2,937 matches
-
despre sentimente de care am nevoie. Îmi va fi foarte greu să despart memoria de Ulise și dragostea de acest nisip pe care l-am simțit fierbinte... Există și În sentimentele noastre părți mai dificil de lămurit, așa cum, În mod inexplicabil pentru noi, cei vechi Îi făceau lui Bacchus libații cu vin amestecat cu apă, În timp ce libațiile se făceau celorlalți zei cu vin curat. Amintindu-mi acest detaliu Îmi regăsesc brusc un surîs al altei vîrste, pe care credeam că-l
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dar de la Dumnezeu, adormi. B. Bucuria iubirii Când se trezise, soarele era destul de sus. Se simțea ca un muribund care își revine la viață atunci când cineva îi umezește buzele cu apă. O căldură bruscă îi străbătu trupul ca un fior inexplicabil ce semăna cu un drog puternic injectat intravenos. După câteva minute se învioră cu un duș rece lăsând prosopul alb să-i cadă alene din mâini. Ar fi vrut să dea cu piciorul în ceva de pe jos, dar nu găsi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
așa. O cocioabă strălucitoare. Cocioabă, din cauza neîngrijirii, strălucitoare, datorită tablourilor. Nu, refuz să-ți descriu amănunțit acea înspăimântătoare dezordine, acele canapele și divanele desfundate, covoarele uzate sau scoase, parchetul ascuns sub un strat de praf și, în același timp, acea inexplicabilă eleganță care domina totul, în ciuda bietelor lor rochii pătate, greșit în cheiate și de o curățenie îndo ielnică. Nu știu prin ce stranie asociație de idei îmi vine în minte pen siunea Vauquer a lui Moș Goriot. Nici un fel de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-vă ! Iar demonii, ieșind din oameni, au intrat În porci” (Matei 8, 32 ; Luca 8, 33 ; Marcu 5, 13). Exemplul de mai sus arată, de fapt, deruta creștinilor În fața acestei prohibiții și neputința lor de a motiva un tabu alimentar inexplicabil pentru ei. Pentru a Înțelege stupoarea lor În această privință, trebuie să ținem cont de imensul rol, nu numai economic și alimentar, dar și simbolic și ritual, pe care Îl juca porcul În cadrul societății tradiționale. Tăierea porcului În preajma solstițiului de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În perioada interbelică, cărțile lui D.D. Roșca au fost printre cele mai citite cărți de filozofie de la noi. Alături de Mihail Ralea, Tudor Vianu, George Călinescu, D.D. Roșca face parte din galeria figurilor de savanți și gînditori români raționaliști Rămâne inexplicabil pentru cetățeanul zilelor noastre, printre multe altele, și strașnicul secret păstrat asupra investițiilor din toate ramurile economiei naționale comuniste. Cenzorul Ion Andrei eliminase un text publicat sub titlul „Dezvoltarea forțelor de producție - temelia progresului general” ce ar fi trebuit să
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
aceeași baie ; 3. vedeta feminină (Marilu Tolo) face baie din cinci în cinci minute ; 4. la fiecare 25 de minute, Jean Marais intră într-o încăierare cu spada ; 5. la fiecare 15 minute, Jean Marais sloboade un hohot de rîs inexplicabil și voinicesc dat capul pe spate, tras palmă peste pulpă, dezvelit pînă la ultima măsea de minte , genul de rîs pe care nimeni n-a mai avut destulă bărbăție să-l încerce de la Errol Flynn încoace. E reconfortant să ți
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la fel de convingător pe toate. Cea mai credibilă e partea cu singurătatea : peste trei ani, Gheorghe Gheorghiu-Dej avea să moară și, din momentul acela, cineaștii aflați în căutarea interpretei ideale pentru vreun rol de boieroaică diafană aveau să ignore, în mod inexplicabil, experiența și calificările fiicei lui. Pînă la urmă, toți sîntem singuri. Bun. Locul 5 : Neamul șoimăreștilor. Neamul șoimăreștilor este cel de-al treilea film care l reprezintă pe Mircea Drăgan în clasament. și e filmul care era să mă omoare
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mă băgam în joc. De aia, zic eu încă o dată, nu-s nostalgic. 2.2. Mici schimbări. Semne sau simple întâmplări? S. B.: Începând din toamnă sau tot apropiindu-ne de decembrie vă aduceți aminte să fi existat anumite ordine inexplicabile sau comportamente diferite de cum erau până atunci, din partea superiorilor mă refer? Primeați ordine pe care nu le-ați mai primit? Știu eu, sporirea vigilenței, pentru că deja se vorbea despre mișcări în toată Europa, chiar dacă dumneavoastră nu erați informați, n-ascultați
