41,505 matches
-
hematologic, este o ectoenzimă bifuncțională cu rol de receptor de semnal, capabilă să producă și să degradeze ADP riboza ciclică (ADPRc), mesager secundar al mobilizării Ca2+ intracelular (19). Date experimentale au arătat că glicoproteina CD38 este implicată în secreția de insulină printr-un sistem alternativ de mobilizare a Ca2+ pe calea inozitoltrifosfatului (18). În contrast cu autoanticorpii anti-GAD și IA-2, anti-CD38 nu sunt o subfracție ICA, iar prezența lor se corelează cu persistența unei funcții β-celulare mai mare (18). Prevalența lor crește cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92247_a_92742]
-
autoanticorpi sunt markeri inocenți ai distrucției β-celulare sau iau parte activ la procesul imun. Influxul prelungit de Ca2+ pe care îl produc în celulele β poate declanșa unele efecte nefavorabile, cum ar fi desensibilizarea acestora sau apoptoza. Secreția reziduală de insulină este mai mare la pacienții CD38 + cu LADA sau T2DM (18), dar este discutabil dacă acest efect insulinosecretor este benefic pe termen lung, putând grăbi epuizarea resurselor limitate β-celulare. Descoperirea că titrul autoanticorpilor anti-CD38 este legat de durata diabetului poate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92247_a_92742]
-
ca având T2DM, vor fi utilizate mijloacele terapeutice specifice pentru tratamentul acestui tip de diabet. Sulfonilureicele: reprezintă clasa de antidiabetice orale cel mai larg utilizate la pacienții cu T2DM. Deoarece principalul lor mecanism de acțiune constă din stimularea secreției de insulină, la pacienții cu LADA utilizarea lor excesivă poate favoriza epuizarea rapidă a celulelor β. Totodată, studii experimentale au arătat că stimularea secreției de insulină se asociază cu eliberarea de granule secretorii cu proprietăți antigenice (23). Ca urmare, activarea răspunsului imun
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92247_a_92742]
-
utilizate la pacienții cu T2DM. Deoarece principalul lor mecanism de acțiune constă din stimularea secreției de insulină, la pacienții cu LADA utilizarea lor excesivă poate favoriza epuizarea rapidă a celulelor β. Totodată, studii experimentale au arătat că stimularea secreției de insulină se asociază cu eliberarea de granule secretorii cu proprietăți antigenice (23). Ca urmare, activarea răspunsului imun împotriva antigenelor β-celulare, ar putea fi amplificată de sulfonilureice. Metforminul: deoarece o parte din pacienții cu LADA sunt insulinorezistenți, utilizarea metforminului la aceștia poate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92247_a_92742]
-
cu T1DM la debut (funcția β-celulară fiind frecvent parțial prezervată la debutul T1DM, mai ales la pacienții de vârstă adultă) sau la urmașii nediabetici ai pacienților cu T1DM sau LADA, care în multe cazuri pot prezenta alterări ale secreției de insulină (33). Nicotinamida: s-a sperat că poate menține secreția de peptid C la pacienții cu T1DM diagnosticat la vârstă adultă, cel puțin 1 an după diagnostic. Prezervarea secreției de peptid C este foarte importantă, observându-se că pacienții ce-și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92247_a_92742]
-
diagnostic. Prezervarea secreției de peptid C este foarte importantă, observându-se că pacienții ce-și mențin secreția de peptid C au nivele mai scăzute ale HbA1c și mai puține complicații microvasculare decât cei cu nivele nedecelabile ale peptidului C. Utilizarea insulinei pentru menținerea funcției β-celulare este o alternativă viabilă, dar devine un paradox să tratezi cu insulină pacienți la care îți propui să întârzii apariția insulinodependenței. Alte mijloace terapeutice atractive, utilizate în prevenirea progresiei spre insulinodependență la pacienții cu LADA sunt
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92247_a_92742]
-
