3,018 matches
-
micuța ardeleancă urmele unei aventuri de tinerețe în vremea unui cenaclu literar de tinerețeă. Sunt anii ’80 cu tot ce aveau mai rău și mai bun, cu toată mizeria și blazarea tineretului comunist amator de concursuri de miss, cu toată inocența și forța acelor voci anonime care răbufneau printre clinchetele de pahare. Liliana, studentă anul IV, medicină, București, cu tatăl mare ștab securist, este un personaj de zile mari. Este apariția sexy prin excelență, dar și rebeliunea întruchipată. Personajul este secundar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
lângă colecția de cărți de bucate. Cool înseamnă nonconformism bine temperat, servit celor mai rebele categorii (adolescenții, cu precădereă pentru o mai bună supraveghere. Dezordinea, perversiunea, agresivitatea împachetate frumos produc încet, dar sigur conformismul familial fără familie, nonconformismul fără curaj, inocența fără inocență și alte forme mutante de pietrificare a umanității în apartamente de bloc. Pe de altă parte, prefer de o mie de ori nesiguranța burgheză dezumanizată acelor luptători pentru adevăr, pentru mai bine care pur și simplu ne strică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
de cărți de bucate. Cool înseamnă nonconformism bine temperat, servit celor mai rebele categorii (adolescenții, cu precădereă pentru o mai bună supraveghere. Dezordinea, perversiunea, agresivitatea împachetate frumos produc încet, dar sigur conformismul familial fără familie, nonconformismul fără curaj, inocența fără inocență și alte forme mutante de pietrificare a umanității în apartamente de bloc. Pe de altă parte, prefer de o mie de ori nesiguranța burgheză dezumanizată acelor luptători pentru adevăr, pentru mai bine care pur și simplu ne strică liniștea, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
sexual a cărui realitate, evident, nu o pot verifica în interiorul sferei lor personale, dar cred că mulți alții beneficiază de ea. Pornografia canonică se sprijină, în general, pe un garant, Natura, care autorizează un discurs de tip igienic: există o inocență profundă a dorinței, a cărei satisfacere este necesară sănătății morale și fizice a ființelor umane și ale cărei modalități de satisfacere sunt obiectivabile; ceea ce autorizează procesele de transmitere, de învățare. Narațiunea pornografică se dezvoltă astfel într-o lume în care
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
trebui să lipsească din biblioteca unui copil? În afară de Harry Potter și de W.I.T.C.H., mai rămâne loc și pentru altceva? Din cărțile copilăriei am început să recuperez odată cu Ilinca. Sigur că mai rămâne loc. N-ar trebui să lipsească Antologia inocenței a lui Iordan Chimet, Cronicile din Narnia a lui C.S. Lewis, Cărțile lui Apollodor a lui Gellu Naum, Poveste fără sfârșit a lui Michael Ende, basme populare (românești, turcești, rusești etc.), Uriașul bun și prietenos a lui Roald Dahl și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
poezie de Bacovia într-o ecuație cu termeni rigizi sau cum să deseneze un tabel în care să înșire, comparativ, trăsăturile lui Ion și ale lui Moromete. M-ar fi durut sufletul. Cred încă în păstrarea unei anume (poate iluzorii) inocențe care, uneori (rarissim, e drept), se vădește în stare, dacă nu să le concureze, măcar să li se alăture manualelor de teorie literară de care m-ați întrebat la început. Bursele Polirom Editura Polirom acordă pentru anul 2008 trei burse de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
descris în rândurile Confesiunilor, plimbându-se prin „vastele palate ale memoriei“. Augustin preferă omul interior omului exterior. În O coborâre în infern, Charles Watkins se rotește în cercurile timpului, într-o halucinantă călătorie în lumi paradisiace, ale începutului și ale inocenței: „Mintea mi-e prinsă în cercurile Timpului, asemenea depunerilor de pe cochiliile scoicilor sau înscrierii anilor în trunchiurile de copaci...“. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Dai în Eminescu, dai în mine! Florin L|Z|RESCU De obicei mă feresc să-mi exprim public
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
tup tup tup tururup tup tup/mă duc să i-o dau“. Postmodern din naștere (e vorba de nașterea târzie, din 2001, altfel poemele de tinerețe cuprinse în subsoluri de pagină tot acolo trădează existența, demult, a unei vârste a inocenței și, consecutiv, a fericirii autorului), Gabriel H. Decuble face aici pasul de la pastișa subțire la parodie și de la poezia afectat-clasică la negarea poeziei. Aflat în vână apocaliptică, autorul cercetează, înnegurat, lipsurile limbajului poetic, poncifele încă nedărâmate ale gândirii publice. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
