3,496 matches
-
din groapă, se trece la paralele inegale cu ajutor și aterizare pe saltele suprapuse, cu ajutor strâns la primele Încercări. În continuare mai sunt două momente importante; - Prima execuție independentă ca element, care trebuie să fie reușită, ceea ce presupune alegerea inspirată a momentului; - Prima execuție la sfârșitul unui exercițiu, care trebuie să fie foarte ine supravegheată. GREȘELI TIPICE În general cele specifice la dublu salt grupat Înapoi, la care se mai adaugă; Declanșarea Întoarcerii prea devreme sau prea târziu; - Începerea saltului
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
de mult mai puține gimnaste. Ambele prezintă avantajul finalizării lor printr-o aterizare cu fața, ceiace ajută simțitor si viteza de rotație, totodată se elimină și riscurile de accidentare la genunchi. Deși grupa coborârilor este numeroasă și cuprinde mișcări variate, inspirate și interesante, utilitatea lor practică este redusă deoarece În general nu se armonizează, nu se pretează la alcătuirea combinațiilor cursive și dinamice ce caracterizează restul exercițiului de concurs. Majoritar doar coborârile prin salt sunt o continuare absolut firească a ultimelor
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
rare gimnastele care utilizează În concursuri urcări deosebite, mai ales de mare dificultate. În realitate nu există o criză de diversitate, ci de abordare a lor În pregătire și de utilizare În concursuri. Nu greșim afirmând că toate urcările mai inspirate, mai impresionante, spectaculoase și originale, Îndrăznite de unele gimnaste, nu au făcut „modă", nu au fost preluate și generalizate ca elemente specifice exercițiilor. S-a instituit obișnuința de a se trece cu ușurință peste Începutul exercițiului, ca și cum notarea (arbitrarea) exercițiului
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
târnat sau sprijin. Între bătaie și apucarea barei, se pot efectua diferite acțiuni, ai simple sau mai complexe, care dau de obicei și denumirea mișcării respective. Aceste acțiuni pot fi obișnuite, frecvente, sau creații proprii, mai mult sau mai puțin inspirate. Toate acestea trebuie să Îndeplinească o condiție importantă: să ofere gimnastei posibilitatea de a continua, de a executa mișcarea următoare, având elanul (balansul) necesar. Majoritatea se termină În atârnat de bara superioară. În aceste condiții, este necesară așezarea trambulinei la
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
superioare (eventual cu Întoarcere) - Și n-ar fi exclus și chiar gigantică Înainte, salt grupat Înainte peste bară, cu reapucare a ei „ de jos". Toate acestea fără a mai contabiliza elementele absolut originale ce pot apare, ca și combinațiile foarte inspirate care vor crește substanțial spectaculozitatea și valoarea exercițiilor. Spre marele nostru regret, lipsa timpului și dorința de a urgenta apariția cărții nu ne-a permis să Încercăm o prezentare a tehnicii și metodicii „ profețiilor" de mai sus. Acestea ca si
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
o carte de tehnică și metodică despre acest sport, este o Întreprindere riscantă, o adevărată aventură. De ce ?. Cu tot nivelul său foarte Înalt, acest sport „foarte grăbit", la discreția copiilor, este În primul rând rezultatul muncii practicienilor bine pregătiți (și inspirați), ajutați multilateral de colaboratori direcți și indirecți. Și În ciuda progresului remarcabil, nu beneficiază decât foarte limitat de teorie, mai ales ia noi, deoarece aceasta este permanent depășită de realizările antrenorilor și de tăcerea adâncă a celor care ar trebui să
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
în treime și nici un rost nu-și mai găsea limanul de-atâta fantastă mutilare de-i zice arătare. Pe ici pe colo doar câte-un grămătic se minuna prea tare făcând să i se topească și roua răcoroasă de-atâta inspirată levitare chiar Verbul, neprihănit, se opri o clipă și adăsta din neîncetata-i descălecare să vadă cum arată genunea vocalelor pe cale de transfigurare și chiar uita de sine și de atât uman prezent incoerent și indecent ci doar o învrăjbire
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
că mi-e frică. Imaginativ și prăpăstios spre catastrofic eram. Cât despre vise?!... Vai, câte vise mi-au ieșit din tărtăcuță: dădeam cu ele ocol pământului de câteva ori, pavam cu ele lumea! În primii ani, visele erau simple și inspirate strict de diverse situații date: de pildă, visam concret, visam cum s-o impresionez pe fata de care eram îndrăgostit în momentul acela. Așa s-a întâmplat cu mariana: eram printr-a doua sau a treia primară, într-o seară
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
