4,971 matches
-
trebui să le cerceteze ca explicații concurente.80 Afirmăm că limbajul, înțelesurile, simbolurile, cultura, discursul toate fenomenele intersubiective care sunt în centrul ontologiei constructiviste rămân componente vitale ale analizei cauzale pentru că este prezumată intenționalitatea. Procesele raționale, fie constând în calcule instrumentale sau argumente morale, rămân chestiuni empirice care trebuie cercetate cu o serie de instrumente metodologice adecvate.81 1.1.3 Metodologia Metodologia este veriga lipsă între abordarea constructivistă și cercetare,82 însă Wendt consideră că totul depinde de întrebarea la
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
identitatea actorilor. Normele legate de drepturile omului, spre exemplu, constrâng mai puțin din considerații de putere, cât din considerații identitare. Drepturile omului sunt caracteristici constitutive ale statelor liberal democratice. Accentul cade pe norme, pe reguli, și se distinge de raționalitatea instrumentală.120 Actorii sunt produși și creați de mediul lor cultural, modelând ceea ce este considerat legitim. Distincția existentă între regulile constitutive și cele normative este similară distincției dintre logica consecințelor și logica adecvării 121 sau este similară relației dintre legalitate și
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
și normativ, obiectul de referință al securității. Securitatea internațională nu avea în vedere înlocuirea securității naționale cu securitatea umanității sau cu securitatea individuală ori cu cea a minorităților din interiorul granițelor statelor. Securizarea statului era considerată din punct de vedere instrumental ca fiind cel mai bun mod de protejare inclusiv a identității naționale.599 Mary Kaldor 600 este de părere că noile războaie care au apărut începând cu mijlocul anilor '80 au în comun faptul că vizează dezintegrarea statelor, bazându-se
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
angajați față de noțiuni precum drepturile omului, toleranță religioasă, dreptul legii, guvernământ reprezentativ și responsabil. Dată fiind această poziționare, așteptările ar fi ca liberalii/cosmopoliții să fie sceptici în ceea ce privește existența granițelor și să nu le confere mai mult decât o semnificație instrumentală. În principiu nu există nici un motiv pentru care noțiunea de contract să nu poată fi extinsă la scara întregii umanități însă, până acum, nici un liberal nu a adoptat o astfel de poziție. Singurul mod în care această tăcere poate fi
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
să nu poată fi extinsă la scara întregii umanități însă, până acum, nici un liberal nu a adoptat o astfel de poziție. Singurul mod în care această tăcere poate fi justificată ar fi dacă granițele societății ar avea doar o semnificație instrumentală, pur administrativă, fără o potențială importanță din punct de vedere moral.730 Considerații finale Având în vedere scopul analizei teoretice pe care ne-am propus-o, și anume acela de a evidenția care sunt implicațiile promovării conceptului de securitate umană
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
și primul lui pas. Ea monopolizează orientarea spre viitor, punctând axa temporal-existențială cu rolul său de vârf de săgeată al evoluției individuale. Concentrând în puterea ei contribuțiile unei palete largi de eforturi cognitive, ea păstrează în virtutea acestui privilegiu funcțional determinarea instrumentală de factor orientator și de vector intențional al oricărei angajări în devenire. Mai mult, schimbarea însăși (de orice natură ar fi ea) devine posibilă prin luciditate și discernământ reflexive. Conștiința de sine, întoarcerea asupra sine însuși, este principala premisă (un
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
zestrea neutră disponibilă a fiecărei personalități și împrumută patina acesteia oricât de general ar fi demersul reflexiv. Cu alte cuvinte, culoarea angajamentului personal este dată de instinctele cognitive și de deprinderile intelectuale ale fiecăruia, în perfect acord cu o semnificație instrumentală ce ține de implicare, de investire (și nu doar de o considerare indiferentă orientată către sine). De aceea există tot atâtea tipuri de personalitate câte modalități de cunoaștere și limitele cunoașterii determină cu exactitate întinderea reală sau ponderea în cadrul întregului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fel realității exterioare, dar care se preocupă în manieră referențială permanent de ea. Astfel situată în spatele accesului direct la lume, conștiința fenomenală schimbă tipul de aprehendare și maniera de interacțiune într-un circuit închis și protectiv, care mânuiește un arsenal instrumental multiplu investit cu valoare personală (în care totul se revendică de la mecanisme subiective și de la structuri formale ale actului). Ea funcționează pe o treaptă a procesualității spiritului, în primul stadiu de exteriorizare a subiectului (acolo unde comportamentul său este sesizabil