secreția de peptid C au nivele mai scăzute ale HbA1c și mai puține complicații microvasculare decât cei cu nivele nedecelabile ale peptidului C. Utilizarea insulinei pentru menținerea funcției β-celulare este o alternativă viabilă, dar devine un paradox să tratezi cu insulină pacienți la care îți propui să întârzii apariția insulinodependenței. Alte mijloace terapeutice atractive, utilizate în prevenirea progresiei spre insulinodependență la pacienții cu LADA sunt reprezentate de: terapia antigenică, anticorpii monoclonali și citokinele, terapii luate în considerare și în prevenția T1DM
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92247_a_92742]
-
Insulinorezistența „obișnuită” și insulinorezistența „severă” 1. Definiție și semnificație Olefsky (27) definește insulinorezistența ca „o stare în care o concentrație anume a insulinei produce un răspuns biologic mai mic decât cel normal”. Această definiție este corectă în sensul că, teoretic, ea se referă la toate efectele biologice ale insulinei, nu numai la cele asupra metabolismului glucidic, dar și la cel lipidic și proteic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
semnificație Olefsky (27) definește insulinorezistența ca „o stare în care o concentrație anume a insulinei produce un răspuns biologic mai mic decât cel normal”. Această definiție este corectă în sensul că, teoretic, ea se referă la toate efectele biologice ale insulinei, nu numai la cele asupra metabolismului glucidic, dar și la cel lipidic și proteic; de asemenea, la funcțiile sale mitogene. Din păcate, în practică, termenul de insulinorezistență este definit numai prin prisma efectului insulinei asupra captării și utilizării glucozei în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
referă la toate efectele biologice ale insulinei, nu numai la cele asupra metabolismului glucidic, dar și la cel lipidic și proteic; de asemenea, la funcțiile sale mitogene. Din păcate, în practică, termenul de insulinorezistență este definit numai prin prisma efectului insulinei asupra captării și utilizării glucozei în țesuturile periferice. De altfel, după cum se menționează în capitolele .... „Etiopatogenia T2DM” și ..... „Investigarea tulburarilor metabolice”, toate tehnicile de determinare ale insulinorezistenței periferice derivă din interpretarea matematică a raportului dintre valorile glicemiei și insulinemiei, determinate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
gradului insulinorezistenței este reprezentat de tehnica „clampului euglicemic / hiperinsulinemic” (4, 10, 36). În cursul acestui test se determină cantitatea de glucoză perfuzată pentru a menține constant nivelul bazal al glucozei plasmatice, în condițiile perfuziei în paralel a unei cantități de insulină care să mențină o insulinemie suficient de mare (de exemplu, 100 μU/ml) care practic induce un efect de ocupare maximă a receptorilor insulinici. În această ecuație sunt implicate trei variabile: glucoza sanguină și glucoza perfuzată pe de o parte
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
un efect de ocupare maximă a receptorilor insulinici. În această ecuație sunt implicate trei variabile: glucoza sanguină și glucoza perfuzată pe de o parte, și insulinemia pe de alta. Privită din acest unghi, informația obținută se restrânge numai asupra influenței insulinei asupra metabolismului glucidic. Există date, însă, care arată că un efect insulinic scăzut poate fi înregistrat și asupra metabolismelor lipidic și proteic, a căror investigare presupune tehnici mai laborioase (vezi capitolul „Insulina”). Simplificarea lor pentru uzul practic nu a stat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
unghi, informația obținută se restrânge numai asupra influenței insulinei asupra metabolismului glucidic. Există date, însă, care arată că un efect insulinic scăzut poate fi înregistrat și asupra metabolismelor lipidic și proteic, a căror investigare presupune tehnici mai laborioase (vezi capitolul „Insulina”). Simplificarea lor pentru uzul practic nu a stat încă în atențuia cercetătorilor. Suntem convinși că ea va fi obținută în viitorul apropiat. Deja se studiază cu insistență crescândă efectele insulinei asupra metabolsimului lipidic. S-a constatat, de exemplu, că pacienții
