6,195 matches
-
-i caracterizează ca produși stimulenți, excitanți ai țesuturilor sau glandelor cu funcție endocrină. Claude Bernard studiind ficatul folosise sintagma „secreție internă“, referindu-se la rolul glicogenetic al ficatului. Descoperirea în serie a hormonilor și definirea lor prin funcții ca substanțe indispensabile vieții omului, secretate după necesitățile organismului, a condus la apariția hormonologiei, disciplină medicală și creație a sec. XX pe care îl și caracterizează. După ADH este izolată adrenalina (1901) de japonezul Jokichi Takamine (1854 - 1922) și de americanul Aldrich (n.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cu rol în metabolismul aminoacizilor. Se află în coaja gramineelor, carnea de pește, ficatul animalelor iar carența ei reduce creșterea și dă tulburări nervoase. în 1948 este descoperită vitamina B12 (cianocobalamina), factor antianemic, antipernicios, conține în molecula sa cobalt. Este indispensabilă în sinteza hemoglobinei. Se află în ficat, carne, lapte. Flora intestinală o poate sintetiza, de aceea avitaminozele B12 sunt rare. Pelagra, cunoscută clinic din sec. XVIII de medici din Spania, Italia, Franța, este boala săracilor, datorată unei avitaminoze, consideră Ioseph
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
consumul de legume proaspete și suc de lămâie, dar vitamina C este descoperită de biochimistul maghiar, Albert Szent Györgyi, în 1932. Ea este înmagazinată în suprarenale ca acid ascorbic. L. J. Harris codifică dozajul zilnic necesar de vitamină C. Este indispensabilă în toate procesele vieții celulare. Absența ei duce la degenerescență, nervozitate. Consumul trebuie să fie mai mare primăvara. Sinteza acidului ascorbic a fost realizată de Howarth și Reichstein (1933). Tot Szent Györgyi descoperă vitamina P, care asigură permeabilitatea capilară, respirația
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dintre organele aceluiași organism”. I.1.1. RELAȚII SOMATO-VEGETATIVE CENTRALE Larg distribuit în întregul organism, sistemul nervos vegetativ este reprezentat de centrii, ganglionii, fibrele și plexurile nervoase care asigură inervația organelor interne prevăzute cu funcții de menținere a echilibrelor homeostazice indispensabile reacțiilor adaptative de reglare, apărare și control a activității organo-vegetative variabile create de solicitările mediului extern sau intern. Aproape toate organele și funcțiile organismului uman sunt dependente de activitatea și integritatea morfo-funcțională a sistemului nervos vegetativ de la aparatul cardiovascular, tractusul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
presinaptice; -Eliberarea reglată a mediatorului în spațiul sinaptic; -Prezența receptorului specific în spațiul postsinaptic; -Inactivarea mediatorului chimic eliberat. I.4.1 FORMAREA SINAPSELOR Realizarea contactelor între terminațiile axonale ale neuronilor și celulele-țintă nervoase, musculare și glandulare, constituie o treaptă esențială, indispensabilă supraviețuirii neuronale și stabilirii conexiunilor sinaptice. Lipsa contactului axonal cu celula-țintă duce adeseori la atrofierea și moartea neuronului. Dependența neuronilor de țintele respective are la bază eliberarea de factori trofici de la nivelul acestora. În timp ce factorii trofici sunt importanți pentru supraviețuirea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
transducție a informațiilor la nivel sinaptic prezintă o serie de particularități fizico-chimice, proprii teritoriului presinaptic și postsinaptic, ce pot fi schematizate astfel: I.5.1.1. Fenomene presinaptice În teritoriul presinaptic au loc atât fenomene fizice de schimb ionic membranar indispensabile conducerii și generării potențialelor de acțiune presinaptice, cât și procese chimice de biosinteză, stocare și eliberare calciu dependentă a mediatorului în fanta sinaptică. Principalele componente ale teritoriului presinaptic sunt ilustrate în figura următoare (fig. 33): Atât butonii terminali sinaptici, cât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a sintezei la nivel vezicular. Pe de altă parte, biosinteza neurotransmițătorilor de origine peptidică urmează calea sintezei proteice. Se formează inițial precursori inactivi, scindați ulterior de către anumite enzime proteolitice specifice, în mediatori chimici activi. La elaborarea neurotransmițătorilor, unul din factorii indispensabili biosintezei