3,341 matches
-
ceala șchiop. - Da’ di ci-ai vinit așa târzâu, vii șchiop? ’Ci: - Am fost acolo la boieri, la Curtea di Argeș, m-am dus la cai ș-am scurmat și m-o loh’it un cal. - Da’ știi acolo? - Știu!”. Informatorul folosește ca localizare a sacrului un toponim real, dar el trebuie pus pe seama automatismului lingvistic, căci, anterior, întrebarea despre curtea mitică folosește numele personajului căutat: curtea lu Argeș. Și un basm din colecția D. Stăncescu pune pe baza personajului sacru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în streinătate, ca Măgureanu, c-ale noastre-s bune pentru plozii maselor populizde. Majoritatea secilor curiști dove si trova? Tot în SKI, tot în SKI, în mereu noua veche Șandrama, unde, abonat la România Mare, așteaptă vânt prielnic, exploatează dosarele informatorilor, face Țapul de căcat, sau doar îi pune bețe-n copite iar acesta-i decorează pentru trecerea Tisei în înot, când nu se amestecă în greve, în afaceri cu țigarete, în asasinarea liderilor sindicali, în amușinarea minerilor, după cum vin semnalele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
avut voie să părăsesc municipiul Focșani. Dacă-i urăsc pe securiști și turnători? Nu mă mai impresionează decât deconspirarea scriitorilor, de la care aveam pretenția că sunt conștiințe ale neamului, colaboraționismul lor cu totalitarismul mă deprimă. Sigur, am aflat destule despre informatorii mei, dar am șters cu buretele și, dacă-i întâlnesc (dacă mai sunt în viață, va să zică, inclusiv scriitori), îi ignor. Am ajuns până acolo încât i-am iertat public la Revoluție (când am fost extrem de conciliant, crezând că a venit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în ’89, traducătorul care-l aveam cu... rușii, care făceau recepția la boghiuri, mama lui era din Moscova, el o terminat facultatea tot la Moscova - habar n-aveam c-o terminat-o la Moscova -. Era traducător ăla, și era și informator. Iar șeful de la delegația rusă, care stătea acolo, la colț, unde vine și stătea acolo, era KGB-ist. La 12 s-a întâmplat că Ceaușescu a plecat, ei până la ora două au și părăsit Nicolina și nu l-am văzut
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a întâmplat că Ceaușescu a plecat, ei până la ora două au și părăsit Nicolina și nu l-am văzut nici pe inginerul deloc, nici pe ăilalți nu i-am văzut deloc. După aia am aflat cine-o fost. Dar aveam informatori în fabrică..., iar de-atunci, o chestie foarte curioasă mi-a pus unu’ o-ntrebare încuietoare, că spunea el că toți directorii dau informații la Securitate. Mă-ntreabă: „- Da dumneavoastră nu dădeați lunar informații la Securitate ?” „- Ce informații, măi, să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
el și să nu fi dat pe goarnă Îndată ce ar fi fost trosnit peste bot și-ntrebat „De unde-ai luat-o?” Cel mai nasol dintre toți era Gene Doolie, un irlandez pirpiriu, undeva Între poponar și pește ca stil. Gene era informator pînă-n măduva oaselor. Probabil că scotea din buzunar liste murdare - avea mîinile murdare tot timpul - și le recita gărzii. Ți-l Închipuiai intrînd agitat În cartierele generale ale englezilor În timpul tulburărilor din Irlanda, Într-o togă cenușie murdară, turnîndu-i pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
informații gărzii. Bineînțeles, n-or să se prezinte cu informațiile din proprie inițiativă, fiindcă le e frică să nu fie „implicați”. Dar cînd sînt Întrebați de poliție, În general dau pe goarnă. Agenții de la Narcotice lucrează În mare parte cu ajutorul informatorilor. Schema obișnuită e să pună laba pe cineva cu marfă la el și să-l lase la frăgezit după gratii pînă cînd bolește bine. Pe urmă vine schema: „Putem să-ți dăm cinci ani pentru posesie. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o dată ce apare În instanță și depune mărturie, ciripitorul devine cunoscut În branșă și nimeni nu Îl mai servește. Dacă agenții nu se hotărăsc cumva să-l trimită În alt oraș (unii ciripitori deosebit de capabili pleacă În turneu), cariera lui de informator s-a terminat. Mai devreme sau mai tîrziu, dealerii se prind și un ciripitor nu mai poate să cumpere. CÎnd se-ntîmplă asta, utilitatea lui pentru agenți ia sfîrșit și de obicei Îl Înfundă. Adesea ajunge să stea la răcoare mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cooperezi cu noi. Altfel n-o să te pot ajuta”. Sau Îl pocnesc pur și simplu peste bot și zic: „De unde-ai luat?” Cu o grămadă de oameni nu e nevoie de mai mult. Găseai un exemplu pentru fiecare tip de informator, vădit sau potențial, printre clienții mei. După