8,976 matches
-
și Marea Britanie, dublată de „disputa globalizării”, disputa politică din jurul celei „de-a treia căi”, în variantă americană (Clinton, 2002) sau în variantă britanică (Blair, 2001), disputa din jurul „guvernării mondiale” (Rasmussen, 2003; Socialist International, 2003), opuse autoreglării pieței mondiale - toate aceste incertitudini legate de capitalismul viitorului au împiedicat intelectualitatea occidentală să cadă de acord asupra unui model de „capitalism bun”. În plus, în vreme ce comunismul a fost o problemă globală de primă însemnătate, postcomunismul a fost repede catalogat ca o problematică regională, de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
informație, în dezvoltarea unor mecanisme de mediere a conflictelor, asigurarea accesului la educație pentru toți, restructurarea economică astfel încât toate grupurile sociale să aibă acces la controlul resurselor, ca și descentralizarea. Informația cât mai completă tinde să elimine conflictele, prin diminuarea incertitudinii cauzate de necunoașterea intențiilor celuilalt, și permite dezvoltarea unor relații între grupuri în scopul exploatării găurilor structurale. Promovarea toleranței conduce și ea la creșterea numărului legăturilor sociale, ca și a raportului dintre capitalul social de legătură și cel de separare
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru prezentări ale literaturii dedicate încrederii). Pentru Sztompka, „încrederea este un pariu despre acțiunile viitoare ale celorlalți care pot afecta situația proprie” (p. 25), constituindu-se ca o formă de control asupra acestor acțiuni, ca un mijloc de eliminare a incertitudinii. Lipsa de încredere duce, astfel, spre căutarea unor substitute ale acesteia, pentru a menține predictibilitatea și controlul asupra mediului înconjurător în limite acceptabile. Astfel de substitute sunt fatalismul, providențialismul, corupția, creșterea vigilenței, litigiozitatea accentuată, închiderea societății (ghetoizarea), paternalizarea și căutarea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
finalul acesteia prezentau o probabilitate de două ori mai mare de a deține legături puternice cu ceilalți participanți decât cei ce s-au retras mai devreme. În același timp, rețele interpersonale dense măresc audiența unei invitații la participare și scad incertitudinea cu privire la mobilizare (McAdam, Paulsen, 1993), rezultat valabil și în vecinătăți sau în organizații, care furnizează rețelele necesare. În aceeași linie, Kim și Bearman (1997) au concluzionat că interesul actorilor pentru producerea bunului colectiv sporește dacă sunt conectați la actori cu
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a lungul vieții . Fenelon compară creierul copilului cu o lumânare aprinsă expusă în bătaia vântului car e determina tremurul acestei mici flacari.Spiritul contemporan trebuie să facă față unor mari sfidări:explozia informațională,stresul,accelerarea ritmului vieții, creșterea gradului de incertitudine.Aceste argumente duc la o nouă ecologie educativa,care presupune dezvoltarea unei gândiri de tip holistic,a unor competențe de procesare informațională , dezvoltarea memoriei vii. Rolul învățătorului în procesul de modelare a omului este poate cel mai important.Punand-si
Metode moderne de învăţare activă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Pop Diana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1165]
-
experiențele anterioare, sunt deschiși spre feed-back și perspective noi. Au încredere în ei, au puterea de a susține anumite lucruri în care cred dar care nu sunt îmbrățișate de majoritatea lumii. Sunt capabili să ia decizii , în ciuda unor presiuni sau incertitudini. Angajații din sistemul privat sunt mult mai afectați de stres. Inadecvarea condițiilor profesionale la factorii umani individuali se repercutează asupra stării de confort fizic și psihic al persoanei generând stres. Acestal are efecte negative asupra organismului, cauzând probleme psihologice (iritabilitate
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
la schimbările rapide de valori și ale mutațiilor rapide din societatea contemporană, la anomia societății care se reflectă În anomia indivizilor, În deteriorarea sentimentului de Încredere și siguranță. La acestea se adaugă mobilitatea excesivă a populației, predominanța familiei nucleare supusă incertitudinilor și nesiguranței, izolarea individului și diminuarea sau lipsa suportului și controlului social. Consecințele frustrațiilor inerente induse de factorii sociali se concretizează În conduita violentă, atunci când persoana marcată de perturbarea psihodinamicii individuale și familiale nu dispune de mecanisme alternative compensatorii de
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
mai înalt decât poate, vrea, știe individul respectiv. Educația acționează deliberat (deci conștient) în sensul dezvoltării individului, deși nu are puteri nelimitate (nu poate reechilibra o ereditate profund afectată și nici nu poate compensa un mediu total dizarmonic (foame, violență, incertitudine, durere). Important este cine și cum face această educație. Educația corespunzătoare a copilului este și ea deosebit de importantă pentru evoluția sa ulterioară. „Educația ca și preoția este o cruce. Răspunzi de sufletele pe care nu stă încă scris nimic și