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dintre cei care au pregătit evenimentele. Ar fi fost în Ungaria, ar fi avut întâlniri cu experți. M. M.: La poziția lui socială, pentru ce? Era al doilea om din armată. Pentru ce? S. B.: Oamenii mai fac și lucruri inexplicabile. M. M.: Nu-l cred în stare de așa ceva. Dar cineva trebuie să plătească. S. B.: Pe Vasile Ionel îl cunoșteați? M. M.: Da. Un general extraordinar. A fost Șef al Statutului Major General al Armatei. S. B.: Stănculescu spune
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
fandacsii și ipohondrii, fie au un temperament belicos, nestăpânit. Niciodată con- flictul nu este dus până la ultimele consecințe, iar sinucide- rea lui Nenea Anghelache din Inspecțiunea sau uciderea lui Mitică din 1 Aprilie sunt mai degrabă accidente miste- rioase, aparent inexplicabile, decât simptome ale unui fenomen endemic. II Grand Hôtel „Victoria Română” - Imperiul simțurilor Grand Hotel „Victoria Română” este unul dintre „momen- tele” mai puțin populare ale lui Caragiale, poate și pentru faptul că nu are propriu-zis o poantă, pentru că beneficiază
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
artificii retorice asemeni unui colaj dadaist. Între cele două momente apogetice de semn opus filmul s-a întrerupt asemeni unui lapsus memoriam. În acest loc geometric, Coriolan Drăgănescu încetează să mai existe, metamorfoza sa este nu doar neexplicată, ci și inexplicabilă, inefabilă. El nu reprezintă nimic altceva decât subiectul unei deformări pe care acest dispozitiv al lui „simț enorm și văz monstruos” o realizează. Dispozitivul este în măsură să producă o coincidentia oppositorum, expresia deformării fiind sesizabilă atât în registrul excep-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mare parte dintre povestiri în deceniul al doilea, cel care vede declanșarea și desfășurarea Primului Război Mondial. Roma nele îi vor apărea în interbelic, Metamorfoza chiar mai devreme, în 1915. Funcționarul Gregor Samsa este terorizat mai puțin de perspectiva metamorfozei inopinate și inexplicabile care-l aruncă în alt regn, cât de posibili- tatea ca directorul să afle că el nu mai este capabil să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu. Această metamorfoză face din el un monstru, expresia radicală a unei alienări ce-i
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Nu sunt de acord. Arabii se bucur) de un avantaj semnificativ În ceea ce privește simpatia stângii. Raymond Aron aprecia odat) c) intelectualitatea francez) era contaminat) de marxism În proporție de 80%. Intelectualitatea francez) și-a p)strat un imens prestigiu - imens și inexplicabil, pentru c) exist) intelectuali În Statele Unite care Îți vor spune c) ast)zi Parisul este, din punct de vedere cultural, la nivelul capitalei Argentinei. Prestigiul c)p)țâț de-a lungul secolelor nu se epuizeaz) Ins) În câteva decenii, iar
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
dinții de vechiul meu bagaj de tensiuni. Ușor de spus „relaxează-te!“, greu de aplicat, nu? Poți să simți Însă unde sunt concentrate tensiunile: spatele Îți e crispat, picioarele țepene, stomacul e ca de piatră și rezultatul e o oboseală inexplicabilă. E oare nevoie de atâta Încordare? Dacă nu ești convins sau angajat În ce faci, atenția, cum spui, Îți fuge. E sigur că ceva Înăuntrul tău nu participă, dar nu-ți dai seama. Te simți frustrat și nu știi de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mintea intervenea și Îi dădea formă. Apetitul bestial al personajelor, energia irațională aveau ceva din Capriciile lui Goya, pe care tocmai le văzusem la Metropolitan Museum. Imaginile stilizate ale cruzimii, care depășeau normele convenționale, erau prezentate ca expresie a impulsurilor inexplicabile care apar În om când acționează doar din instinct, când prezența sa e limitată la funcțiile trupului. Lipsa unei viziuni cosmice duce la monstruos. Fără o aspirație spirituală, omul e doar un animal. AMN: Deși nu văzuseră spectacolul, diverse voci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a trupului iese vocea, nu te gândi la psihologie, ci doar la acțiunea sunetului și a mișcării!“. În timp, după multe săptămâni de exerciții fizice și de antrenament vocal, frustrări, bucurii și riscuri, descopeream Împreună ceva extraordinar de misterios și inexplicabil. Odată ce Începea să apară vocea, Priscilla prindea curaj să-și adapteze reflexele ei naturale la reflexele personajului. Observând-o, Îi propuneam să intre În legătură cu fiecare vibrație a sunetului, care a ajuns progresiv să emane din tot trupul. Priscilla se apropia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
destul de plată, la geamul unui vagon de dormit (probabil În Trenul Mediteranean de Lux, de mult dispărut, acela care avea șase vagoane vopsite În partea de jos În roșu „terra-de-Sienna“ și tăbliile În crem) și am văzut cu o emoție inexplicabilă o mână de lumini ireale care clipeau spre mine de pe un deal Îndepărtat, și care apoi au dispărut Într-un săculeț de catifea neagră: diamante pe care mai târziu le-am dăruit personajelor mele pentru a mă ușura de povara