discuția cu recepționerul, m-am mutat la alt hotel și m-am Înregistrat cu un alt nume. Am Încetat să mă mai duc În Village și mi-am mutat Întîlnirile cu clienții din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-și aservi puterea spirituală a unei eminențe spirituale (naționale) propriilor manevre dictatoriale. Sanatoriul de la Viena (Oberdöblin) se prezintă ca un spațiu al captivității în care Eminescu ideea de Eminescu este supus unei urmăriri stricte de către organele de Securitate (aici apare informatorul Filipescu), întocmindu-i-se un Dosar de urmărire în care se adună note informative, stenograme, declarații ale unor terți, relatări ale unor surse ș.a. ("Notă de analiză în dosarul de urmărire informativă "Poetul național" privind pe Eminescu Mihai". Ș.c
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
situații mituirea politicienilor și a birocraților devine un act rațional și normal deopotrivă. Nu numai că mituitorii și cei mituiți pot anticipa, în cel mai rău caz, o pedeapsă îngăduitoare, dar actul de a dezvălui adevărul îl poate discredita pe informator, dovedindu-se în cel mai bun caz zadarnic și în cel mai rău caz contraproductiv. Salvarea unei organizații fundamental sănătoase de la o cădere temporară în dizgrație este prin urmare un act diferit calitativ față de abordarea unui statu-quo corupt. Acolo unde
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
omorî pe toată lumea de aici! Nu aveți scăpare!" Pablo râse. ,,Doctore", spuse el pe un ton calm, aplecându-se spre Mendoza. Tot nu înțelegi. Toți oamenii aștia lucrează pentru mine." (Bowden 2001: 168-169) În Statele Unite, Mafia a suferit dintotdeauna din cauza informatorilor și a denunțătorilor, ca rezultat al disciplinei interne surprinzător de șubrede și al resentimentului în rândul tinerilor membri la darea în vileag a ,,stratagemelor" lor de către colegii mai experimentați. Riscurile trădării cresc vertiginos deoarece atât supravegherea membrilor marginali, cât și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
eșecului, a încercat să se eschiveze. Dorea totuși să rămână în relații bune cu Marinescu, acesta fiind șeful lui la Canal, unde lucra ca angajat civil la foraj. Unul dintre oamenii de încredere ai lui Cristea Marinescu era de fapt informatorul Securității, așa că toată organizarea mișcării și toată activitatea acesteia (redusă până la acel moment la redactarea unor manifeste anticomuniste) era deja perfect cunoscută "organelor". Toți au fost arestați. Popteanu și Simionescu au fost condamnați la 4 ani de detenție, pe care
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
9, deși blocul lor n-are decât patru scări, nu suferă. Sau poate c-au suferit, dar nu s-au manifestat până în ziua în care s-a spus la televizor că în A 10 locuiește unul dintre cei mai odioși informatori ai fostei Securități. Dovadă că locatarii din A 9 au ieșit primii din apartamentele lor, imediat după ce s-a dat știrea la Observator, ca să afle cine-i odiosul. Însă cine a lansat zvonul că misteriosul odios ar locui la scara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din apartamentele lor, imediat după ce s-a dat știrea la Observator, ca să afle cine-i odiosul. Însă cine a lansat zvonul că misteriosul odios ar locui la scara 6 nu se știe. E posibil s-o fi făcut chiar dânsul. Informatorii, că de aia îi remarca și Securitatea, se pricepeau la diversiuni. E posibil, de asemenea, ca ideea cu scara 6 să se fi ivit ca urmare a faptului că blocul avea zece scări și că tot ce se întâmplă undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vorbă cu Ernest Wichner. Vorbim despre Gerhard Ortinau. Nu cred că mă hazardez afirmând că era cel mai talentat și mai inteligent din Aktionsgruppe Banat. Mi-o confirmă, de altfel, și Ernest. Ortinau s-a oferit de bunăvoie să devină informator. A semnat și angajamentul. Mergea săptămânal să dea raportul despre colegii lui, dar, în loc să informeze, dezinforma și afla mutările ulterioare pe care intenționau să le facă securiștii și cine era următorul vizat. Cum ieșea de la sediu, le comunica prietenilor ce
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
