5,739 matches
-
de frondă și nihilism ostentativ, contribuind însă decisiv la impunerea și manifestarea lipsită de inhibiții a avangardismului în literatura română interbelică, se revelează a fi, în perspectiva unei practici auctoriale proteice și înclinate către experimentalism, asumarea tranșantă a cadrului axiomatic inaugurat în zorii modernismului de gândirea lui J. G. Herder, F. Schelling ori John Stuart Mill. În plus - crede jurnalistul V. -, practica gazetărească, ajunsă la maturitate expresivă, a preluat în forma reportajului toate „impuritățile” structurale ale operei literare - elementul senzațional, textura
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
din urmă hotarul între vis și realitate, supus repetatelor violentări, cedează, iar Pavel înghite întregul conținut al flaconului. Cea mai izbutită scriere în proză a lui V. este Paradisul suspinelor (1930), microroman poematic construit prin suprapunerea mai multor discursuri narative, inaugurând procesul de reconfigurare avangardistă a literaturii. Amestec de jurnal intim cu accente onirice suprarealiste și poem în proză postsimbolist, sincopat de intervențiile unui narator care, sub inițialele I. V., încearcă fără succes să manevreze mecanismul defect al „obiectivității” auctoriale, Paradisul
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
și profesează ca medic și director de spital în București (la Spitalul Brâncovenesc și la „Gheorghe Marinescu”). Debutează cu versuri în 1933 la „Hyperion”, iar editorial în 1938, sprijinit de Victor Papilian, cu placheta Către țara ochilor mei, care va inaugura colecția Asociației Scriitorilor Români din Ardeal. Mai e prezent în „Societatea de mâine”, „Adevărul literar și artistic”, „Luceafărul” (Cluj), „Cronicar”, „Familia”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista Bucovinei”, „Viața ilustrată”, „Voința Transilvaniei” ș.a. Nota distinctivă a versurilor din primul volum semnat
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
ideilor”, dar în toamnă renunță, printr-o scrisoare adresată lui E. Lovinescu, la cronica de întâmpinare, ceea ce va stârni o replică din partea criticului, sub titlul E cu putință o disociație? Mai semnează cronică dramatică în „Luceafărul”, iar în 1921 va inaugura o îndelungată colaborare cu „Viața românească”, fiind apreciat de G. Ibrăileanu. Susține rubrica „Masca timpului” în „Mișcarea literară” a lui Liviu Rebreanu și colaborează la „Gândirea” (din 1924 până în 1943), o vreme făcând parte din „gruparea revistei”. În perioada interbelică
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
Dintre sibienii cu cele mai numeroase colaborări se remarcă Gheorghe Pavelescu, Corneliu Bucur, Anca Goția, Ilie Moise, Horst Klusch și Amalia Pavelescu. Chiar din primul număr sunt găzduite trei lucrări de folclor și etnografie săsească, iar cu numărul următor se inaugurează o secțiune specială, rezervată exclusiv culturii populare a sașilor din Transilvania, materialele, tipărite în limba germană, fiind însoțite de rezumate în română. Semnează Horst Klusch (Pomul vieții în ceramica transilvăneană), Karl Fisi (Elemente modale în cântecul popular săsesc), Gerhard Antoni
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
seara, nota pariziană s-a pierdut în concertul de adulații în stil românesc, cu care cei prezenți îi înconjoară pe cei mari”, tot atunci sesizează „noua atitudine românofilă” a lui Eugen Ionescu, care, evocând timpul când împreună cu Eliade și Cioran inaugurau o generație, declara: „Dacă România nu ar fi fost o țară mică, cu limbă necunoscută, s-ar fi știut că ea se afla atunci la avangarda expresionismului și a tot ce a urmat în Occident”. Se poate afla din însemnările
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
nu se poate garanta că din tipografia lui nu vor ieși și acelea care nu corespund cu vederile guvernului nostru cu privire la populația moldovenească a Basarabiei” <ref id="12">12 Ibidem, p. 476. </ref>. Astfel, intențiile lui C. Cristi de a inaugura, la Chișinău, activitatea unei tipografii laice, au fost respinse. Ulterior, C. Cristi și unul dintre frații Casso au cerut guvernatorului Basarabiei permisiunea de a edita o revistă de limbă română. Și această tentativă s-a ales cu un refuz categoric
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
prin inegalitatea lingvistică și rațională pe care o opunea moralei, filozofiei, sociologiei și teologiei. Nebunia avea semnificația unei pervertiri prin păcat a spiritului fiind obiectul unor terapeutici specializate de exorcism. Psihiatria va restabili comunicarea cu bolnavul mintal, iar psihoterapia va inaugura perspectiva unei restaurări a psihicului prin mecanisme și forțe sufletești. În felul acesta, psihiatria va reevalua „nebunia” și va da „nebunului” statutul de „bolnav mintal”, reintegrându-l prin intermediul medicinei, în ordinea umană și suprimând în felul acesta „ruptura” dintre bolnav