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și visând În patul meu, după dejun, mă Întorceam pe burtă și, cu multă grijă, cu tandrețe și disperare, Într-o manieră artistică minuțioasă, greu de Împăcat cu numărul ridicol de mic al verilor care trecuseră, pentru a alcătui imaginea inexplicabil nostalgică a „căminului“ (pe care nu-l văzusem din septembrie 1903), trasam cu degetul arătător pe pernă drumul de trăsuri care urca spre casa noastră din Vira, treptele de piatră În dreapta, speteaza sculptată a unei bănci În stânga, aleea de stejari
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru visurile noastre de adulți), vârful dealului de pe țărmul mării dintr-un anumit coșmar periodic al meu, În care introduc clandestin o plasă de fluturi pliantă din starea mea de veghe, este Înveselit cu cimbrișor și sulfină, dar, În mod inexplicabil, nu se zărește nici unul din fluturii care ar trebui să zboare acolo. Am descoperit de asemenea foarte curând că un „lepidist“‚ care Își vede liniștit de treaba lui, este predispus să producă reacții ciudate altor făpturi. De nenumărate ori, când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fie nobil și arogant). Ea este Înfățișată ca fiind pradă geloziei (sentiment pe care-l trăiam acut la niște oribile petreceri când Mara Rjevuski, o copilă palidă cu o fundă albă de mătase prinsă În părul negru, Înceta brusc și inexplicabil să mă mai bage În seamă), În timp ce stătea la marginea azoteei ei cu mâna albă odihnindu-se pe cornișa parapetului „Încă umezit de roua nopții“, și sânii ei gemeni coborau și urcau În ritmul respirației ei iuți și spasmodice, sânii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vizitat la Vira și eu am rămas singur, pradă agitației mele romantice. În zilele ploioase, ghemuit la picioarele etajerei cu cărți puțin folosite, la o lumină slabă care se străduia să descurajeze eforturile mele de tainică cercetare, căutam cuvinte necunoscute, inexplicabil de ispititoare și enervante, În ediția rusească În optzeci și două de volume a Enciclopediei Brockhaus, unde, pentru economie de spațiu, În cuprinsul articolului detaliat În care era explicat cuvântul respectiv, acesta era redus la inițiala lui, scrisă cu majusculă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și umedă se acordă cu o bucurie imensă și liniștită. Dacă unele împrejurări dătătoare de satisfacții - cum ar fi audițiile muzicale ca formă de libertate într-o lume de constrângeri sau euforia de pe urma încetării durerii fizice - sunt firești, altele sunt inexplicabile, fără să aibă nevoie de explicații. Scriitorul vede doi tineri, doi frați, într-un autobuz și are sentimentul că i se dă ceva important. Un vecin se așază lângă el pe o bancă, cineva taie lemne cu ferăstrăul într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am botezat Astra și pe care, după câteva luni, a trebuit să-l dăm doamnei Bugnariu, directoarea școlii unde lucra mama. Argumentul, care ne-a silit să cedăm, era irefutabil: școala dispunea de o curte uriașă. Când, după un interval inexplicabil de mare, Jeni și cu mine ne-am dus (în vizită, sau ca s-o luăm acasă pe mama?) la acea școală, am avut surpriza și fericirea de a constata că Astra, care, între timp, crescuse, nu numai că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai sunt încă destule trepte de urcat... Parcurgem întâmplări interesante, citim cărți interesante, cunoaștem oameni interesanți, trăim într-un cuvânt o viață interesantă pentru ca într-o bună zi să ajungem să constatăm că memorabile cu adevărat pentru noi, de o inexplicabilă importanță sunt, de fapt, clipele în care, de pildă, urcăm o scară de pivniță, ținând în brațe o construcție de lemne suprapuse, înaltă până la bărbie... * De curtea interioară a casei de pe Florilor / Procopiu se leagă și amintirea unui personaj patruped
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai fi „ieșit” nimic), luând - la lumina becurilor roșii de pe stradă - culoarea familiară și plăcută a cafelei cu lapte. În această culoare cineva turnase impresiile cu care ieșisem de la film, obținând - și oferindu-mi-l ca pe tavă - elixirul unei inexplicabile euforii. Sub semnul căreia am pășit, neștiutor, în noul an 1963, care avea să se dovedească atât de important pentru mine. * În comuna în care am fost profesor la începutul anilor ’60, m-am împrietenit cu un învățător, om în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]