2,882 matches
-
oameni care au înflorit în Biserica acestor vremuri; mă refer la Sf. Bernard, al cărui catolicism era dat drept pildă de însuși Napoleon; la prea-bunul Abate de Clairvaux care era în perfectă concordanță cu Inocențiu al II-lea; deși îl implora să-l excludă pe Pietro di Castra din dioceza de Bourges. Loialitatea și libertatea acestui sfînt om (Bernard) pe care le dovedea în felul său de a scrie la Roma nu pot fi puse la îndoială deși a mijlocit, adresîndu-se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se găsește constant în tradiția ecleziastică. Iată-l într-un fapt care privește alegerea Episcopilor. În secolul al XI-lea, pe cînd regele Franței a dat Bisericii din Chartres un Episcop ignorant și nedemn, canonicii din acea Biserică l-au implorat pe Arhiepiscopul din Tours și pe Episcopii din Orléans și din Beauvais să facă presiuni pe lîngă rege să remedieze răul provocat disciplinei bisericești. Următorul pasaj al scrisorii ilustrează această dorință: "Nu ezitați din respect pentru rege deși credincioșia cere
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Society. Mama a fost de-a dreptul șocată, ceea ce însemna că făcusem treabă bună. Nu-mi doream nimic altceva decât să mă mut la New York și să am șuvițe la fel de uimitoare ca ale lui Julie. În acest scop, i-am implorat pe mama și pe tata să mă trimită la studii în America. Fie vorba-ntre noi, adevărul e că numai gândul la tratamentele faciale cu oxigen de care puteam beneficia la New York m-a motivat să obțin notele necesare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că M.A. era 100% sinceră în privința talentului ei de a transmite mesajele. Îmi părea rău că arată deprimată tot timpul, dar asta nu însemna că-și putea permite să nu-i transmită lui Zach mesajele mele. — Te rog, am implorat-o, te rog, fă-mi legătura. Receptorul a fost acoperit și am putut să aud voci estompate, apoi - ce binecuvântare - mi-a răspuns Zach. —Ce-i? m-a întrebat. Am avut dreptate în legătură cu M.A. Bineînțeles că Zach voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că totul s-a terminat, doar ca să vadă că-s un anume gen de fată cu un anume fel de respect față de propria-i persoană, care trebuie tratată precum cel mai strălucitor smarald din diadema străbunicii. După ce mă va fi implorat să-l iert, voi accepta cu greu, dacă îmi va promite că-și schimbă atitudinea. La urma urmei, era prima dată când se întâmpla așa ceva cu Eduardo și nu spune legea să arăți clemență infractorilor la prima abatere? Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mănânc desert; de vreme ce era singurul tiramisu de care urma să beneficiez, m-am gândit că n-ar trebui să refuz. Apoi s-a-ntâmplat ceva foarte drăguț. Chelnerul a adus prăjitura, care era în formă de inimă. —Mă ierți? mă imploră Eduardo. Nu, i-am răspuns vrând să sugerez, de fapt, da. —Vii cu mine în Sardinia pe iahtul regelui Spaniei peste două săptămâni? — Nu, i-am răspuns din nou, vrând să spun, de fapt: Să dau o fugă chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
anunțat că decolează. Întotdeauna am crezut că jumătate din rostul unui avion particular este acela că decolezi când ai chef, sau să nu mai decolezi dacă așa-ți vine. În opinia lui Patrick, lucrurile nu stăteau chiar așa. —L-am implorat pe pilot să mai stea, îmi spuse Patrick la telefon, câteva zile mai târziu. Dar turnul de control a interzis orice întârziere pe pistă în ziua aceea. Îmi pare atât de rău, sper că n-a fost prea neplăcut. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de anecdota cu bețivul care, după un chef-monstru, avea groaznice dureri de cap. Cică, privind la pisicuța lui albă, care se deplasa pe parchet, evoluând neauzit, așa cum fac pisicile, pe lăbuțele ei prevăzute cu pernițe moi, stăpânul cel tiriachiu o imploră disperat, ducându-și mâinile la tâmple: te rog, ah! te rog, nu mai tropăi! nu mai tropăi!... Zâmbi, a doua oară, amuzat de faptul că episodul cu pisica i se punea lui însuși în seamă de către omologii lui pe linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Da, da! vin imediat, răspunse el chemării Zoei, care îl convocase de două ori la cafea. Continuă să reflecteze: multe modificări a adus Revoluția, numai pisicile rămân neschimbate. Pisicile se comportă la fel, ca pe vremuri: noaptea se tânguiesc sfâșietor, implorând aleatoriu pe un partener de rendez-vous: Mirrrron, Mirrron! Mirrrron!... Până