clare, domnu’ Cornel a răspuns cu succes și unor astfel de acuzații: „Vreau să răspund și unui ziar care dacă nul are în fiecare zi pe Vadim pe pagina întâi nu poate trăi. De la un timp el spune că eram informatorul Securității. Dacă cineva de la Securitate îndrăznea să ceară o notă de la scriitorii de o anumită notorietate (că noi am avut nume și înainte, și după aia) înseamnă că era de o obrăznicie îngrozitoare. Nu îndrăzneau. Noi vorbeam cu cei mai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și-a făcut cruce și i-a sărutat mâinile. A fost condamnat la muncă silnică pe viață, pedeapsă comutată în 25 de ani m. s. A fost grațiat după cinci ani, pe 24 ianuarie 1963. Devenise între timp „Nicolae Anatol“, informator al Securității. În 1967 a refuzat să mai cola boreze, dar în martie 1968 a reluat singur legătura cu Secu rita tea, pentru a-i putea face astfel rău lui Dumitru Țepeneag, pe care l-a „turnat“ în aprilie. De
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Hasdeu <endnote id="(32)"/> și de Nicolae Densușianu <endnote id="(56)"/> au fost inserate foarte puține Întrebări referitoare la evrei (omul roșu, solomonarul, jidovii sau uriașii). Ca atare, și răspunsurile privind aceste subiecte - colectate din sate din toate zonele României (informatori fiind, de regulă, Învățătorii și preoții de țară) - au fost relativ sărace. B.P. Hasdeu a publicat În revista sa, Columna lui Traian, câteva răspunsuri, provenite din mediul rural, la Întrebări privind perceperea de către români a „străinilor”, a „oamenilor de alt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
proverb german, „evreii cinstiți” sunt un fel de ființe fantastice, diavolești, cu semne fiziologice neumane : ei „au păr În palmă” (Die ehrlichen Juden het Haar in der Hand) <endnote id="(3, p. 69)"/>. Chiar În zilele noastre, În 1985, un informator popular din sud-estul Poloniei declara că evreii „arătau ca diavolii” pentru că „se Îmbrăcau În negru, aveau bărbi lungi și purtau saci În spinare” <endnote id="(70, p. 120)"/>. Un vechi proverb polonez și german completează această imagine : „Crezuse că-l
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
etc. <endnote id="(647)"/>. Este o prejudecată care a supraviețuit până În zilele noastre, În unele medii conservatoare din centrul și estul continentului : „Un băiat polonez poate avea o iubită evreică, atâta timp cât nu se căsătorește cu ea”, spune În 1984 un informator din sud-estul Poloniei, rezumând o credință populară generală <endnote id="(70, p. 71)"/> ; sau : „Dacă un băiat evreu ar vrea să se căsătorească cu prietena sa neevreică, el ar fi probabil renegat de familia lui”, crede o informatoare din Austria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
121)"/>. Interesant este că folcloristul D.P. Lupașcu a cules astfel de rețete nu numai de la românii din Bucovina și Moldova, ci și de la evreii din această zonă (fapt inedit pentru culegătorii de folclor din epocă). Astfel, dintre cei 67 de informatori populari chestionați de Lupașcu, 8 (adică 12%) s-au declarat a fi evrei. În vin se punea și sulf („Este cunoscut că pucioasa oprește vinul de a se oțeti”) sau un sulfat, numit În popor „must de pucioasă”, spunea la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
șade la noi În comună de atâția ani - spune un personaj dintr-o cărticică românească din 1898 -, este un om foarte onest, dar de ceilalți [evrei] nu știu” <endnote id="(848, p. 12)"/>. „În oraș evreii erau insuportabili - declară un informator popular dintr-un mic târg din sud- estul Poloniei -, dar aici [= În târg] erau evrei buni” <endnote id="(70, p. 65)"/>. „Această stranie operație de «familiarizare» - comentează Alina Cata - a servit la reconcilierea opiniilor nefavorabile despre evreu cu practica de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au fost inculpați că omoară creștini ca să-și vindece - cu sângele lor - unele boli de ochi (conjunctivite) <endnote id="(63, p. 145 ; 455, IV, p. 115)"/>. Pare incredibil, dar nu mai puțin de 72 (adică 40% !) din cei 184 de informatori din sudul și estul Poloniei anchetați În perioada 1975-1984 (deci, practic, În zilele noastre !) au menționat credința că evreii se nasc orbi și că Își capătă vederea numai dacă sunt unși pe ochi cu sânge de copil creștin <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sensului inițial determină perplexitatea omului simplu În fața discrepanței dintre portretul general al evreului, foarte negativ („ucigașul lui Dumnezeu”), și aspectul său particular, foarte pozitiv („purtător de noroc”). Această antinomie generatoare de confuzie apare - Încărcată cu umor involuntar - În declarația unui informator popular din sud-estul Poloniei : „Dacă Întâlnești un evreu pe drum, oamenii spun că acesta aduce noroc, cu toate că unii oameni spun că evreii l-au crucificat pe Isus” <endnote id="(70, p. 137)"/>. 3) În fine, o a treia explicație a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]