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
este recunoscută ca atare de către individ; 3) abulia constituțională, specifică unei categorii de subiecți considerați „slabi”, „inerți” sau „leneși”, incapabili de a putea desfășura un efort de adaptare socială, personalități, în special de tip ezitant cu tendința la îndoială și incertitudine. 4) abulii sistematizate, constând în imposibilitatea realizării voluntare a unor anumite acțiuni, cu caracter particular, datorită unor inhibiții obsesive sau fobice. Tulburările de tip abulic pot fi întâlnite la melancolici sau schizofrenici, în tabloul clinic al unor nevroze, psihastenie, la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
incertă ca și stilul lor de viață; oscilanți, imprevizibili, se atașează cu ușurință de un obiect sau de o persoană pentru ca la fel de ușor să se desprindă. Inconstanța este trăsătura lor constantă. Aceasta explică și imprevizibilul destinului acestora, demonstrând că între incertitudinea identității și cea a destinului acestor persoane este o corespondență. 10) Existența tragică Este o modalitate de viață specifică care trebuie însă delimitată din cadrul psihopatologiei, de semnificația pe care o are în sfera filozofiei, a moralei și a culturii. Diferența
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
secetă, foamete, inundații, cutremure, moartea unor personalități politice etc.). Se poate vorbi în această situație despre o întreagă semiotică a negativității interpretată ca prevestind nenorociri colective: eclipse, icoane care plâng, nașterea unor monștri etc. Societatea trăiește într-o atmosferă de incertitudine subiectivă, dominată și întreținută de emoțiile colective produse de conținutul pasional al discursului colectiv. Temele acestui discurs devin probleme de dezbatere permanentă și, în final, exclusivă, favorizând prin aceasta o irupție a iraționalului în realitatea lumii posibile. În această atmosferă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acest motiv, nu mai poate înțelege raportul firesc cu lumea reală pe care o simte străină, inautentică, ostilă sau chiar direct dăunătoare. În aceste condiții, încep să apară explicații fanteziste cu caracter catastrofic care accentuează și mențin această stare de incertitudine care generează o angoasă colectivă. În fața acestor situații, reacțiile de protest-opoziție nu vor întârzia să apară. Ele se manifestă sub forma unor conduite de refugiu, emigrații către zone (considerate) sigure, acte de suicid, adesea colective, deturnarea culpabilității prin descărcarea agresivității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dublu sens: frica comunității social-umane de autoritate, iar, pe de altă parte, frica autorităților de masa populațională. Această dublă frică va genera o stare de tensiune între populație și autoritate, un sentiment de nesiguranță și suspiciune. Aceasta va genera o incertitudine și o insecuritate permanentă, accentuată și prin faptul că societatea, masa de indivizi, proiectează culpabilitatea asupra autorității social-politice, iar autoritatea social-politică care gestionează puterea, proiectează la rândul ei culpabilitatea asupra maselor. Ne confruntăm din nou cu sindromul Orwell despre care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
descrie tocmai modul în care pot fi armonizate valorile omului (înțelese ca trebuințe de formare și împlinire a individului) cu solicitările și valorile unei societăți viitoare dezirabile într-un model sociouman care poate fi acceptat și adoptat ca ideal educațional. Incertitudinile în acest domeniu sunt așadar multiple. Se poate admite însă că, în preajma și pentru începutul mileniului trei, cel puțin în ceea ce privește civilizația europeană, există și cristalizări conceptuale filosofice care pot servi drept temeiuri pentru opțiuni filosofico-educaționale juste. Avem în vedere drepturile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și de mare fiabilitate. Erau vremuri de avânt și optimism. Se declanșase o revoluție științifică mondială care nu putea ocoli domeniul educației și învățământului. Raționalismul, obiectivismul și, în general, pozitivismul științific păreau victorii absolute ale spiritului omenesc în lupta cu incertitudinile, îngrijorările și sărăcia mileniilor trecute. Acum se anunța o eră de prosperitate și fericire fără limite. Și nicăieri nu se putea observa mai bine acest lucru decât în SUA. America, victorioasă în al doilea război mondial, transformase mitul național de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
euroatlantică. În orice caz, curriculumul ultramodern nu poate avea decât o fundamentare hiperrațională. 15.1.3. Creierul liber și buimactc " 15.1.3. Creierul liber și buimac" Am putea continua cu alte asemenea descoperiri cutremurătoare ale științei moderne: „relațiile de incertitudine” ale lui Heisenberg; teoria universurilor multiple a lui Everett; teoria sistemelor ergodice a lui Birchoff, von Newmann și Kolmogorov; cronotopologia și teoria ordinii din haos ale lui Prigogine; teoria catastrofelor a lui R. Thom ș.a.m.d. Toate acestea sunt