participă de regulă cu rol limitant, în vederea asigurării mecanismului de reglare a reacțiilor respective. Ca exemplu poate fi dat cazul hidroxilării tirozinei de către enzima tirozinhidroxilaza și transformarea acesteia în DOPA, ca etapă limitantă în biosinteza catecolaminelor. Conținutul butonilor sinaptici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proteinelor citozolice pe care s-a fixat. Excesul de calciu astfel realizat este rapid îndepărtat fie prin schimb ionic cu mediul extracelular, fie prin expulzare în alte compartimente celulare cu participarea pompei active Ca2+/ATP-ază. Participarea ionilor de calciu fiind indispensabilă atât eliberării neurotransmițătorului din teritoriul presinaptic, cât și transducerii informației la nivel postsinaptic în vederea producerii răspunsului biologic, va fi reluată în subcapitolul următor, consacrat fenomenelor postsinaptice. Dintre ceilalți factori care controlează eliberarea neurotransmițătorilor fac parte mesagerii secunzi (AMP ciclic, GMP
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau minute) permeabilitatea ionică prin intermediul unuia din mesagerii secunzi, ca urmare a activării unui sistem enzimatic. Primii asigură răspunsurile prompte și de scurtă durată, cum sunt cele reflexe sau comportamentale, iar cei din urmă servesc la modularea excitabilității sinaptice interneuronale, indispensabilă comportamentului adecvat, memorizării, învățării etc. În general, receptorul și nu neurotransmițătorul este cel care determină răspunsul sinaptic de tip excitator sau inhibitor. Deși răspunsurile sinaptice chimice sunt mai lente decât cele ale sinapselor electrice, ele prezintă avantajul că un singur
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
celui descris la terminațiile nervoase colinergice. Atât dopamina și noradrenalina ca mediatori chimici simpatici, cât și adrenalina ca hormon medulosuprarenal circulant sunt eliberate de la nivelul veziculelor și granulelor cromafine prin exocitoză. Depolarizarea membranară și prezența ionilor de calciu sunt factori indispensabili eliberării. Potențialul de acțiune ajuns la nivelul teritoriului presinaptic determină atât intrarea calciului prin canalele voltaj-dependente, cât și eliberarea acestuia din depozitele intracelulare cu ajutorul IP3 rezultat din activarea fosfolipazei de către receptorii metabotropi membranari. La rândul lor, ionii de calciu produc
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vegetative (cord, vase, rinichi, splină, tub digestiv, vezică, uter, piele etc.), în timp ce receptorii 2-adrenergici se găsesc atât presinaptic, cât și postjoncțional. La nivelul cerebro-spinal, numeroase grupe neuronale conțin atât echipamentul enzimatic necesar sintezei de catecolamine, cât și de receptori specifici indispensabili producerii efectelor biologice ale acestora. Acțiunile fizio-farmacologice ale catecolaminelor diferă în funcție de tipul receptorilor afectați. Spre deosebire de receptorii -adrenergici stimulați specific de către fenilefrină și antagonizați de prazosin, receptorii -adrenergici sunt activați de isoproterenol și blocanți de propanolol. Principalele efecte produse de activarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mai pronunțate decât noradrenalina, datorită stimulării mai puternice a receptorilor beta-adrenergici vasodilatatori. Spre deosebire de noradrenalină, adrenalina influențează puțin tonusul vaselor musculaturii scheletice, permițând creșterea fluxului sanguin muscular din timpul efortului. Importanța descărcărilor hormonale medulosuprarenaliene și, îndeosebi, de adrenalină este binecunoscută ca indispensabilă organismului în reacțiile neuro-endocrino-vegetative produse de stresurile de diferite cauze. Inactivarea noradrenalinei și adrenalinei. Este realizată în fanta sinaptică de către monoaminoxidază (MAO) și de catecol-O-metiltransferază (COMT). Ambele catecolamine sunt supuse într-un prim moment ortometilării cu ajutorul COMT, pentru ca, apoi, să
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
