17,610 matches
-
stelele. Lângă catafalc era așezată macheta împărăției, inclusiv munții și fluviile, iar pe cursul fiecărui fluviu curgea mercur, pe care pluteau rațe poleite cu aur. Sala era luminată cu lămpi ce ardeau cu ulei de balenă. În afara încăperii mortuare, o imensă armată de teracotă îl "apăra" zi și noapte pe defunctul împărat. Fiecare colț al mormântului, era de fapt o reprezentare a manifestării puterilor și statutului împăratului. Împăratul Qin Shi Huang a murit în anul 210 î.e.n, pe când se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
una din cele zece tragedii clasice chineze. Guan Hanqing este cel mai inspirat creator dramatic din toată istoria acestui gen. Opera sa a încurajat lupta celor ce muncesc împotriva asupririi și exploatării de către conducătorii vremii și a exercitat o influență imensă asupra creației dramatice a Chinei. Cele 67 de piese de teatru pe care le-a scris (astăzi pot fi văzute doar 18) acoperă toate direcțiile tematice: drama legislativ-justițiară (Gong'an ju) Povestea condamnatei nevinovate Dou E a mișcat Cerul și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
iubește libertatea și urăște răul. În fața armei atotputernice a Regelui Maimuțelor toiagul magic, tot soiul de demoni și duhuri rele își pierd pe dată aroganța, fie dându-și duhul, fie lăsându-se capturate. Romanul Călătorie spre soare-apune a avut o imensă influență asupra posterității. De-a lungul secolelor, a rămas o sursă inepuizabilă de inspirație pentru creatorii de opere literare pentru copii, dramatice și cinematografice. Este răspândit în mai multe țări prin traducerea în câteva zeci de limbi. O versiune românească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
LEGENDE, ISTORISIRI 1. Basme și povești Pangu, cel care a despărțit cerul și pământul Se spune că, la început, universul era gol, cerul și pământul nu erau despărțite. Întregul cosmos semăna cu un ou mare, în care domnea un întuneric imens. Sus și jos, dreapta și stânga, est, vest, nord și sud nu erau diferențiate. Dar în interiorul acestui ou, s-a născut un mare erou pe nume Pangu, care a despărțit cerul de pământ. După ce a crescut și trăit timp de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-se astfel oceanul. În estul Mării Bohai s-a format o prăpastie adâncă fără margini, numită "Guixu". Apa din pământ și din mare curgea, aici, dar nivelul se menținea la aceeași înălțime, nici nu creștea, nici nu scădea. Din groapa imensă s-au înălțat cinci munți sfinți cu înălțimea de 30.000 de li și la o distanță de 70.000 de li unul de altul (li este unitatea de măsură a lungimii în China, egală cu 500 m). Pe versanții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un zgomot asurzitor. După un timp, obosit, Kuafu s-a așezat, s-a descălțat și și-a scuturat nisipul din încălțări, din care s-a format un munte înalt. Apoi și-a făcut de mâncare, sprijinind cazanul cu trei bolovani imenși, care s-au transformat într-un alt munte înalt, ce stă parcă pe trei picioare. A început să alerge din nou, apropiindu-se tot mai mult de soare și devenind tot mai încrezător în reușita sa. În sfârșit, ajunse la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
arată adâncul fântânii. Dar, un picioruș abia întins îi fu imediat împiedicat de marginea fântânii. Clătinând neputinciosă din cap, broasca de mare se dădu câțiva pași înapoi și îi spuse suratei din fântână: Ai văzut vreodată marea, surioară? Cât de imensă este ea! Stând pe țărmul ei, poți vedea cum se unește la orizont cu cerul. Nici urmă de margini. Totodată, marea este atât de adâncă, încât nivelul apei nu crește câtuși de puțin, chiar dacă ani de-a rândul au loc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
îndură să le părăsească, atrași de splendoarea și farmecul lor. În lucrarea sa, cunoscută sub mai multe titluri Diversitatea Lumii, Cartea Minunilor sau Milionul, una din marile scrieri de călătorie din Evul Mediu și prima care dezvăluie Occidentului european lumea imensă și fabuloasă a Chinei și a Asiei, comerciantul venețian, Marco Polo (1254-1324), scrie astfel despre Lacul de Vest : "Aflându-te aici, crezi că ești în paradis." Considerată perla orașului Hangzhou, Lacul de Vest este înconjurat în trei părți de munți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a te salva, a te izbăvi, a fi iertat de păcate. Cine să fie iertat? Neamul, firește, nu ei, că neamul face păcate, nu ei. Neamul românesc trebuie adus și trecut om cu om prin catedrala asta, ca printr-o imensă baie comunală, pentru a fi spălat de păcatele de care se face vinovat. De păcatul sărăciei, al disperării, al năucelii, al însingurării. Vreme de sute de ani, catedrale s-au construit atunci când o structură statală s-a aflat în expansiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
