3,164 matches
-
drum, mi-am înșfăcat pantofii și am plecat, alergând pe stradă în picioarele goale, dorindu-mi să-mi fi luat mocasinii. —Așteaptă! Am grăbit pasul, bucuroasă că eram mai în formă decât Lisa. M-a prins din urmă după un incredibil sprint pe tocuri, care probabil îi va scurta viața mușchilor gambelor cu câțiva ani buni. Rochia de in mulată i se ridicase și aproape-și pierdu echilibrul încercând să tragă de ea în jos. Se întinse spre mine, căutând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și am continuat să merg. O copilărie, știu, dar m-a făcut să mă simt mai bine. —Jenny, îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău. Nu am nici o scuză. Ar fi trebuit să-ți spun. Sunt o lașă incredibilă și știu că mă urăști, dar pune-te în locul meu. Nu vreau. Începea să-mi placă atitudinea asta copilărească și aveam de gând să o păstrez și-n viitorul apropiat. Ar fi trebuit să-mi spui înainte să mă mărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aproape la fel de des pe cât de des plâng. —Nu-ți face griji, spuse Danny pe neașteptate. E doar morocănoasă pentru că ai întrerupt-o în timp ce-mi dezvăluia bucuriile ascultatului trupei Supertramp. Dar eu nu mă plâng. Mi s-au părut incredibili de pretențioși. Dar tocmai asta e ideea cu Supertramp, aș fi vrut să-i explic. Și ei cred că diferența de vârstă nu contează. De fapt, Danny părea și mai tânăr de 26. Părul lui blond era mai lung decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cap de când vărsasem niște vin pe el. Câte oferte de proiecte ai avut de la petrecere? Am stat să mă gândesc. —Cinci, până acum. Mark ar spune că au făcut-o de milă. — Dar lucrările pe care le-ai expus erau incredibile! Practic se vindeau singure. —Mark credea că sunt cam la fel de valoroase ca și figurinele din baloane. Și din nou telefonul. NU MAI VORBI DESPRE MARK. BĂRBAȚILOR NU LE PLACE SĂ LE VORBEȘTI DE FOȘTI. După ce am mai apăsat o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
place lui Ed. Maria aprobă din cap. E genul meu de bărbat. — Așa că am mers la el acasă, am continuat eu, fără a fi nevoie ca Maria să-mi spună că mă înroșeam din ce în ce mai tare. — Știam eu! exclamă ea. Ești incredibilă! Te credeam cea mai inhibată femeie pe care am cunoscut-o vreodată, dar în mai puțin de două săptămâni de când ți-ai lăsat bărbatul, ți-ai găsit deja un al doilea. Cum faci? Nu, nu-mi răspunde, n-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
rușine. Avea de gând să-ți spună după weekendul ăsta și nu-i plăcea deloc ideea. — Îmi dau seama că de-abia ne cunoaștem, dar toată povestea mi se pare o nebunie. Maria mi-a spus că ai o căsnicie incredibilă. Te invidiază cu adevărat. —Mă invidiază? Îi spune soțului meu hobbit. — De când o cunoști? Eu unul o cunosc doar de puțin mai mult de-o săptămână și mi-am dat seama că ce-și dorește cel mai mult pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de rând și de grade mai mari. Lumea era avertizată împotriva dezertorilor, se auzeau zvonuri îngrijorătoare despre o bandă de tineri: intrare prin efracție la serviciul alimentație, incendieri în zona portului, întâlniri secrete într-o biserică catolică... Toate aceste fapte incredibile erau puse în cârca acelei „bande a scărmănătorilor“ care, mai încolo, când mă săturasem în sfârșit de cuvinte ușor de invocat, avea să-mi devină importantă preț de câteva capitole. În romanul Toba de tinichea, unul dintre șefii bandei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
paradă; de data aceasta, taurii defilaseră pentru un singur om, iar acela era mort de-acum. Dantela spătarului de pai fusese spartă de-un pumnal. Sprijinit de brațele fotoliului cu spătar Înalt, cadavrul era țeapăn. Anglada a observat Îngrozit că incredibilul ucigaș se folosise de cuțitașul băiatului. Spune-mi, don Formento, cum făcuse tâlharul rost de arma aceea? — Mister. După ce și-a agresat tatăl, pe băiat l-a lovit strechea și și-a zvârlit sculele de gaucho În spatele hortensiilor. — Știam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nepregătit, unda de șoc izbindu-i dureros timpanele. Întorcându-se, observă că un furtun de apă fusese desfășurat În Încăpere, iar apoi Își dădu seama că unul dintre hublourile mici cedase sau arsese și apa năvălea Înăuntru cu o forță incredibilă. N-o mai putea vedea pe Tina; deodată o zări trântită la podea. Femeia se ridică În picioare, strigând ceva la Norman, pe urmă alunecă și fu prinsă din nou de curentul șuierător al apei, care o ridică brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