de exemplu reacția Cushing de creștere a presiunii LCR până la compresiunea arterială) și este urmat de o depresie completă a activității simpatice în caz de prelungire (3-10 min). In cursul răspunsului ischemic central, reflexul baroreceptor activat determină bradicardie. Când aerul inspirat este bogat în CO2 vasoconstricția simpatică activată prin răspuns ischemic central contracarează chiar și vasodilația directă produsă de hipoxie și hipercapnee, în toate regiunile cu excepția creierului și pielii. Hiperventilația este cea care compensează modificările de concentrație a gazelor respiratorii și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
limfatic mic la nivel pulmonar, vasele limfatice soțesc căile aeriene mari și vasele de sânge. 18.2. Funcțiile căilor respiratorii Căile respiratorii au funcția de: conducere a aerului, la care se adaugă funcțiile de filtrare, încălzire și umidifiere a aerului inspirat. Filtrarea aerului inspirat constă în captarea și înlăturarea particulelor inhalate; captarea particulelor mari inhalate (10 µm) se face de către firele de păr din nas; particulele mici (2 - 10 µm) care trec acest filtru primar sunt reținute în stratul de mucus
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
nivel pulmonar, vasele limfatice soțesc căile aeriene mari și vasele de sânge. 18.2. Funcțiile căilor respiratorii Căile respiratorii au funcția de: conducere a aerului, la care se adaugă funcțiile de filtrare, încălzire și umidifiere a aerului inspirat. Filtrarea aerului inspirat constă în captarea și înlăturarea particulelor inhalate; captarea particulelor mari inhalate (10 µm) se face de către firele de păr din nas; particulele mici (2 - 10 µm) care trec acest filtru primar sunt reținute în stratul de mucus care tapetează căile
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Constricția bronșică are loc reflex prin stimularea receptorilor de la nivel traheal și a bronhiilor mari de către factori iritanți cum ar fi fumul de țigară, aerul rece și gazele toxice. Inervația motorie este dată de nervul vag. Densitatea și vâscozitatea gazelor inspirate afectează puțin presiunea de-a lungul căilor aeriene datorită faptului că fluxul este tranzițional în cele mai multe regiuni ale arborelui bronșic. In cazul scufundătorilor, unde densitatea gazului este foarte crescută sunt necesare presiuni mari pentru a mișca gazul; dar dacă se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
ventilație totală sau volum - minut. Volumul de aer care intră în plămân este puțin mai mare; nu toată cantitatea de aer care pătrunde până la nivel alveolar participă la schimburile gazoase de la acest nivel. Din cantitatea de 500 ml de aer inspirată, aproximativ 150 ml rămâne în spațiul mort anatomic. Acesta cuprinde aerul care nu participă la schimburile gazoase alveolo-capilare, adică volumul de aer prezent la nivelul căilor aeriene de conducere. Acest volum depinde de înălțimea subiectului și crește în cazul inspirului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
deosebită în mecanica ventilatorie. La nivelul căilor aeriene mai jos de bronhiolele terminale aerul se mișcă predominant prin flux global (în masă) sau convecție. Deși același volum de gaz traversează fiecare generație de căi aeriene se constată că viteza aerului inspirat scade rapid când aerul pătrunde în zona respiratorie. Acest fenomen reprezintă difuzia gazoasă datorată mișcării aleatorii a moleculelor de gaz. Rata de difuzie a moleculelor este suficient de mare, iar distanța pe care o parcurge gazul este suficient de mică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
pH-ului sanguin. Răspunsul la oxigen Calea prin care reducerea pO2 arterial stimulează ventilația poate fi studiată pe un subiect care respiră un amestec hipoxic de gaze. Se măsoară pO2 și pCO2 în volumul curent. Creșterea pCO2 (prin modificarea amestecului inspirat) crește ventilația indiferent de pO2. Când pCO2 alveolară este menținută la 36 mm Hg, pO2 alveolară poate fi redusă până aproape de 50 mm Hg fără vreo creștere apreciabilă a ventilației, iar când pCO2 este crescută, reducerea pO2 sub 100 mm
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
este de ~ 35 l/minut. Un alt indice care este uneori folosit în laboratoarele de testare a funcției respiratorii se bazează pe faptul că există o relație aproape liniară între saturația arterială cu O2 și ventilația când pO2 în aerul inspirat este redusă. Se înregistrează diferențe mari de la individ la individ în răspunsul ventilator hipoxic, parțial determinate genetic. Sensibilitatea la hipoxie este mult redusă la persoanele care au fost hipoxemice de la naștere, cum ar fi nașterea la mare altitudine sau la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
antimicrobiană, precum și funcții metabolice speciale. 19.1. Schimbul de gaze respiratorii la nivel alveolar Oxigenul conținut în aerul alveolar difuzează continuu în sânge, iar bioxidul de carbon din sânge trece în alveole, conform diferențelor de presiune parțială (fig. 79). Aerul inspirat se amestecă cu aerul alveolar înlocuind oxigenul care a intrat în sânge și diluând bioxidul de carbon care a intrat în alveole. O parte din acest amestec este expirat. Apoi, conținutul de oxigen din amestecul alveolar scade, iar conținutul în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