după ce el a comis marea ruptură cu normalitatea. Un perpetuu sentiment de culpă împânzește rândurile romanului. Dar nu doar atât. Rudy este portretul-robot al unui anumit tip de erou american, cel care revine după o vină și o răscumpără prin inocență. Nu e un antierou european. Ci un antisupererou american. Vonnegut este obsedat de imaginea tare, percutantă, de fraza haiku. Vei găsi întotdeauna rânduri tulburătoare, aproape poetice, aruncate cu dispreț „prozaismului“ poveștii. „Viscolele sunt niște bătăi cu perne“, râde la un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
și concluzia că din familia lor nu putea ieși un artist. El însuși încercase în tinerețe pictura la Viena, fusese coleg de cameră cu Hitler și chiar arborase între războaie steagul cu svastică pe conacul său american. Totul, dintr-o inocență înduioșătoare care atrăgea parcă persecuția celorlalți. În luna de miere își cumpără o colecție de arme vechi de diverse calibre și dimensiuni, colecție pe care avea s-o distrugă imediat după ce Rudy comite crima. Personajele lui Vonnegut sunt victimele aforismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
în urmă, Andrei Pleșu își mărturisea perplexitatea provocată de misterul tăcutei transformări a românului cumsecade într-un feroce rinocer la volan. Aș spune că nu este vorba de nicio transformare. Adevăratul chip al șoferului autohton este, uneori, cel de rinocer... Inocența și aparența de om bun era doar o mască. Soluția? Asumarea în timp, prin educație, a celebrelor virtuți creștine: răbdare, sacrificiu, politețe, toleranță. Nu le avem nici în viața personală și tocmai de aceea ne lipsesc la volan. Ar mai
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
fior în tot corpul și se îndepărtă de fereastră. Trebăluia prin casă gândindu-se la anii ce au trecut când casa, încăperile ei și curtea, răsunau de zarvă și veselie. Erau copiii ei ce se jucau cum numai la vârsta inocenței se joacă cineva, alergau cu dezinvoltură în curte învârtindu-se în jurul mărului ca în jurul pomului de crăciun. Se jucau de-a ascunsa prin cotloanele casei, răsturnau lucrurile, dar ea nu se supăra. Acum, din tot ce-a fost, au rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ridică mâna ce atârna greoi, o așeză ușor pe genunchi. Capul se întoarse brusc în cealaltă parte afundându-se în perna moale a banchetei. Dintotdeauna s-a gândit că de copii trebuie să te bucuri cât timp sunt la vârsta inocenței. Avea și o vorbă pe care i-o spunea soției sale (ce murise într-un accident stupid: căzuse din podul casei peste niște cărămizi): Să ne bucurăm de ei acum, cât sunt neștiutori, fiindcă mai târziu nu se știe. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
alge, creând impresia unui fund de mare. Semiobscuritatea determină inițierea în cunoaștere, întoarcerea la forma primară a conștiinței, în care obiectele nu se pot distinge; subtextual, vizează negarea datului imediat, a tiparelor prestabilite, un fel de „analfabetizare” argheziană care instituie inocența, condiția accederii în spațiul originar: , metaforă a reordonării existenței potrivit propriilor dimensiuni afective și psihice, semnificație impusă și de imaginea peștișorului aruncat „unde «mistuirea» e mai puternică”. Plânsul și râsul se definesc ca extremele unei tensiuni create de noua condiție
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
orice pilozitate, oferită nouă cu cea mai nevinovată impudoare: dacă ar fi fost o fecioară cu sex pilos, poate ne-am fi speriat. Așa însă, cu toate că aveam toți sentimentul că săvârșim ceva ce nu se cuvine, ceva interzis nouă nevârstnicilor, inocența noastră nu poate fi caracterizată decât ca paradiziacă; iar sentimentul de vină, delicios, împrumutând valoare faptei noastre, ne înmugurea ca oameni în paradisul din care încă nimeni nu ne alungase. Cu altă ocazie, Irma m-a dus la ei în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
noi am crezut de bună seamă că el a cerut un plocon și că această idee era injurioasă etc. Domnul de Genlis mi-a spus că, de vreme ce eu nu eram complice al impertinenței sale, poate că Rousseau, luând în seamă inocența mea, ar putea consimți să revină. Ne era drag, și regretele noastre erau sincere. Am scris, așadar, o scrisoare destul de lungă, pe care am trimis-o cu două sticle dăruite din parte-mi. Rousseau s-a lăsat înduplecat; a revenit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fac portretul întreg al aceleia care a fost imaginea completă a viciului. Îl voi face în două cuvinte: tânără, s-a folosit de frumusețea ei; bătrână, a făcut negoț cu spiritul ei; însă cum cerul îi refuzase tinereții ei farmecul inocenței și producțiilor sale literare magia talentului, n-a găsit în Revoluție despăgubire pentru ultragiile timpului și pentru această zgârcenie a naturii. MIRABEAU Omul acesta mare a simțit de timpuriu că cea mai mică virtute putea să-i stea în cale