barbă și la doi lei jigăriți care merg pe sîrme, cîștigi un ursuleț de ghips la roata norocului și apoi, te dai în călușei. Cu tine se-nvîrte totul; o lume feerică de lumini și paiete. Clovnii jonglează cu o abilitate incredibilă. Guști dulceața lumii cumpărînduți, de doi bani, o pufoasă vată de zahăr, apoi pleci trecînd pe lîngă cel care înghite flăcări și săbii de tinichea. Și bîlciul rămîne un punct vuitor în noapte în timp ce tu mergi să te culci uitînd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să-și desprindă aripa. Peste penele ei curge lichidă lumina unui soare străveziu care o irită și pare că asta o doare și pe ea. Îmi văd, V. tînăr, fantoma înțepenită în sticla din spital. Și știu că oricăt de incredibilă ar fi, imaginea asta e reală. Îl văd aproape cu bucurie. Realizez asta și repet cu voce tare nedumerindu-l pe Doctor care nu știe despre ce vorbesc. Aproape că îi simt boala. Ceea ce simt e eu. Știu că nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nici nu mă mai împing spre disperare. Acum văd bine: spunem “eu” însă, de fapt, gîndim nemărginirea. Și “eul” ăsta apasă asupra noastră. Violent și senzual amant, el ne închide ochii să nu vedem sfîrșitul. Timpul trece cu o iuțeală incredibilă. Lumină și întunecare. Și rîd cînd văd că nici măcar umbră nu putem face singuri. Pentru că noi deschidem ochii în fața oglinzii trezindu-ne la “eu” mult prea devreme. Și abia suferința reușește să-l alunge pe îndărătnic. Abia crîncena speranță și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
oamenii decât crizele. Mi-am petrecut foarte mult timp nemișcată, ținându-mi fetița în brațe. Îi atingeam piciorușele micuțe, micuțe de păpușică, degețelele perfecte, roz și miniaturale de la picioare, pumnișorii strânși, urechiușele catifelate, îi mângâiam cu blândețe pielea delicată a incredibilei ei fețișoare, întrebându-mă ce culoare o să aibă ochișorii ei. Era așa de frumoasă, de perfectă, era așa un miracol. Mi se spusese să mă aștept să fiu copleșită de dragoste pentru copilul meu. Dumnezeu știe că nu puteam pretinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai interesante detalii. Asta până când Laura a început să transpire și s-o cam ia cu leșin. După care, desigur, am trecut la principalul punct de atracție de pe agenda zilei. Principala problemă a serii. Punctul central. Vedeta. James. James Webster, Incredibilul Soț Dispărut. Laura aflase deja toate detaliile. Dintr-o varietate de surse: mama, Judy și numeroși alți prieteni. Așa că nu avea neapărat nevoie să i se spună ce s-a-ntâmplat. Mai curând, era interesată de cum mă simțeam eu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sâmbătă, în magazine de haine! Fetele alea din magazine erau cu siguranță mercenare cărora li se dăduse liber de la a mai vărsa sânge și a face tărăboi pe undeva, de pildă, prin fosta Iugoslavie. Vă spun: erau de o răutate incredibilă! Și nebune de legat. Mi-era imposibil să mă relaxez și să-mi caut ceva de îmbrăcat. Mi-era teribil de teamă ca nu cumva Kate să primească vreo lovitură-n cap sau vreun ghiont în coastele ei mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca după cutremur, un bărbat este bătut bestial. Încercînd să calmeze spiritele, un bătrîn prost inspirat abate atenția asupra lui și i se aplică același tratament. ȚÎra nu mai rezistă și deși Încercăm să-l reținem, intervine pentru a opri incredibila brutalitate. Cineva din mulțime zbiară: „Și pe el, și pe el!” E izbit imediat, din toate părțile, cu ciomege și furtunuri de cauciuc și aruncat Într-o dubă a poliției sub ochii mei și ai lui Filip Florian. Tremurăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al cărei machiaj grotesc conturează În alt registru și extrem de intens furia, amintește de Fellini. A doua: Mason bolnav, În pat, fîlfîind plapuma pentru a vorbi la telefon Într-o atmosferă de Welles. Să ne gîndim Însă mai bine la incredibila portocală mecanică rostogolindu-se pe Oda bucuriei lui Malcolm McDowell (un actor uriaș desființat de Hollywood). Apropo de Ludwig, autorul simfoniei: pentru rolul Lolitei cea mai potrivită alegere ar fi fost, bineînțeles, Sharon Stone. Avea aproape și vîrsta necesară (peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