exteroceptive (termo-algezice) din întregul organism. De la nivelul organelor prevăzute cu funcții vegetative pornesc în permanență impulsuri aferente spre centrii vegetativi ganglionari sau superiori cerebro-spinali care reglează pe cale neuroreflexă eferentă nivelul la care acestea își desfășoară activitatea. Ca acte fundamentale automate indispensabile autoreglării funcțiilor viscerale vitale, reflexele vegetative se produc în majoritatea cazurilor, fără a ajunge la lumina conștiinței, putând fi declanșate și de excitanți percepuți ca senzații. Din prima categorie fac parte reflexele care reglează ritmul cardiac, presiunea sanguină și motilitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale sistemului nervos vegetativ sunt dominante în anumite teritorii efectoare asupra cărora produc fie excitația, fie inhibiția organelor respective. Reacțiile neuroumorale simpatice și parasimpatice compensatoare acționează antagonic, ca forțe opuse interdependente și complementare, asigurând constanța mediului intern și echilibrele homeostazice indispensabile activității normale a organismului. Astfel, componenta vegetativă eferentă asigură prin fenomene de antagonism simpatico-parasimpatic complementar, suportul visceral al manifestărilor somatice și reacțiile adaptative ale organismului la diversele solicitări normale sau patologice. Totodată, căile senzitivo-senzoriale viscerale îndeplinesc rol de primă verigă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se contractă mai ales la nivel gastrointestinal și renal, contribuind la redistribuirea și dirijarea sângelui spre musculatura scheletică, bronșiile se dilată favorizând preluarea O2 atmosferic și eliminarea CO2 din organism. Concomitent, are loc intensificarea glicogenolizei hepatice și creșterea glucozei sanguine, indispensabilă metabolismului energetic cerebral și muscular. La rândul său, predominența parasimpatică inductoare de „rest and digest”, reduce frecvența cardiacă și crește motilitatea și secrețiile glandulare ale tubului digestiv (glande salivare, gastrointestinale, căi biliare, pancreatice), intensificând degradarea mecanică și chimică a alimentelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
localizați în măduvă, bulb și mezencefal, iar ceilalți în FR, hipotalamus, talamus și scoarța cerebrală. Ei realizează trei modalități de integrare neuro-endocrino-metabolică, al căror scop comun este de a armoniza funcțiile vitale și a asigura echilibrele fizice, chimice și biologice indispensabile homeostaziei (fig. 62). Integrarea vegetativă propriu-zisă se realizează cu participare exclusivă simpatico-parasimpatică prin mecanismul antagonismului interstimulant, descris de Danielopolu (1954). Tipic din acest punct de vedere este cazul autoreglării circulației. În acest caz, autoreglarea este sub controlul predominent al zonelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
conțin sub formă de prohormon (126 de aminoacizi) cardiomiocitele urechiușelor atriale. Ca hormon circulant, ANF acționează asupra vaselor, inclusiv coronare, rinichilor, glandelor suprarenale, creierului, complexului hipotalamo-hipofizar, tubului digestiv și altor teritorii efectoare, în vederea producerii de reacții cardio-vasculare și hidro-electrolitice compensatoare, indispensabile contracarării modificărilor induse de factorii de distensie exagerată a atriilor. În afara proprietăților vasodilatatoare predominant renale, ANF provoacă inhibiția secreției de renină de la nivelul celulelor granulare ale arterei aferente renale, precum și a hipersecreției de aldosteron corticosuprarenal produsă de angiotensină. O importantă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
forță de contracție diminuate contribuie la scăderea debitului cardiac și la coborârea presiunii sanguine ori de câte ori aceasta are tendință la creștere peste valorile normale. Făcând legătura între centrii coordonatori ai activității cardiovasculare și organele efectoare respective, căile eferente vago-simpatice constituie veriga indispensabilă oricărei ajustări hemodinamice impuse de nevoile locale sau generale ale organismului. La nivel capilar, reglarea nervoasă vegetativă operează indirect fie prin intermediul modificărilor de tonus arteriolar (fig. 75), fie cu participarea căii derivate arterio-venoase. Un rol nu mai puțin important capilarodilatator