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
proteic, a căror investigare presupune tehnici mai laborioase (vezi capitolul „Insulina”). Simplificarea lor pentru uzul practic nu a stat încă în atențuia cercetătorilor. Suntem convinși că ea va fi obținută în viitorul apropiat. Deja se studiază cu insistență crescândă efectele insulinei asupra metabolsimului lipidic. S-a constatat, de exemplu, că pacienții cu T2DM au o rezistență crescută la efectele antilipolitice ale insulinei în țesutul adipos (2, 9, 26). Relația dintre AGL și insulinorezistență este tratată mai detaliat în alte capitole (.....„Celula
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
atențuia cercetătorilor. Suntem convinși că ea va fi obținută în viitorul apropiat. Deja se studiază cu insistență crescândă efectele insulinei asupra metabolsimului lipidic. S-a constatat, de exemplu, că pacienții cu T2DM au o rezistență crescută la efectele antilipolitice ale insulinei în țesutul adipos (2, 9, 26). Relația dintre AGL și insulinorezistență este tratată mai detaliat în alte capitole (.....„Celula β”, ....„Celula musculară”, .....„Metabolismul lipidic”, .....„Patogenia T2DM”). Menționăm numai că studiul metabolismului AGL în T2DM este deficitar în raport cu studiul metabolismului glucozei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
pare a corela mai bine cu cantitatea de lipide din alimentație, decât cu depozitele de lipide endogene (34). Noțiunea de insulinorezistență a fost strâns legată de funcția receptorului insulinic. Această „moleculă fundamentală” a organismului este descrisă într-un capitol separat (..... „Insulina și receptorul insulinic”). Menționăm aici numai conceptul de „menajare” a receptorilor insulinici. Acești receptori se găsesc într-un număr mult mai mare la suprafața celulelor insulinosensibile decât ar fi nevoie pentru medierea efectului lor maximal. În adipocite și celulele musculare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
În adipocite și celulele musculare, de exemplu, transportul maxim al glucozei este obținut când numai 10-20% din receptori sunt ocupați. Restul receptorilor, 80-90%, sunt neutilizați („menajați”). Toți receptorii existenți sunt potențial utilizabili, astfel încât ocuparea lor (prin cuplarea cu moleculele de insulină) se face la întâmplare (27). Atunci când oricare dintre receptori vor realiza o ocupare de 10-20%, efectele metabolice vor fi maximale. Supradimensionarea numărului receptorilor, față de nevoia înregistrată la un moment dat, reprezintă un mijloc de prevenire a unei eventuale insulinorezistențe datorită
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
să fie normală. Olefsky și Kruszynska (27) fac distincția necesară între insulinorezistența de tip receptor și cea de tip postreceptor (fig. 1). Insulinorezistența postreceptor se referă la situațiile în care un defect funcțional apare pe căile intracelulare activate după legarea insulinei normale de un receptor normal. Este vorba de alterarea uneia din proteinele funcționale intracelulare, precum transportorii de glucoză sau unele enzime importante pentru desfășurarea căilor metabolice. Asemenea defecte nu pot fi corectate prin creșterea concentrației plasmatice de insulină (tratament cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
după legarea insulinei normale de un receptor normal. Este vorba de alterarea uneia din proteinele funcționale intracelulare, precum transportorii de glucoză sau unele enzime importante pentru desfășurarea căilor metabolice. Asemenea defecte nu pot fi corectate prin creșterea concentrației plasmatice de insulină (tratament cu insulină). 2. Insulinorezistența „obișnuită” Insulinorezistența pare a fi o tulburare mult mai frecventă decât se credea odinioară. Datele noastre preliminarii obținute în studiul Urziceni, în care am analizat gradul insulinorezistenței periferice prin calcularea indicelui HOMA-IR (rezultat din glicemia