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pună mai bine în evidență bunătatea naturală și generozitatea caracterului ei. Nu-i vedea întotdeauna în adevărata lor lumină pe cei care păreau să-i împărtășească opiniile; dar n-a fost niciodată pornită să nu recunoască meritul, să justifice persecutarea inocenței sau să rămână surdă la nefericire. Ura partidul potrivnic partidului său; se devota însă cu râvnă și stăruință apărării oricărui om pe care îl vedea asuprit: la vederea suferinței și a nedreptății, sentimentele nobile care se trezeau în ea făceau
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a Evei. Eva, în prima floare a tinereții sale, se află în fața șarpelui, care îi arată mărul: îl privește, se întoarce pe jumătate spre Adam, are aerul că se sfătuiește cu el. Eva se află în acest extrem moment de inocență când te joci cu pericolul, când stai de vorbă în șoaptă cu tine sau cu un altul. Ei bine, acest moment de nehotărâre, care la Eva a durat scurt timp și s-a sfârșit prost, a început adesea și s-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să le farmece și pe care le ațâța mai mult decât și ar fi închipuit, semăna cu cea mai tânără dintre Grații, pe care ar fi amuzat-o să înhame lei la carul său și să-i stârnească. Imprudentă ca inocența, cum am spus, îi plăcea primejdia, primejdia altora, dacă nu a ei; și, de ce să nu spun și asta?, cu jocul acesta riscant și care ușor devenea crud, ea, atât de bună, a tulburat multe inimi; i-a îndurerat profund
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și poate, un salon în care nu numai politețea, ci și caritatea dăunau puțin adevărului. Se aflau, nu încape îndoială, lucruri pe care nu voia să le vadă și care pentru ea nu existau. Nu credea în existența răului. În inocența ei îndărătnică, insist asupra acestui lucru, ea păstra urme de copilărie. Să ne plângem oare? La urma urmelor, va mai fi oare un loc în viață unde se găsește o bunăvoință atât de reală în miezul unei iluzii atât de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
clonț de rubin”, bucovineanul imberb Nicolae Labiș, „buzduganul unei generații”, copilul teribil al poeziei românești intrase în mit. Contribuiseră la impetuoasa lui mitologizare precocitatea unei vocații lirice ieșite din comun, elanul juvenil al adolescentului fără frontiere, fronda ingenuă, puritatea simțirii, inocența trăirilor frenetice și o insurgență structurală ce-l făcea rebel și inconformist. S-a spus cu perfectă îndreptățire - cu o butadă ce a făcut epocă și a rezistat la dintele timpului - că Nicolae Labiș s-a născut într-o epocă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de înaltă presiune. Virtuțile senzitive ale liricii labișiene fac să se conserve în memoria mirosului ori a văzului crâmpeie de autentică viață epuizată pe cadranul timpului”. Situat în punctul de impact a două forțe, aflat între candoare și fervoare, între inocență și conștiență, poetul se regăsește la intersecția dintre basm și realitate, dintre mit și istorie, dintre o lume fără timp și una a timpului care nu iartă. Un rol deosebit în creația lui Labiș îl are vocabularul. În cadrul acestuia poetul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Europa exista obiceiul ca bradul să fie atârnat de tavan cu vârful în jos. În secolul al XVI-lea, la Strasbourg, brazii erau decorați cu figurine, acadele și ornamente din hârtie colorată, considerate simboluri ale paradisului, belșugului, ale cunoașterii și inocenței. În anul 1841, în Anglia, bradul de Crăciun a devenit popular o dată cu ornarea lui cu diverse fructe, prăjiturele și lumânări. În 1882 este patentat becul electric, iar în 1892, acesta este adaptat pentru pomul de Crăciun. Beteala a fost inventată
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
cu însăși existența. Dar, a fost de ajuns să pătrundă în această lume fericită sufletul sinucigașului, ca s-o otrăvească și armonia ei să se sfărâme în clocot de patimi. Ura, care desparte, înfrânge iubirea, care unea. Păcatul străpunge inima inocenței; rațiunea veștejește sentimentul fraged. Sensul vieții se rostogolește de-acum încolo din rătăcire în rătăcire. Chinuiți de patimi, de moarte, de crimă și sinucidere, nenorociții proclamă: „Cunoașterea e superioară sentimentului, conștiința vieții e superioară vieții!” Falsitatea concepției acesteia, care amintește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]