiul Uniunii Scriitorilor) nu aduce schimbări de registru, aceleași teme și tehnici susținând poemul. Remarcabil este ciclul Douăsprezece teorii feniciene asupra vieții și
MORAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288239_a_289568]
-
și de prezentare a informației didactice. Pornind de la clasificarea operată de profesorul Ioan Cerghit (1988), putem defini următoarea tipologie a mijloacelor de învățământ: 1. Mijloace informativ-demonstrative (acelea care posedă un mesaj informațional), divizate la rândul lor în mijloace intuitiv-obiectuale și imagistice, care cuprind serii de materiale naturale și forme de reprezentare în relief ale acestora, sau în imagini (albume, fotografii, planșe), reprezentări figurative și reprezentări vizuale ori auditive, precum și în mijloace logico-raționale, care cuprind simboluri și complexe de simboluri cum ar
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
muzical. Goarnele inimii ale lui Dan Deșliu Își Îndeplinesc Însă din plin menirea: ele deșteaptă, cheamă la luptă, mobilizează (Ă). Nicolae Tăutu cultivă imaginea grațioasă, poanta lirică (Ă) de cele mai multe ori În efecte ieftine. Și aceasta pentru ca să-și acordeze focurile imagistice la elementele realității. În debutul poemului sugerează obscuritatea satului Prisaca (Ă): «Satul meu n-are monografie; au Încercat cândva cocorii s-o scrie, dar cerul vânzolea cearșaful de nori și nu mai descifrăm rândul de cocori». Nicolae Tăutu e un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
presă, când rolul reporterului se va estompa în favoarea memorialistului. Scrisul pe care l-a desfășurat peste o jumătate de veac acest „trăpaș al condeiului” (Șt. Roll) îl poartă de la experimentele estetice ale avangardei, care vor patrona permanent libertatea frondeurului și imagistica iconoclastă, percutantă, la militantismul gazetarului și la succesele unei vedete în presa de mare tiraj. Efigia literară aparține desigur reporterului, sustras deliberat beletristicii pentru a-și exploata vocația, creându-se pe sine în cadrul unui gen în resurecție, emancipat de la frontiera
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
versurile autorului fiind ecoul trăirii lirice a meditațiilor sale, după cum piesele de teatru izvorăsc din conflictele pe care gânditorul le-a surprins, reflectând asupra sensurilor unor eresuri locale. La rândul lui, sistemul metafizic construit de poet vădește o mare anvergură imagistică și acordă o încredere deosebită puterii sugestive a metaforei, folosită frecvent și învestită cu o funcție gnoseologică principală. A ocupat în cadrul grupării de la „Gândirea” o poziție aparte (întruchipând o „stângă” a acesteia, după cum a ținut să precizeze, adică o aripă
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
atras încă din anii debutului editorial, când a publicat culegerea de maxime Pietre pentru templul meu, și până târziu, când își adună cugetările sub titlul Discobolul. Nestrălucind prin vervă spirituală și concizie expresivă, producția lui sentențioasă are în schimb sugestivitate imagistică și respirație lirică, lăsându-se transpusă ușor sub formă de versuri, foarte asemănătoare celor care i-au alcătuit volumele. Poemele luminii, ca și culegerile următoare, prezintă o puternică unitate sub raport tematic, gravitând în jurul anumitor centre ale rețelei lirice. Aici
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
despre viața cotidiană, despre obiceiuri, despre localuri de petrecere), cu implicații semnificative asupra întregii narațiuni. Al doilea volum, Poezii, e tipărit după un sfert de veac, în 1970. Viziunea neoclasică, înțesată de referințe la Antichitate, este dublată de incursiuni bogat imagistice în lumea vikingilor, transpuse fluid în versuri melopeice. După interludiul poetic din 1970, autoarea se dedică unor ample construcții epice, publicând câteva romane și un volum de Nuvele fantastice (1984), ce fac dovada unei deosebite predispoziții imaginative, capabilă să domine
CABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
anevoios; din 1947, când i s-au publicat primele fragmente de nuvele în Revista literară, până la volumul Întâlnirea din Pământuri (1948), până la Ana Roșculeț (1949) nimeni nu-i contesta autorului o pecete a scrisului izbitoare: talentul. În alte vremuri, originalitatea imagistică, forța narativă ar fi fost suficiente ca să impună un nume. Acum nu; îi lipsea autorului dimensiunea ideologică: dacă nu patos, măcar o orientare corectă. Și îndrumătorii literari, cu mic cu mare, s-au întrecut în a scoate în relief această