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este vorba despre un cutremur care zguduie însăși realitatea. Temeiurile oferite de știință vreme de câteva secole se clatină amenințător. Exemplele de mai sus par să facă parte dintr-o serie aflată abia la începuturi. Ne putem aștepta ca noi „incertitudini” să zdruncine încrederea noastră în realitatea obiectivă. Suntem în situația care i-a îngrozit pe pitagoreici în urmă cu aproape trei milenii. Învățăceii din Crotona au descoperit că nu există numai numere întregi și raționale, ci și numere „iraționale”, precum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
manieră holistă. Sistemul de valori impus civilizației europene de creștinism, grav avariat de iluminism și de gândirea științifică modernă, se va degrada în continuare. Ultimul său pilon - scientismul - pare afectat de seismul declanșat de teoria relativității, mecanica cuantică, relațiile de incertitudine și celelalte descoperiri stranii amintite anterior. Prima categorie de valori căzute în ruină încă din anii ’50-’60, anii antimodernismului, sunt valorile morale. S-a crezut că ele vor putea fi suplinite cu valori epistemice. Postmodernismul pare să fi antrenat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe care „creierele mici și mijlocii” le pot asimila cu ușurință. Progresele spectaculoase și eșecurile înspăimântătoare ale științei au generat, în ultima jumătate de veac, și o nouă cultură de masă; aceasta a recepționat „din plin” atât triumfurile, cât și incertitudinile în care s-au împotmolit științele, intrând și ea în febra realității halucinante. Pe scurt, cultura de masă a devenit și ea, oarecum, postmodernă. Însă cultura de masă postmodernă nu este folclor incipient care va cristaliza noi înțelepciuni populare pline
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
medie” se împarte, practic, în două categorii: „progresiștii” și „antiprogresiștii”. „Progresiștii” se ocupă mai ales cu protecția mediului („secta ecologistă”) și „ocrotirea biodiversității” („umanismul postmodernist”) și, desigur, combat „mondializarea sălbatică”. În ultimii ani, progresismul pare să-și fi schimbat situația. Incertitudinile științei au subminat credința într-un viitor mai bun, rămânând credința în puterea și controlul informației la scară planetară. Dar controlul informației poate conduce la un „viitor rău”. Cei mai mulți cetățeni cred astăzi în mitul modern baconian conform căruia adevărata putere
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
O mare parte din viața lor, ei și-o petreceau făcând coadă, cu speranța nesigură de a cumpăra un aliment pe care nu îl doreau și care, adeseori, se dovedea de nemâncat... Acumulate de-a lungul anilor, umilirile, oboseala, obsesiile, incertitudinile care impregnau acest mod de viață au hrănit furia împotriva tiraniei ce le generase”. Cartea lui Câmpeanu, o adevărată monografie a cozii, analizând relațiile endogene (concurența, de-ierarhizarea, relațiile normative) și pe cele exogene (cumpărarea, schimburile subsecvente, raționalizarea spontană), precum și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în orașul/comuna respectivă care putea să le depoziteze marfa până la următoarea lor călătorie. O altă posibilitate era de a o lăsa în depozitele de la vamă, aceasta în cazul în care vameșii refuzau să ajungă la o înțelegere. O altă incertitudine era legată de calitate. Uneori, localnicii cumpărau produse expirate. De multe ori nu puteau ști cu siguranță ce este un anumit produs 20. De exemplu, unii dintre cei care recomercializau sau chiar turiștii sârbi care veneau în Arad înlocuiau conținutul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și uneori la locul de muncă) era adesea dejucată de capriciile distribuției, ceea ce face din statul la coadă nu doar un element central al vieții cotidiene, în relațiile de familie/vecinătate sau în gestionarea timpului, ci și o sursă de incertitudine, tensiune, destructurare a proiectelor raționale, a calculelor pe termen lung. Dacă penuria de bunuri oferă o explicație satisfăcătoare pentru apariția cozilor, efectele microși macrosociale ale acestora rămân destul de dificil de decelat. În cele ce urmează, voi focaliza într-o primă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prinde ceva”. Trebuia doar să fii recunoscut de cei alături de care stăteai la rând... Cuvântul de ordine - „văzut-luat”. și profită cât mai mult acum, că data viitoare nu se știe cât, unde, dacă și când mai „bagă”. Exista o permanentă incertitudine cu privire la viitor: nu puteai ști ce idei le mai vin „șefilor de sus” - în general, te așteptai să fie din ce în ce mai rău. Nu știai nici când vine sau dacă vine mașina cu alimente, important era să fii acolo, să aștepți indefinit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un corp de 1,81 m care asigura „trăirea”. Răspunsurile neurobiologilor sau ale teoreticienilor constructivismului la întrebarea retorică „Cum știm ceea ce credem că aflăm?” ating domenii atât de profunde ale subiectivității, încât s-a aterizat socratic în „certitudinea absolută a incertitudinii” sau chiar în aceea a „realității născocite”. Se pare că noi nu putem percepe realitatea din care facem parte „în sine” ca pe un obiect desprins de noi și de subiectivitatea particulară a structurilor neuronale, dezvoltate în cadrul unui feedback permanent
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]