propria casă: nu aveau pe unde s-o coboare. La propriu. Chariots of Fire (1981) este și el un film clădit pe imagine. Ca și Ridley Scott, Hugh Hudson Își Învîrte ochiul britanic creînd o succesiune de tablouri de o incredibilă frumusețe. Și demonstrînd că, la fel ca-ntotdeauna cînd Își propun să reconstituie sfîrșitul secolului XIX ori Începutul secolului XX, englezii sînt de neegalat. Fiecare detaliu e tratat cu infinită grijă, pe fiecare centimetru de cadru. Chariots a smuls un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a negrilor și se-apucă să cînte On my Way (un gospel extraordinar, pe care lumea o mică parte a ei, aceea care știe unde-i cheia sol Îl cunoaște În interpretarea Mahaliei Jackson, aici amplificat printr-o polifonie corală incredibilă); după ce-l priviseră chiorîș cum le intră-n lăcaș ca să le strice, bănuiau ei, cîntecul și starea de grație reflectată, negrii, ascultîndu-l cîteva clipe susținînd partitura solistului, nu numai că-l acceptă oamenii Închiși la culoare par să accepte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se afla În momentul acesta acasă la el, În baie, și singura lui preocupare era să-și taie venele. Guvernul vrea să introducă taxa pe ghiocei. Pătrunde alături de mine În lumea desfrîului și a poftelor trupești. VÎnd mochetă la preț incredibil. Un fost bărbat s-a măritat cu o fostă femeie. Turnul din Pisa s-a Îndreptat cu 21 de centimetri. Pe Hsing-Hsing l-au lăsat rinichii. Decupează acest tablou și du-te cu el la MYX. Rezultate catastrofale la bacalaureat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numere pești, iar Iggy cîntă this a film about a man and a fish, this is a film about the demanding relationship between man and fish. Și mai este și-un film despre plutire, inocență, dragoste și moarte. De o incredibilă frumusețe, tandru, pieziș și poetic, tragic, vîjÎind, absurd, cu puternice motoare comice. Personajele: Depp, vărul său Vincent Gallo, unchiul Jerry Lewis, Faye Dunaway și Lili Taylor, copyright 1991 Emir Kusturica, dacă i l-or fi lăsat americanii. Peste care-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Gluck realiză că tăcerea putea atrage spre sine absolut totul, reducînd voința celorlalți la neputință.” Pe ultima pagină, a paisprezecea, a bijuteriei lui Matthews, bătrînul decide să vorbească și nu reușește. „Își dădu seama că avusese un succes enorm și incredibil.” Așadar Gluck tace pînă cînd uită să vorbească. Nu e cazul lui Ullman. Nici al informatorilor, unul dintre ei luîndu-și inima sau ce și-a luat În dinți pentru a mărturisi că are 40 de ani de meserie și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vilă la Sinaia, nimic nu știți, un alt tip vrea clisme În timp ce poartă uniformă de polițist (bună idee), dar „data viitoare cînd vedeți un copil care privește fix o femeie Însărcinată, urmăriți-i cu atenție expresia. Veți descoperi niște lucruri incredibile”. Cum ar fi că-și trage palme peste ochi, asta semnifică ceva de neimaginat, mai ales dacă nu s-a spălat pe mînuțe. Urmează „Virginii”. Iată ce zice aici, la concluzii, Nancy: „Tinerii din acest capitol mă impresionează. Gem, oftez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o liniște de moarte Îdintr-odată spațiul aducând a încăpere în care se aflau nu mai are limite, devine un oraș îngrozitor de aglomerat, cu blocuri și turnuri și coloane de automobile și mulțimi de oameni agitați, dar toate într-o tăcere incredibilă, de parcă ar fi fost doar umbre pe un ecran, cum continua să fie ființa aceea ghemuită în fața pianului - fiica ei? doar nu reușise niciodată să învețe să cânte -, iar pașii băiatului își călcau urmele în cerc în jurul ei), o privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
munți, oprindu-se întotdeauna, și la dus și la întors, în poarta mânăstirii, întrebând ce serviciu le-ar fi putut face maicilor rupte de frământările lumii de câteva decenii. Dar știind să facă încă o mulțime de lucruri ce păreau incredibile pentru vârsta și singurătatea ei. De la început această femeie i-a spus doamnei Marga Pop că trebuie să privească toate evenimentele cu seninătate, că multe i se vor mai întâmpla, nu cu fiul ei, profesorul, pe care îl socotise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]