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
artă combinatorie; poezia nu e hazard și gratuitate, ci relevare conștientă a virtuților magice ale cuvintelor. Ciclul Descântece, din volumul Jocul cuvintelor, valorifică specia folclorică doar pe latura grotescului și a virtuozității verbale, prilej de combinații frapante și de acumulări imagistice din sfera demonicului. Superioare acestor poezii, care, fatal, întâlnesc concurența prestigioasă a lui Tudor Arghezi și Ion Barbu, sunt creațiile cu aspect baladesc sau descriptiv. Cu Vămile văzduhului, dominanta manieristă se etalează deplin. Poezia stă acum sub semnul căutării cuvântului
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
receptorul putând intra în posesia informației din orice loc posibil, cu condiția posesiei instrumentarului tehnic adecvat; interpelarea rapidă, în timp real, a actorilor interesați de conținuturile specifice; exploatarea mai multor tipuri de medii de învățare (text scris, fond sonor, suporturi imagistice, secvențe statice și dinamice, structuri spațio-temporale virtuale etc.); corelativitatea informațională, prin antrenarea și a altor surse în generarea sau întreținerea unor idei, teze, opinii. Structura conținuturilor asociată internetului educațional este conexată la o serie de date care transgresează cunoașterea propriu-zisă
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Se întâmplă ca dincolo de imagineă să nu mai vedem sau să nu mai intuim nimic. Că există, în fapt, o realitate destul de consistentă în spatele imaginator, generatoare a acestora. Sau poate că lucrurile nu există cu adevărat, ci doar decalcul lor imagistic? Să nu uităm, în aceeași notă ușor critică, și de o serie de inegalități deschise de tendințele de virtualizare a culturii și educației. Potențialul „binefăcător” al acestor noi tehnologii culturale nu se distribuie egal la nivelul entităților socio-comunitare. Informatizarea învățământului
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
aproape fățiș meditația, reflecția, cultura scrisă, literară, cu efecte perverse considerabile. Astfel, rolul acordat proceselor intelectuale se diminuează (e mai ușor să privești decât să citești sau să gândești!), iar culturalizarea, clădită altădată pe efort, are mai mult o conotație imagistică, hedonică. În același timp, se diminuează perceperea sensului, a esențialului și a globalității, în beneficiul fragmentarului, episodicului și accidentalului. Televiziunea instaurează o cultură mozaicată, a „zappingului”, a mesajului trunchiat, destructurat, fulgurant. Nu ne mai tentează cultura solidă, clasică, sistematică, ci
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
m-learning, comparativ cu varianta „clasică”, a e-learning-ului? Să urmărim tabloul de mai jos (adaptând sugestiile oferite de Sharma, Kitchens, 2004): Schimbări de natură pedagogică Dispozitivul de e-learning clasic Dispozitivul m-learning (fără fir) Instruire pe bază de text scris sau suport imagistic. Instruire bazată pe mai multe secvențe audio, vizuale și animate. Lectură și învățare în sala de clasă sau în laboratorul de internet Învățarea are loc în locații mobile, răspândite oriunde Comunicarea dintre instructor și elev/student Dispozitivul de e-learning clasic
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
metaforică, o metaforă exterioară, plasticizantă, poezia lui, poposind un moment prin poetica conceptuală, a urcat la treapta de marmoră a stilului nou, zveltă și tristă ca o apă sublunară.” Sigur, în lirica de început se regăsesc toate stereotipiile verbale și imagistice specifice vârstei (aproape infantile), dar și climatului literar, matricelor formative ale anilor postbelici din Transilvania. Se practica atunci un neosămănătorism aproape agresiv, Lucian Blaga fiind (alături de câțiva, puțini) doar o excepție. Mai apoi, însă, cizelând cu migală versul, dar, mai
BOLDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
și chiar în al treilea (A treia taină, 1969), fuziunea reflecției cu vibrația e discontinuă și nu în toate cazurile deplină. Nota cărții de debut este un lirism al ingenuității, căruia nu-i sunt necesare, spre a se comunica, construcțiile imagistice, „procedeele”, „literatura”. Simpla (de fapt, doar aparent simpla) confesie îi este de ajuns. Poeta operează rareori cu metafore, de regulă apelează la „simple” (însă provocatoare) reprezentări: „Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, / Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