oxigen din amestecul alveolar scade, iar conținutul în bioxid de carbon crește până la următorul inspir. Deoarece volumul de aer din alveole este de aproximativ 2 l la sfârșitul fiecărui expir (capacitatea reziduală funcțională), fiecare creștere cu 350 ml a aerului inspirat sau expirat modifică pO2 și pCO2 foarte puțin. Intr-adevăr, compoziția aerului alveolar rămâne aproape constantă nu numai în repaus ci și într-o multitudine de alte condiții fiziologice. Teoretic, primii 150 ml de aer expirat reprezintă aerul alveolar, dar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
aerul care se găsește în spațiul mort anatomic și aerul alveolar. Pentru evaluarea compoziției aerului alveolar se colectează și se analizează ultimii 10 ml de aer expirați în cursul unei respirații obișnuite, valorile fiind comparate cu cu cele din aerul inspirat și expirat (fig. 79). Capacitatea de difuzie a gazelor respiratorii O2 trece prin membrana alveolo-capilară, din alveole în sângele capilar; pO2 a aerului alveolar este de 100 mm Hg iar în artera pulmonară este de 40 mm Hg. Mișcarea oxigenului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
de exemplu reacția Cushing de creștere a presiunii LCR până la compresiunea arterială) și este urmat de o depresie completă a activității simpatice în caz de prelungire (3-10 min). In cursul răspunsului ischemic central, reflexul baroreceptor activat determină bradicardie. Când aerul inspirat este bogat în CO2 vasoconstricția simpatică activată prin răspuns ischemic central contracarează chiar și vasodilația directă produsă de hipoxie și hipercapnee, în toate regiunile cu excepția creierului și pielii. Hiperventilația este cea care compensează modificările de concentrație a gazelor respiratorii și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
limfatic mic la nivel pulmonar, vasele limfatice soțesc căile aeriene mari și vasele de sânge. 18.2. Funcțiile căilor respiratorii Căile respiratorii au funcția de: conducere a aerului, la care se adaugă funcțiile de filtrare, încălzire și umidifiere a aerului inspirat. Filtrarea aerului inspirat constă în captarea și înlăturarea particulelor inhalate; captarea particulelor mari inhalate (10 µm) se face de către firele de păr din nas; particulele mici (2 - 10 µm) care trec acest filtru primar sunt reținute în stratul de mucus
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
nivel pulmonar, vasele limfatice soțesc căile aeriene mari și vasele de sânge. 18.2. Funcțiile căilor respiratorii Căile respiratorii au funcția de: conducere a aerului, la care se adaugă funcțiile de filtrare, încălzire și umidifiere a aerului inspirat. Filtrarea aerului inspirat constă în captarea și înlăturarea particulelor inhalate; captarea particulelor mari inhalate (10 µm) se face de către firele de păr din nas; particulele mici (2 - 10 µm) care trec acest filtru primar sunt reținute în stratul de mucus care tapetează căile
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
Constricția bronșică are loc reflex prin stimularea receptorilor de la nivel traheal și a bronhiilor mari de către factori iritanți cum ar fi fumul de țigară, aerul rece și gazele toxice. Inervația motorie este dată de nervul vag. Densitatea și vâscozitatea gazelor inspirate afectează puțin presiunea de-a lungul căilor aeriene datorită faptului că fluxul este tranzițional în cele mai multe regiuni ale arborelui bronșic. In cazul scufundătorilor, unde densitatea gazului este foarte crescută sunt necesare presiuni mari pentru a mișca gazul; dar dacă se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
ventilație totală sau volum - minut. Volumul de aer care intră în plămân este puțin mai mare; nu toată cantitatea de aer care pătrunde până la nivel alveolar participă la schimburile gazoase de la acest nivel. Din cantitatea de 500 ml de aer inspirată, aproximativ 150 ml rămâne în spațiul mort anatomic. Acesta cuprinde aerul care nu participă la schimburile gazoase alveolo-capilare, adică volumul de aer prezent la nivelul căilor aeriene de conducere. Acest volum depinde de înălțimea subiectului și crește în cazul inspirului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
deosebită în mecanica ventilatorie. La nivelul căilor aeriene mai jos de bronhiolele terminale aerul se mișcă predominant prin flux global (în masă) sau convecție. Deși același volum de gaz traversează fiecare generație de căi aeriene se constată că viteza aerului inspirat scade rapid când aerul pătrunde în zona respiratorie. Acest fenomen reprezintă difuzia gazoasă datorată mișcării aleatorii a moleculelor de gaz. Rata de difuzie a moleculelor este suficient de mare, iar distanța pe care o parcurge gazul este suficient de mică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]