când motanul răspunde la apel: Mirrranda, Mirrranda! Pufni în râs, amintindu-și de dialogul pisicilor în călduri, Mirrranda, Mirrron! așa cum îl evoca, în geroase dimineți de ianuarie, copilăria cea neștiutoare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceva ce se contura între tandrețe și ambiguitate. Din acest ritual, ce implica oarecum beatitudinea, pe la miezul nopții, venea să-l smulgă îndemnul alarmat și categoric al doamnei, purtând capotul ei roz peste cămașa de noapte din mătase verde: Albert implora ea somnoroasă, arătând cadranul de bronz al pendulei elvețiene, care nu se mai oprise de două sute de ani Albert, ai să prostești de atâta inactivitate intelectuală și fizică și de atâta lipsă de odihnă. Vino și te culcă! Altfel... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
s-a încumetat să încerce să fure Piatra azurie, pentru ca să o ducă la ea acasă, unde aștepta fiica ei, o furnicuță năzuroasă, care atâta își dorea acea Țandără de Cer cu puteri magice și atâta plânsese și atâtea nopți o implorase, încât maică-sa s-a decis să forțeze mâna Destinului. Noaptea, furnica veni în Piața pustie și tăcută, unde vede Turnul înalt și Piatra azurie acolo, sus, în vârf. Atunci, începe să fugă prin aer, zboară de câteva ori în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
chinul lui Marius care știe că nu poate face altceva decât să-l privească cum moare. Nu aveau nici măcar morfina necesară calmării durerilor și care l-ar fi putut face să treacă mai ușor "dincolo". Dom' locotenent, nu mă lăsați, imploră rănitul cu glas întretăiat. Prin gura însângerată, respirația se strecoară greu, convulsionat. Stai liniștit, sunt aici. Mâna însângerată a lui Carol prinde palma locotenentului. O strânge înspăimântat. Țineți-mă de mână, domn locotenent. Strângeți tare. Mi-e așa de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Pe scara timpului, ceea ce părea întoarcere în adîncuri revolute poate fi dinamică sămînță de viitor. Nu balansa laolaltă sensurile, în acest acord complex, faimoasa prosopopee a lui Sidonius Apollinaris, patetic adresată lui Jupiter în secolul V? ŤRedde mea principia!ť imploră fostul Prefect al Romei, ce trebuia să ajungă episcop de Clarmont, - O, Jupiter, redă-mi începuturile! ...Unde, însă, îmi place să citesc modern principia, nu ca o întinerită întoarcere în timp, regresivă, ci ca o dreaptă continuitate: aceea a principiilor
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
nimic. Nesperând nimic, n-avem nevoie de a ne mai încrede în alții precum ne-am încrezut, ci numai în noi înșine și în aceia care sânt nevoiți să ție cu noi; netemîndu-ne de nimic, n-avem nevoie de a implora, generozitatea în locuri unde ea e plantă exotică. [7 aprilie 1878] DOMNUL HOLBAN ȘI ARTHUR SCHOPENHAUER După ce d. Holban și-a primit platca de la noi când, în rândul trecut, au atribuit în mod tendențios și pe față neadevărat niște fraze
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
evreofili. Apelăm la onestitatea "Romînului" să ne spuie cînd? Și în ce mod se face imputarea aceasta? Această tactică - zice "Romînul" - deși odioasă din punctul de vedere național, pentru că se adresează nu țării, ci străinilor, al căror ajutor [î]l imploră în luptele interioare de partidă, nu e totuși lipsită de oarecare dibăcie: ea constă în a susține că guvernul și cu partida liberală s-ar fi unit cu fracțiunea spre a rezolve cestiunea izraelită astfel cum voiește fracțiunea". Când am
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în luptele interioare de partidă, nu e totuși lipsită de oarecare dibăcie: ea constă în a susține că guvernul și cu partida liberală s-ar fi unit cu fracțiunea spre a rezolve cestiunea izraelită astfel cum voiește fracțiunea". Când am implorat noi ajutorul străinilor în luptele interioare? Când am susținut că guvernul s-a unit cu fracțiunea spre a rezolve cestiunea în sensul fracțiunii? Noi am imputat guvernului duplicitate și fracțiunii asemenea duplicitate. Antecedentele cosmopolite ale d-lor Rosetti-Brătianu, drepturile femeilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