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o distanță de repliere, în măsura în care este mai mult decât spontaneitate auto-perceptivă, adică în măsura în care e autentică re-prezentificare. Acest răgaz acordat cunoașterii și opțiunii permite mântuirea robotului de acțiune, reducând domnia automatismelor și a algoritmilor până la tărâmul limitat al unei eficiențe strict instrumentale. Ridicându-se deasupra unui asemenea angajament iterativ, personalitatea autentică înseamnă autonomie, iar această determinație fundamentală o distinge în noianul inform al colectivității, îi dă statut de exponent al unei valori și o contrapune unui val acaparator al tendințelor unui mediu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de construcție este chemată să rezume condițional și metodologic succesiunea procedurală care va fi specifică apoi derulării actului. Această remodelare îl determină pe subiectul actant să parcurgă un drum formativ și să practice interiorizarea universal-folositoare care permite aproprierea unei exteriorități instrumentale. Reflexive devin astfel și introiecția de tip constructiv și reciproca ei aplicativă, în măsura în care o vizare a mecanismelor noetice de transfer este permanent necesară și în măsura în care receptaculul cognitiv al travaliului individual constant devine, în numele progresului, responsabil de toate activitățile conștiinței obiectelor
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
rețea de legătură între faptul vital legat de fenomenul artei și suprastructura conceptuală. Aici luarea în posesie de sine este condiție universală a "succesului" estetic și presupoziție a adecvării dotației subiective cu sarcina care se degajă din proiectul operei, inspirației instrumentale individuale revenindu-i misiunea integrativă care asigură mesajului artistic caracaterul de universalitate. În a doua situație, conștiința de sine a contemplatorului empatizează cu opera după o știință subtilă a combinației dintre propriile intuiții și fața manifestă, auto-revelată, a acesteia. Aici
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Risse, Sikkink, 1999). După cum a subliniat Ignatieff, drepturile omului sunt luate în considerare și utilizate în discursul politic ca o "gramatică unitară", capabilă să definească un limbaj prin care să se comunice. Aceasta nu înseamnă că elimină politica și logica instrumentală din lume, ci pur și simplu reprezintă un criteriu de evaluare prin care să fie încredințate valorile preferențiale unor politici alternative (Ignatieff, 1999). Evidența politică a unei "gramatici unitare" pentru elaborarea argumentației și justificărilor care pot fi comunicate în interiorul unui
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
a noilor sale lucrări. Între 1796-1800 muzicianul surzește și urmează o epocă întunecată a vieții sale. Nici surzenia și nici cumplitele suferinți fizice datorite bolilor, nu pot frânge voința de luptă a Titanului. Una după alta apar marile simfonii,concerte instrumentale,cvartete, sonate, întreg lanțul lucrărilor care au ridicat numele lui Beethoven în rândul celor mai de seamă creatori din istoria artelor. Ultimii ani ai vieții sunt plini de privațiuni și dureri. La 26 martie 1827 Ludwig van Beethoven a încetat
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
compozitor simfonist, iar simfonia a fost cea mai importantă formă de manifestare a geniului marelui artist. Prin Beethoven, simfonia și-a dobândit însușirile care au făcut-o să devină culmea cea mai înaltă a genurilor orchestrale, exponenta supremă a muzicii instrumentale. Însemnătatea lui Beethoven ca simfonist constă în aceea că a adus în simfonie un conținut nou. Viața, moartea, soarta omului, lupta pentru fericire, durerea pierderilor și bucuria înaripată a victoriilor, iată conținutul simfoniilor sale, în care geniul muzicianului se înalță
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
finalul simfoniei a III-a, în ,,Allegretto” din simfonia a VII-a și în finalul simfoniei a IX-a. În ceeace privește orchestra, Beethoven a pornit de la componența orchestrală stabilită de Haydn, dar pe care a lărgit-o, introducând recitativele instrumentale și dialo gurile dintre grupele de instrumente, adăugând diferite combinații timbrale, adâncind diferite combinații timbrale, adâncind puterea sonorității orchestrale. În general, la Beethoven, melodia, ritmul, armonia, polifonia, orchestrația, toate elementele limbajului muzical sunt puse în slujba unei cât mai convingătoare
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Pianist genial, Beethoven a contribuit la perfecționarea tehnică a pianului, colaborând strâns cu tehnicienii și constructorii de instrumente din vremea sa. Prin ceea ce a conceput el pentru pian, splendidele sale sonate, el a pus bazele unui nou stil și tehnici instrumentale și a deschis o epocă nouă în evoluția literaturii de cameră. Una din formele muzicale în care Beethoven s-a exprimat cu o deosebită predilecție este Variațiunea. În afară de celebrele variațiuni din finalul simfoniilor ,,Eroica” și a ,,IX-a”, Beethoven a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
numai o culme a inspirației și științei muzi cale, ci o anticipare genială a dezvoltării ulterioare a muzicii în perioada romantismului, ilustrată de Schumann, Chopin, Wagner. Zeci de alte lucrări în forme mici, bagatele, rondo-uri, ecoseze, menuete, poloneze, miniaturi instrumentale, marșuri, cadriluri, dansuri germane, concepute pentru cele mai variate instrumente și grupuri instrumentale, completează, laolaltă cu compozițiile sale corale și lucrările de cameră pentru sextet, septet și octet, sfera creației sale. Nu am citat ariile vocale, piesele de ansamblu vocal