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnav mintal”, reintegrându-l prin intermediul medicinei, în ordinea umană și suprimând în felul acesta „ruptura” dintre bolnav și societate. Atitudinea societății de respingere a bolnavului psihic ca infamant și periculos începe să se schimbe, fiind înlocuită cu o deschidere umanistă inaugurată de Ph. Pinel, consolidată de S. Freud și extinsă la cadrele psihiatriei sociale și comunitar-umaniste de H. Baruk. Schimbarea mentalității și a atitudinii sociale față de bolnavul mintal și boala psihică va avea consecințe multiple. Spitalul de psihiatrie va fi o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boala, precum și ce mod prelucrează individul propria sa boală?” Aceasta constituie numai una dintre temele fundamentale ale antropologiei medicale (P. Christian). După Krehl, bolnavul nu este numai obiectul bolii, ci concomitent el este și subiectul bolii sale. Prin aceasta se inaugurează domeniul psihologiei medicale, dar se afirmă totodată și dimensiunea antropologică, cu un conținut mult mai larg, în care este cuprinsă și psihopatologia. Viziunea exclusiv biologică a bolii, așa cum ne este ea furnizată de științele naturii, nu este suficientă și ea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
patologic” așa cum are și „stilurile sale culturale” (M. Sendrail). O incursiune succintă în istorie de revelează aceste aspecte. Cercetările de arheologie medicală și antropologică au dus la concluzia că în epoca paleolitică erau foarte frecvente osteoartrozele cronice. Epoca hipocratică, ce inaugurează un model de gândire rațional-științifică al bolilor, subliniază caracterul procesual al evoluției clinice și, în mod special, dinamica ciclică a bolilor (febrele, epilepsia, bolile psihice etc.). În Evul Mediu sunt specifice marile pandemii (pesta), dar și psihozele colective cu temă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se înfruntă cu Agamemnon și „melancolie” când moare în luptă Patroclu. „Nebunia lui Achile” va fi tratată, ne spune Homer, cu cântece, muzică, mângâieri și cuvintele de consolare ale femeilor. Este prima formă de psihoterapie. Cel mai important moment, care inaugurează o nouă orientare, ca atitudine morală în terapeutică, este reprezentat de Socrate. Pentru acesta, așa cum trupul are nevoie de tratament („somatos therapia”) în mod egal și sufletul trebuie tratat („psyché therapia”). Socrate este primul care utilizează termenul de „psihoterapie” având
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
De constantia sapientiorum etc.). Ideile stoicilor sunt preluate și de tradiția creștină, regăsindu-le mai târziu ca „tehnici” de rugăciune, de liniște sufletească și de comuniune cu divinitatea, în practica isihastă (Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigore Palamas). Epoca modernă este inaugurată de N. Malebranche și R. Déscartes. Primul ne propune o „psihoterapie a moravurilor” prin „mortificarea simțurilor” cu ajutorul rațiunii. R. Déscartes va face recomandări, în această privință, în scrierea sa Reguli pentru îndreptarea spiritului. Mai aproape de noi, secolul al XIX-lea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
marcată prin trei momente principale. Primul care deschide această serie este Ph. Pinel, „medicul filosof” care introduce „terapia morală” în azilele de alienați. Al doilea moment este reprezentat de F. Mesmer care, recomandând și utilizând „magnetismul animal” în practica terapeutică, inaugurează psihoterapia bazată pe sugestie. Ultima mare personalitate care va exercita o influență covârșitoare în epocă este J.M. Charcot, cu studiile și demonstrațiile sale clinice asupra isteriei. De la ultimii doi S. Freud își va trage, în mare măsură substanța doctrinei psihoanalitice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta obligat să le cunoască, să le înțeleagă și să acționeze. Astfel considerată, ca act de conștiință, suferința reprezintă un aspect afirmativ al vieții, al existenței, printr-o luare la cunoștință a omului despre el însuși (K. Jaspers). Prezența suferinței inaugurează „aspectul pathic” al existenței care nu are, în mod necesar, semnificația de „patologic”. Aspectul „pathic” al vieții este cadrul larg în care boala, ca formă particulară a suferinței, ocupă numai un loc limitat. Pot fi și forme de suferințe care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cauzelor morale pune probleme mai nuanțate de etiologie a bolilor psihice. Pentru J. Rogues de Foursac, „cauzele morale” sunt reprezentate prin: izolare, factori emoționali negativi, sugestie (inducție și contagiune psihică). 2) Etapa interpretării clinico-psihiatrice a bolilor psihice a) Etapa clinico-psihiatrică, inaugurată de Pinel și Esquirol la începutul secolului al XIX-lea este continuată de A. Morel, V. Magnan, J. Falret în Franța. Cel care construiește însă un sistem de gândire clinico-psihiatrică în evaluarea etiologică și interpretarea semnificației clinice a tulburărilor psihice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În felul acesta imaginea și concepția despre om a lui W. Dilthay deschide pentru psihopatologie un câmp larg de interpretare și înțelegere a fenomenului psihic morbid. K. Jaspers și M. Scheler se vor referi la „conținutul tematic” al tulburărilor psihice, inaugurând o nouă direcție metodologică în psihopatologie, spre deosebire de psihiatria clinică ce are în vedere, așa cum am mai spus, „aspectul formal-extern” al tulburărilor clinice (simptom, sindrom, boală). M. Scheler distinge în cazul unui bolnav psihic două aspecte conjugate: o