toți fiii ei au fost puși pe același picior de egalitate. Noi însă am fost lăsați în starea escepțională de mai nainte, care astăzi ne pare și mai grea rămânând singuri noi supușii ei. Reprezentanți ai națiunei! cu umilință vă implorăm să dați ascultare strigătului de durere ce iese din adâncul inimei noastre. Faceți ca să dispară acele legi care ne țin pre noi într-o stare de escludere nepotrivită cu secolul în care trăim. Și noi sîntem fii ai României. Și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aceasta, cei din munții Rodop n-o voiesc cu Bulgaria și o dovedesc asemenea, deși nici bosniacii, nici pomacii nu pot fi citați ca modele de cultură. ["ORGANUL HIDOASEI POCITURI... "] 2264 Organul hidoasei pocituri și al stârpiturilor Fanarului ajunge să implore guvernul rusesc prin următoarele cuvinte din n-rul său de marți 26 septemvrie: {EminescuOpX 423} așa de puternic față cu un mic stat care nu poate decât să se supuie deciziunilor colective ale Europei. Acest simțământ // de delicateță îndeamnă negreșit pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de necinstire nici ea nici el nu sunt la înălțimea situațiunei. Scena gingașe între Lucia și Luisa este interpretată mediocru când fratele ei cu mințele pierdute voiește să meargă la moarte, ea ar trebui să împreune mînele și să-l implore cu mai multă căldură. D. Manolescu joacă cu prea multă solemnitate, se suie pe coturnul tragic chiar când nu e vorba d-a înfățoșa caractere înalte, pasiuni adânci, așa de mult păstrează manierile convenționale încît în cea mai mare emoțiune
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
gonit din sat la niște rude din Chișinău. Dar se întorcea și de-acolo, tot așa, noaptea, și o aștepta tot acolo, în aceeași grădină... Matildei i se făces milă de el și nu-l spunea, dar îl ruga, îl implora... S-a potolit cu greu, dar sentimentele nu s-au stins cu totul, încît în clipa când Matilda îmi povestea toate acestea, perspectiva mea asupra acestui frate al ei se schimba, dar și asupra Matildei. În acea zi tocmai asta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a la domnul Micu?" "Eu nu mai mănânc nimic", zisei. "Ba mie mi s-a făcut foame, zise Micu, dar ași lua șnițel, am mâncat și ieri... Domn Jenică, fă-mi un qenie christianisme!" ceru el ca și când l-ar fi implorat, dând din cap sceptic, cu sensul că nu i se va face ceea ce cere, dar speră că omul din fața lui îl va servi totuși. "Gata, domnul Ionică, am înțeles, așa înalt, cum vă place dumneavoastră..." "Într-o zi nu era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și dați ordine de peste hotare, împotriva regimului, în timp ce ocupați posturi în universități, crezând că n-o să fiți demascați"... Se înfuriase, se făcuse roșu, dar ochii săi orbi, holbați asupra mea, îmi făcură în mod straniu impresia că, pentru o clipă, implorau dintr-ai mei, care îl măsurau neclintiți și cu aviditate, adevărul acestei lumi, care îl urcase atât de sus, sugerîndu-i în același timp temerea, din practica lucrurilor pe care fusese pus să le comită, că ar putea ajunge și el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am s-o mângâi. Văzând că n-o fac, se uită la mine pe sub cot cu o privire în care se vedea că știe că inocența e o irezistibilă seducție. Îi arsei una la fund destul de tare. "Au, ta-taaa!", mă imploră deodată uluită de durere și surpriză și se redresă și lacrimile începură să-i curgă în șiroaie pe obraji, în timp ce chipul i se schimonosi de o decepție mare. Foarte bine gândii, și eu am fost decepționat, dar n-am avut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
toate simțurile la pândă. Ripley consideră acum că era aproape normal: fetița asistase la scene și mai înspăimântătoare, atunci când creaturile invadaseră colonia. Privea oare ecranele postului de operații când soldații pătrunseseră în sala cu coconi? Văzuse fața femeii care o implorase pe Dietrich să o omoare? poate că nefericita era... Nu, imposibil! Dacă ar fi fost vorba de mama ei, copila s-ar fi cufundat în psihoză și ar fi fost închisă între zidurile nebuniei. ― Ți-e bine? Trebuia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Cum se prezintă? îl întrebă Hicks. Bishop privi în jos, printre picioare, apoi se uită la consolă. ― Întunecat, pustiu, strâmt. Dar cred că o să reușesc. "Ar fi preferabil" gândi Ripley. ― Îți dau consola? Spre ea se ridicară două mâini, parcă implorând. ― Hai. Ea-i întinse aparatul cel greu. Bishop se răsuci cu dificultate și cuprinse consola. Coborî în pasaj. Învelișul de plastic reducea zgomotele de frecare. Androidul mai ridică odată mâinile și zise: ― Dă-mi și restul. Ripley îi înmână un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]