toamnei, pe fundalul unui zid cenușiu de beton (American Beautyă, poate să-mi stârnească aceeași emoție ca o mare balerină în Lacul lebedelor. Arta a început pe pereții peșterilor, la primele sunete articulate scoase în jurul focului, și va ajunge la imense holograme proiectate pe vârfurile munților sau în spațiul cosmic. Lumea, viața nu sunt omogene, nici izotrope. Nu orice segment existențial are noimă. Dimpotrivă, există zone aride, deșerturi de sens în curgerea lumii, vieții. Noima se găsește doar în nodurile rețelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pornit să alerge cu mâna întinsă după muncitori și să pupe sute de femei. N-a pierdut nici o ocazie să repete că a umblat pe șantier la viața lui, în cizme de cauciuc murdare de noroi. A comis astfel o imensă eroare: capitalul lui de încredere de până acum era de băiat subțire, mereu cu cravată bine asortată, școlit, manierat, care reprezintă competent România în diverse întâlniri internaționale la vârf. Încercarea de a convinge că are vocație de șantierist, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
o mică revoltă interioară de câte ori cineva zicea că la Cinematecă sunt filme vechi. Dar nu spuneam nimic: cum să-i explic respectivului că filmele nu sunt nici vechi, nici noi, că ele se află într-un spațiu-timp fără curgere, un imens bloc de cristal în care sunt prinse imagini ca insectele cretacice în chihlimbar? Filmele existau înainte ca Edison și Lumière să-și inventeze aparatele și continuă să existe și după ce se aprinde lumina în sală. La cozile imense de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
curgere, un imens bloc de cristal în care sunt prinse imagini ca insectele cretacice în chihlimbar? Filmele existau înainte ca Edison și Lumière să-și inventeze aparatele și continuă să existe și după ce se aprinde lumina în sală. La cozile imense de luni dimineața erau și bișnițari. Specula cu bilete de Cinematecă! o minune pe care n-o s-o mai văd în vecii vecilor. Cei mai mulți erau profesioniști - niște hominizi care se mutaseră de la Scala și Patria, că era vad la Union
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
bănui cineva că aș fi avut ceva personal de împărțit cu el. După părerea mea, Nichita Stănescu reprezintă cel mai grav caz de fabricare a unei false valori artistice și morale din literatura română. Artistic vorbind, mi se pare o imensă nedreptate plasarea sa de către lumea literară deasupra unor Marin Sorescu, Ileana Mălăncioiu, Leonid Dimov, Cezar Baltag, Ana Blandiana - ca să dau doar câteva exemple. Cât privește sfera moralei... Îmi amintesc ca pe o culme a confuziei zvonul răspândit prin cârciumile literare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Adrian Păunescu, a ales calea facilă și înșelătoare a gloriei, a împroșcat cu mult prea multă spumă, în loc să încerce să se cufunde într-un costum greu de scafandru, în genune, acolo unde nu sunt reflectoare, aerul e puțin, presiunile sunt imense, beția adâncurilor te poate ucide mai repede decât beția. Din miile de pagini ar trebui strânsă în mod onest o cărticică poate cu nu mai multe pagini decât buletinul de identitate al poetului - iar restul ar trebui pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
săpun Fa pe care gustul cleios, infect, tot nu m-a dezvățat s-o mușc, cu un dulap în care se găsea marele Manitu, zeul indian, altfel o biată lumânare cu chip de om hâd, și cu un radio rusesc, imens, la care ascultam teatru radiofonic în regia lui Rome Ochelaru, iar seara, invariabil, vocea plină de purici și mister a lui Neculai Constantin Munteanu la Europa Liberă. Monica asta era fata securistului de la doi, singurul om de la scara de bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cum memoria, ca orice lucru lipsit de siguranța rece a unei hărți bine întocmite, se poate încețoșa într-atât, încât, bunăoară, din imaginea bunicului Mircea să rămână doar reverberația gravă a unei voci și amintirea aproape fantastică a unor pași imenși, e nevoie ca pe undeva, prin cotloanele acelea abia știute ale creierului, să se furișeze și altceva, un fel de luminiță fistichie nenumită, care, în contact cu gărgăunii ăia de acolo, să producă un soi de scurtcircuit benefic prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