Se rețin câteva crochiuri „de voiaj”, ocazionale, cu subiect lutețian sau, mai larg, galic, tributare întrucâtva unui anumit „exotism” cultural convențional (Luteția dezbrăcată, Din Turnul Eiffel, Pădurea de la Barbizon, Amurg breton ș.a.), precum și câteva „cărți poștale” bucolice, agreabile. Arsenalul lexical, imagistic și prozodic este cel curent în epocă, metaforele sunt câteodată ingenioase, dar nu frapante prin originalitate, stilul e lipsit de stridențe, dar și de vigoare. În Schimbarea la față (1970), poetul rămâne consecvent viziunii și manierei acreditate anterior. Gânduri răzlețe
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
în Parlament (din 1992) și redactor-șef al organului de presă „Socialismul” (din 1991). Debutează cu versuri în „Luceafărul” (1960) și în volum cu Topos Atopos (1969). Lirica lui B. e, într-o măsură, de factură livrescă și intenționează recuperarea imagistică a protoistoriei, rescriind mituri sau preluând teme folclorice, dar și motive și figuri consacrate, pe care le prezintă în cheie uneori tezist-ideologică. Tot de factură livrescă, dar în stilul lui Lucian Blaga, este poezia de inspirație diversă (meditație, pasteluri) din
BALAEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
În Alfabetul straniu în care vă vorbesc (1980), poetul se repliază într-o postură interiorizată, aflată la mijloc de drum între jubilație și angoasă. În poemele în vers liber, marcate de un anumit intelectualism și de manipularea „experimentală” a inventarului imagistic, răsună ecouri din Lucian Blaga, dar și din Geo Dumitrescu sau din alte referințe culturale livrești. E vorba de o poezie comună, întru totul conformă orizontului liric al anilor ‘70, nici novatoare, nici conservatoare. Tulburarea naturii (1982) vădește o sinteză
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
și celălalt, făcând ca fiecare să rămână un obiect de privit pentru celălalt. Faptul că Eu Îl privesc pe celălalt și că celălalt mă privește pe mine Îmi descoperă că toți trăim Într-o lume a privirii, Într-un spațiu imagistic, vizual. În felul acesta, atât existența, cât și experiența umană devin un fapt vizibil și obiectivizat. Prin privirea celuilat, Eu mă simt transformat, la fel ca și lumea. Această transformare Înseamnă valorizare. Privirea este cea care descoperă lumea și-i
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
particularitatea revistei „Integral” în peisajul artistic românesc prin distanțarea asumată față de modernism, prin disponibilitatea și deschiderea față de orice experiență poetică nouă. Aici apar primele imagini ale unui urbanism din ce în ce mai agresiv și antimodern (cel puțin pentru modernismul artistic). Orașul geometrizat, orizontul imagistic tehnologizat sfidează tradiționalele reprezentări poetice, descinzând în și dintr-o realitate nemediată, doar pentru a o media după alte formule, cele ale suprarealității. O revistă de a. este și „unu” (1928-1932, 1935), apărută prin eforturile lui Sașa Pană și ale
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
relief vocea lirică, alta decât aceea de pe scenă sau de la teatrul radiofonic. Meloman - compune poemul în proză Năluca ascultând un cvartet de Debussy -, el caută să imprime poemelor lui, lucrate într-o tehnică impresionistă, o anume muzicalitate. O calitate, inventivitatea imagistică, elaborație a unui diletant prețios, se transformă în contrariul ei, câtă vreme versul pletoric e pândit mereu de facilitate. În „Revue roumaine” (1964-1971), B. a publicat tălmăciri în franceză ale unor creații (în versuri sau în proză) aparținând lui Al.
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
lui Alvir Dachienu (1819-1820) - de poetul-editor devenit un personaj oficial, chiar aulic, incompatibil cu revărsarea sentimentală a „cântecelor” de tinerețe. Scrise sub influența literaturii anacreontice și a curentului arcadic, idilele pastorale, inspirate de muze artificiale (Filide, Silvia, Tirsi), având o imagistică bucolică și convențională, se contaminează de lirismul autohton al cântecelor de lume, de „alăută”. Nu lipsesc tânguirile la modă, suferințele afectate, patimi exagerate („urgia” amorului), șantajul sentimental („dorita moarte”): Rugă cătră Amor, Cântec [O, suspine arzător], [Ah, viață plin de
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]