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
a dezvoltării ulterioare a muzicii în perioada romantismului, ilustrată de Schumann, Chopin, Wagner. Zeci de alte lucrări în forme mici, bagatele, rondo-uri, ecoseze, menuete, poloneze, miniaturi instrumentale, marșuri, cadriluri, dansuri germane, concepute pentru cele mai variate instrumente și grupuri instrumentale, completează, laolaltă cu compozițiile sale corale și lucrările de cameră pentru sextet, septet și octet, sfera creației sale. Nu am citat ariile vocale, piesele de ansamblu vocal, cântecele cu acmpaniament de pian, multe din ele de o rară frumusețe. Marele
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
în scurt timp, totul se potolește și repriza readuce atmosfera poetică, visătoare, de la început, umbrită din când în când de ecoul răbufnirilor dramatice. În partea a III-a - scherzo (allegro) - este remarcabilă măiestria cu care știa Beethoven să dispună timbrele instrumentale. Dialogul între instrumente, precum și alternările de intensități, creează momente de un umor scânteietor. Iată un fragment din începutul acestei mișcări: În trio, instrumentele de suflat intonează parcă un cor liniștit, ce se aude ca din depărtări. Melodia oboiului predomină. ( În
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
La început un torent de sunete de o mare violență: O scurtă pauză și corzile grave aduc în forte o melodie severă, ,,cu caracter de recitativ”. Este anticiparea vocii umane care se reunește pentru prima oară în Simfonie cu ansamblul instrumental. Recitativul este urmat de revenirea sunetelor furtunoase de la început, după care, în mișcarea allegro ma non troppo, apar amintirile îndepărtate ale începutului Simfoniei. Exclamațiile patetice ale recitativului se ivesc din nou. Ele sunt brăzdate apoi de o fugitivă reamintire a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
și celesta. EXPLICAREA UNOR TERMENI MUZICALI În general termenii folosiți în muzică pentru determinarea mișcării mai lente sau mai vioaie, precum și pentru indicarea nuanțelor, sunt de origine italiană. Aceasta se explică prin faptul că cele mai vechi lucrări de muzică instrumentală au apărut pe pământul Italiei. Marii compozitori din mai toate țările lumii au preluat și au păstrat până în zilele noastre aceste expresii, care formează astfel un limbaj tehnic internațional, al tuturor muzicienilor. Termeni folosiți pentru precizarea mișcării sau expresiei. Grăbind
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
alcătuit din trei sunete. Îndeplinește o funcție esențială în muzică întrucât alături de melodie, ritm, dinamică etc., prin înlănțuiri succesive se relizează imagini sonore artistice ARPEGIU. - Arpegiul este cântarea sunetelor componente ale unui acord, unul după altul. CADENȚA. - În general concertele instrumentale cuprind unele părți în care orchestra tace, lăsând pe solist să cânte singur. De obicei aceste părți - denumite cadență oferă prilej solistului să-și desfășoare virtuozitatea. În alt context este o formulă melodică și ritmică de încheiere a unei idei
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
rondo, lied, etc.) 2. altul mai cuprinzător, care are în vedere suma mijloacelor de expresie (ritm, melodie, armonie, polifonie, etc.) cu care compozitorul, folosindu-le într-un tot unitar, redă un anumit conținut, esența muzicii. FUGA. - Fuga este o formă instrumentală sau vocală, bazată pe procedeul reluării succsesive a unuia și același fragment muzical de către toate vocile sau instrumentele. Există și fugi mixte, vocal instrumentale, în care vocile omenești colaborează cu instrumentele în dezvoltarea aceleiași teme. FUGATO. - Reluarea succesivă, prin imitații
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
-le într-un tot unitar, redă un anumit conținut, esența muzicii. FUGA. - Fuga este o formă instrumentală sau vocală, bazată pe procedeul reluării succsesive a unuia și același fragment muzical de către toate vocile sau instrumentele. Există și fugi mixte, vocal instrumentale, în care vocile omenești colaborează cu instrumentele în dezvoltarea aceleiași teme. FUGATO. - Reluarea succesivă, prin imitații, a unui fragment melodic într-o îmbinare în care vocile se fugăresc, parcă. MUZICA PROGRAMATICĂ. - sau muzică cu program. Ea cuprinde compozițiile care se
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
un subiect literar, o poveste sau un poem, constituind așa-numitul ,,program”, pe care compozitorul vrea să-l redea prin mijloacele artei muzi ale. POLIFONIE, Împletirea, suprapunerea mai multor melodii distincte, ce nu-și pierd individualitatea, într-un ansamblu vocal, instrumental sau mixt. RAPSODIA. - Poem epic popular ce se declama sau cânta în Grecia antică de către rapsozi. În muzică ,,Rapsodia” reprezintă o înmănunchere de melodii și dansuri populare, înlănțuite și prelucrate, fie pentru orchestră, fie pentru instrument solist. SIMFONIA. - Nu este
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]