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervos simpatic, la reducerea debitului cardiac și la coborârea presiunii sanguine, ori de câte ori aceasta are tendință la creștere peste valorile normale. Căile eferente vago-simpatice asigură astfel legătura dintre centrii reflecși coordonatori ai activității cardio-vasculare și organele efectoare respective, constituind veriga nervoasă indispensabilă oricărei ajustări hemodinamice rapide impuse de nevoile locale sau generale ale organismului. II.2.7.3. Reglarea umorală Reglarea umorală completează și prelungește în timp efectele reglării nervoase. Ea se realizează cu ajutorul substanțelor vasoconstrictoare și vasodilatatoare, reprezentate de mediatorii chimici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cuplate cu cele de fosforilare oxidativă, în vederea combustionării substanțelor nutritive și eliberării de energie necesară diverselor forme de activitate celulară. Procesul de degradare a nutrimentelor la nivelul celulelor vii se realizează pe cale predominant aerobă, cu participarea oxigenului molecular ca factor indispensabil reacțiilor oxido-reductoare. Pentru ca oxidațiile biologice să se desfășoare cu randament energetic maxim, atât substraturile glucidice (monozaharide), protidice (aminoacizi) și lipidice (acizi grași), cât și oxigenul molecular trebuie să se găsească în concentrații suficiente la nivel celular. II.3.9. REGLAREA
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Tehnicile uzuale de ablație, stimulare și întreținere a activității electrice neuronale din anumite zone ale trunchiului cerebral au evidențiat existența unui procesor cu două categorii de centri implicați în reglarea respirației. O primă categorie este reprezentată de centrii respiratori intrinseci indispensabili funcției ventilatorii. Aceștia au sediul bulbar, în cazul centrilor inspiratori și expiratori propriu-ziși, și pontin, în cazul centrului pneumotaxic (fig. 95). Cea de a doua categorie de centri o constituie centrii respiratori auxiliari, care, deși îndeplinesc alte funcții, influențează tonusul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
centrilor respiratori pentru a ajusta reglarea ventilației la necesitățile variabile ale organismului în oxigen, bioxid de carbon și ioni de hidrogen. Chemoreceptorii periferici sunt prezenți în pereții arterelor mari din segmentul vascular de înaltă presiune, făcând oficiul de zone receptoare indispensabile atât reglării cardio-vasculare, cât și respiratorii (fig. 99). Este vorba de chemoreceptorii corpusculului carotidian și arcului aortic, de la nivelul cărora impulsurile aferente ajung pe calea nervilor glosofaringian și vag la nucleul tradusului solitar și centrii inspiratori bulbari. Excitantul fiziologic al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de sucul intestinal și de cel pancreatic, în prezența bilei, asigurând completa descompunere a alimentelor și crearea posibilității de străbatere a mucoasei de către acestea spre mediul intern al organismului. În acest sens, digestia în intestinul subțire este esențială și singura indispensabilă proceselor de nutriție. În sfârșit, digestia intestinului gros completează într-o oarecare măsură, prin flora saprofită de fermentație și putrefacție, procesele digestiei enzimatice. Putrefacția, localizată în a doua porțiune a intestinului gros, se realizează sub acțiunea bacililor putreficus, perfringens, aminofilus
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proiecție corticală, ele se intrică, fiind greu de diferențiat. Excitarea unei zone corticale dinaintea suturii coronare și imediata vecinătate a centrului gustativ determină mișcări de masticație, în timp ce distrugerea acesteia face imposibilă prehensiunea alimentelor și masticația. Centrii corticali nu sunt însă indispensabili. La iepuri cu centrii corticali distruși, Bremer (1923) constată existența a trei tipuri de reflexe de masticație: de ronțăire, masticație verticală și masticație orizontală. Acestea depind de locul de stimulare reflexă, mergând dinainte îndărăt, de la nivelul mucoasei incisivilor spre zona
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intestin, reprezintă un fenomen de adaptare care permite stomacului de sugar să primească o cantitate de lapte apreciabilă în raport cu volumul său. Factorul intrinsec, care la om se formează în glandele regiunii fundice, este o mucoproteină ce favorizează absorbția vitaminei B12, indispensabilă hematopoiezei. Sucul gastric conține și lizozim, enzimă bactericidă identică cu cea salivară. Existența unei diastaze proteolitice ca pepsină în sucul gastric acid a ridicat în mod firesc problema autodigestiei stomacului. Rezistența mucoasei gastrice la acțiunea sucului gastric s-ar datora
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]