dereglare funcțională, în spatele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și o anumită „atitudine” subiectivă din partea bolnavului care interesează întreaga sa personalitate. Suferința nu este niciodată izolată sau singulară. Ea este comunicată de bolnav în scopul găsirii unei înțelegeri, a unui ajutor și a unor remedii ale acesteia. Comunicarea suferinței inaugurează actul medical. Ea stabilește întâlnirea dintre medic și bolnav. Din aceste considerente, suferința nu este echivalentă cu boala. Suferința reprezintă „situația” trăită de bolnav ca pe o stare particulară proprie, intimă a acestuia. Boala este rezultatul medicalizării suferinței de către medic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavilor psihici prin prezența unor „stigmate” fizice și psihice ale acestora. 5) Modelul conform științelor naturii consideră nebunia ca pe un element din ordinea naturii, definibil, descriptibil și clasificabil ca oricare alte componente ale physis-ului. Este un punct de vedere inaugurat de K. Linné și care poate fi urmărit până la E. Kraepelin. 6) Modelul conform științelor umane privește nebunia ca pe o experiență sufletească intimă, personală, a fiecărui bolnav psihic, ca pe un „fenomen psihic morbid” care se opune calitativ „normalității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conștiinței. Conștiința care „judecă”, conștiința morală, este „raportul dintre om și Dumnezeu”. Ea se revelează prin păcat. Păcatul este transcendent întrucât este o ruptură a imanenței reprezentând prin aceasta o nouă calitate. Această ruptură strică, tulbură starea originară a omului inaugurând din acest moment existența sa temporală. Păcatul este „începutul istoriei”. În ultimul rând, păcatul este discontinuu. El are caracterul de ruptură, de intervenție bruscă, subită, de noutate, de surpriză, de salt; este o intervenție abruptă în existența persoanei. Orice păcat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
normalitatea mintală (nivelul de inteligență) și etichetate drept arierații mintale (întârzieri în dezvoltarea psihică), deficiențele psihosenzoriale, au fost incluse în cadrele nosologiei psihiatrice. Din punct de vedere social, evoluția arierației mintale ca „problemă socială” înregistrează mai multe etape: Era clinică, inaugurată de Bourneville, se baza pe teoria degenerescenței, recomandând internarea deficienților intelectuali în azilele de alienați. Era pedagogică este inaugurată de Seguin (1837, 1850) care fondează la Boston, în SUA, primele clase pentru arierații mintali, folosind în educația acestora „metoda senzorială
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cadrele nosologiei psihiatrice. Din punct de vedere social, evoluția arierației mintale ca „problemă socială” înregistrează mai multe etape: Era clinică, inaugurată de Bourneville, se baza pe teoria degenerescenței, recomandând internarea deficienților intelectuali în azilele de alienați. Era pedagogică este inaugurată de Seguin (1837, 1850) care fondează la Boston, în SUA, primele clase pentru arierații mintali, folosind în educația acestora „metoda senzorială”, pe care o vor prelua Montessori și Decroly. În Europa primele școli speciale apar în Germania (1867). Era psihometrică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Seguin (1837, 1850) care fondează la Boston, în SUA, primele clase pentru arierații mintali, folosind în educația acestora „metoda senzorială”, pe care o vor prelua Montessori și Decroly. În Europa primele școli speciale apar în Germania (1867). Era psihometrică este inaugurată în primul deceniu al secolul XX de Binnet și Simon, prin introducerea „măsurării inteligenței”(ca nivel de performanță intelectuală), permițând în felul acesta o mai bună „discriminare” și o „orientare” medico-psiho-pedagogică a deficienților mintali. Acțiunea este continuată de numeroși specialiști
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pună problema unui determinism cultural în geneza bolilor psihice (Obersteiner, 1889; Kraepelin, 1904). Obersteiner denumește aceste situații „psihiatrie exotică”, iar Kraepelin face o amplă expunere a lor într-o lucrare intitulată Psihiatrie comparată. Putem afirma că din acest moment este inaugurat domeniul studiilor de psihiatrie transculturală. Meritul acestor prime studii constă în faptul de a fi semnalat existența unor diferențe în ceea ce privește formele clinice de manifestare și tipurile de evoluție ale bolilor psihice sub influența factorilor culturali diferiți, pe de o parte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Magnnan, C. Lombroso). Epoca modernă și contemporană diversifică problematica nebuniei prin intervenția unor noi modele de gândire: psihanaliza, psihopatologia, psihologia medicală, psihiatria clinică și socială, psihoterapia. Din acest moment „suferința psihică” este integrată în planul existenței umane, ca fapt ontologic, inaugurându-se prin aceasta studiile de antropologie psihiatrică (V.E. von Gebsattel, L. Binswanger, R. Kuhn, A. Zutt, E. Minkowski, M. Manfredi, D. Cargnello). Statul însă, dincolo de aspectele menționate, anexează psihiatria intereselor puterii politice. Din nou, bolnavul psihic devine un damnat. El
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]