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
normale de un receptor normal. Este vorba de alterarea uneia din proteinele funcționale intracelulare, precum transportorii de glucoză sau unele enzime importante pentru desfășurarea căilor metabolice. Asemenea defecte nu pot fi corectate prin creșterea concentrației plasmatice de insulină (tratament cu insulină). 2. Insulinorezistența „obișnuită” Insulinorezistența pare a fi o tulburare mult mai frecventă decât se credea odinioară. Datele noastre preliminarii obținute în studiul Urziceni, în care am analizat gradul insulinorezistenței periferice prin calcularea indicelui HOMA-IR (rezultat din glicemia și insulinemia à
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
din aceste sindroame clinice sunt indicate în capitolele .... „Sindromul insulinorezistenței”, .... „Adipocitul”, .... „Celula musculară” și .... „Hepatocitul”. Aceste celule reprezintă sedii importante pentru insulinorezistență sau surse importante de molecule ce induc insulinorezistența în alte țesuturi. Celula endotelială este celula care răspunde la insulina plasmatică crescută prin modificările funcționale sau anatomice specifice disfuncției endoteliale sau aterosclerozei (18, 19, 38). Problema este discutată pe larg în capitolul ....... „Celula endotelială”. Deși insulinorezistența este considerată o tulburare fundamentală a T2DM, intervenția ei și în etiopatogeneza T1DM este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
38). Problema este discutată pe larg în capitolul ....... „Celula endotelială”. Deși insulinorezistența este considerată o tulburare fundamentală a T2DM, intervenția ei și în etiopatogeneza T1DM este discutată mult în prezent (31). Nu se cunoaște cu precizie participarea antagoniștilor circulanți ai insulinei în inducerea insulinorezistenței întâlnite în mod curent în prectica medicală (7, 15, 27). Relația este uneori evidentă (tratamentul cu corticosteroizi, de exemplu); alteori ea este numai presupusă (amilină sau rezistină crescute, de exemplu). Îi vom analiza pe scurt. 2.1
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
efectuarea unui test de toleranță la glucoză pe cale orală (28). O situație similară se întâlnește și în cazul administrării exogene de steroizi (21). 2.2. Hormonul de creștere Acromegalia se poate asocia cu hiperinsulinemie, intoleranță la glucoză și scăderea eficacității insulinei exogene sau endogene. Cel mai adesea hiperinsulinismul compensator este capabil să împiedice apariția unor deteriorări marcate ale toleranței la glucoză, iar dacă aceste modificări metabolice apar, sunt moderate ca intensitate, doar un procent de până la 20% din pacienții cu acromegalie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
deteriorări marcate ale toleranței la glucoză, iar dacă aceste modificări metabolice apar, sunt moderate ca intensitate, doar un procent de până la 20% din pacienții cu acromegalie dezvoltând hiperglicemie a jeun (32). 2.3. Catecolaminele Nivelele crescute de catecolamine antagonizează efectele insulinei prin multiple mecanisme care conduc la hiperglicemie. Suplimentar față de acestea se cunoaște și o stimulare a lipolizei ceea ce ar conduce la o creștere a nivelului acizilor grași liberi, având ca rezultat o scădere a preluării glucozei din circulație (24). 2
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
întâlnite și în alte străi insulinorezistente cum sunt: ciroza, uremia și sepsisul. Date mai noi de metabolism sugerează că aceste nivele influențează negativ transportul insulin-mediat al glucozei în mușchi, probabil prin inducerea unor defecte la nivelul căii de semnalizare a insulinei. Astfel s-a demonstrat o reducere a activării fostatidil-inozitol kinazei-3, ca rezultat al acumulării intramiocitare a acilcoenzimei A cu lanț lung (3, 8). 2.7. Anticorpii antiinsulinici (15, 16) Actualmente, prin utilizarea aproape în exclusivitate a insulinelor umane, problema anticorpilor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]