oară când nici măcar Radu nu mai era în stare să găsească vreo explicație. Crucea se înroșise de-a binelea, iar în culoarea ei, aveam, nu știu de ce, senzația că se oglindește imaginea unui căpcăun aflat la balcon cu o căldare imensă în mâini, un căpcăun rânjit care aducea ca două picături de apă cu Șchiopu Bărbosu, un căpcăun care pândea doi copii, iar ceea ce mă nedumerea pe de-a-ntregul era că ceva din senzația aia îmi spunea că, așa aplecați deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o cunosc În scurt timp drept mama - se adăpostise În subsolul unui magazin de pe strada Cornhill. Înnebunită de spaimă, reușișe, doar ea știa cum, să se strecoare În capătul cel mai Îndepărtat al unei fante foarte Înguste dintre un cilindru imens de metal și peretele din beton al pivniței, și se făcuse ghem acolo, tremurînd de frică și de frig. Auzea de sus, de pe stradă, strigătele și rîsetele ce veneau dinspre piață. Fuseseră cît p-aci s-o prindă de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bine, așa cum Îi place lui Jeeves să spună, e o chestie legată de psihologia individului, care În acest caz este Flo, mama mea gestantă. Mi-e teamă că “rotundă ca o minge” e o expresie prea blîndă. Era dezgustător de imensă și simplul efort zilnic de a căra mereu cu ea tot mormanul ăla de osînză o făcuse Îngrozitor de nervoasă. O scrofulină cu capsa pusă. Îndemnată de agitația vorace a milioane de celule hămesite, Întotdeauna apuca cea mai mare bucată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tocmai darul de a-mi potoli pofta, așa că probabil, imediat ce am fost În stare să merg de-a bușilea, bălăbănindu-mă pe picioare și să ies din colțul meu Întunecos afară, În pivnița luminată de lămpi de neon, pentru mine imensă ca un ocean, mi-am pus deoparte capitole Întregi. SÎnt convins că aceste pagini masticate mi-au asigurat baza nutrițională pentru - și poate chiar au cauzat În mod direct - ceea ce, cu modestie, voi numi neobișnuita mea dezvoltare mentală. Imaginați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
treapta cea mai de jos a scării vieții, Încă eram copilul Sabatului, drăgălaș și lipsit de griji, care-și trăia fericit zilele În librărie. Sau, mai precis, nopțile și duminicile, dat fiind că nu Îndrăzneam să mă aventurez În subsolul imens, cu lumină pîlpîitoare, la orele cînd era lume În prăvălie. Din ascunzișul nostru din subsolul slab luminat, auzeam murmurul vocilor și scîrțîitul pașilor pe tavan. Le auzeam și tremuram. Uneori, pașii părăseau tavanul și coborau pe treptele de lemn În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ei plutea un aer palpabil de Înfrîngere, transpus fizic Într-un strat deprimant de praf. Era limpede că Shine n-a mai pus de mult mîna pe pămătuful din pene de curcan. Fără pămătuf și fără fluierat, și cu pungi imense, ca niște vînătăi, sub ochi. Iar numărul clienților se rărise mult. Oamenii pur și simplu nu mai veneau În partea asta de oraș. Cred că, În mintea lor, acest loc dispăruse deja. CAPITOLUL 11 Într-o dimineață superbă de septembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pornind de la Biblie și utilizînd o matematică destul de suspectă, calculaseră că acest lucru va avea loc pe data de 22 octombrie 1844. Pregătindu-se pentru marele eveniment, mii de dreptcredincioși Își vînduseră toate bunurile lumești, după care construiseră o biserică imensă, ca o fortăreață, ca să aibă un loc sigur În care să stea În timp ce se petrece acest lucru. Îmi plăcea să citesc despre acești oameni. Erau exact ca mine, purtau mereu cu sine acest sentiment apăsător de calamitate iminentă. CÎnd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca niște case de păpuși uriașe. Într-o dimineață, Shine a venit la prăvălie Însoțit de doi tipi În salopete. Bărbații au luat biroul, scaunul și toate bibliotecile care nu erau prinse de pereți, le-au Încărcat Într-un camion imens pe care scria Mayflower și au plecat. După ce aceștia au demarat, Shine s-a mai plimbat puțin prin prăvălie. De data asta, n-a plîns. Încă mai erau cîteva cărți aruncate pe jos și, În timp ce se plimba, le trăgea cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]