15,922 matches
-
de substanță, ea este o proiecție imaginară, o "invenție" (vocabulă de natură să contrarieze, dacă nu să irite, atât pe adepții viziunii esențialiste asupra specificului național, cât și tabăra pozitivistă, a analiștilor și a tehnicienilor din sfera politico-economică), un "construct intelectual" temporar, cu fond dublu, adică "un discurs ideologic" și o "reprezentare simbolică complexă", dimensiuni care de-a lungul timpului au fost uneori confundate, au mers paralel, s-au aflat în convergență, dar și în opoziție. Dacă nevoia constantă de autolegitimare
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
polarităților discursive și reinventarea, coerentă și cu potențial competitiv, a identității românești. Nu întâmplător Monica Spiridon glosează pe marginea unor cărți ale "exilaților" Thomas Pavel, Virgil Nemoianu, Matei Călinescu sau Mihai Spăriosu. Succesul lor internațional, în ciuda condiției de marginali, de intelectuali proveniți dintr-o țară excentrică (și aparținând pe atunci blocului comunist Est-European) are la bază doi factori-cheie: voința de (auto)construcție (dublată de efort sistematic și maximal) și armonizarea (nu întotdeauna ușoară) a identității românești cu regulile și cu necesitățile
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
a se lăsa prins în brațele Dorinței (femeia are nume voit alegoric) dintr-o economie bolnăvicioasă de orice efort (libidoul erotic e sleit). Gabriel Dimancea nu evoluează, totuși, în sensul personajului lui Goncearov, pentru că el luptă cu sine însuși. Devine intelectualul revoltei zădărnicite, rămasă în stadiul de proiect - revoltă zădărnicită de meteorologia potrivnică. Am putea spune - exagerând puțin, de dragul parafrazei - că revoluția lui (interioară și socială) se amână din cauza vipiei. Gabriel Dimancea, fost combatant pe front, face parte din așa-zisa
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
Țoiu Descăpățânarea ...Vremurile se schimbă. Caracterele, nu. Faceți în gând comparație după experiența pe care o aveți și veți recunoaște adevărul acestor cuvinte. Două personaje perfect actuale: un informator și un călău. De ei a depins viața celui mai iluminat intelectual al nostru din secolul XVII. Pe turnător îl chema Tifescu. Era ori un mâncău, ori lumea îl văzuse într-o zi frigând o vită. Blândă și dulce-i vorbirea în Moldova. Dar să te ferească sfântul să-ți puie ea
Istoria scrisă de mâna lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9450_a_10775]
-
însă nu știu în ce măsură a cunoscut-o. Scriu aceasta pentru că Philippe Caracostea pare a fi fost cu totul rupt de mediul românesc. De altfel, recent apărutul dicționar al artiștilor români din exil al lui Ionel Jianu (ș.a.), ca și dicționarul intelectualilor români din exil publicat de Academia Româno-Americană nu îl menționează. Nici multe alte lucrări privitoare la exilul românesc din Occident nu îl amintesc. La întrebarea "cui aparține Philippe Caracostea, culturii franceze sau celei românești?", răspunsul este fără echivoc. Nu e
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
Colina Universității nu știau prea bine cu cine au de-a face. Mi-am permis, din acest motiv, să fac o scurtă prezentare a personajului, pe care o reproduc aici: Nu aveți în față doar unul dintre cei mai străluciți intelectuali și gânditori politici ai Europei din ultimele decenii, ci și un erou. Cuvintele nu-mi aparțin mie. Acum, când le rostesc, îl citez pe Leon Wieseltier, care spunea aceste lucruri despre Adam Michnik într-un moment în care se găseau
Adam Michnik și maladiile lumii contemporane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9464_a_10789]
-
Cristian Teodorescu Replica lui Sorin Roșca Stănescu după ce a aflat că eseistul Gabriel Liiceanu și jurnalistul Dan Tapalagă vor acționa cotidianul Ziua în instanță: "Acești pseudo intelectuali pot să dea ziarul Ziua în judecată ori de cîte ori doresc.Vor pierde de fiecare dată". Un minim simț al ridicolului ar fi trebuit să-l împiedice pe directorul cotidianului citat să-l numească "pseudo intelectual" pe Gabriel Liiceanu
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]
-
instanță: "Acești pseudo intelectuali pot să dea ziarul Ziua în judecată ori de cîte ori doresc.Vor pierde de fiecare dată". Un minim simț al ridicolului ar fi trebuit să-l împiedice pe directorul cotidianului citat să-l numească "pseudo intelectual" pe Gabriel Liiceanu. Chiar dacă Ziua l-a atacat pe Liiceanu în serial, acuzîndu-l de plagiat, falsă disidență etc, într-o încercare fără precedent de a-i ruina reputația, Sorin Roșca Stănescu a avut pînă de curînd aerul că, personal, se
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]
-
că Ziua a pornit din motive politice operațiunea de discreditare a lui Liiceanu, asta nu schimbă cu nimic lucrurile și nu mi se pare o scuză. Cu siguranță că Roșca Stănescu însuși nu-l crede pe Gabriel Liiceanu un "pseudo intelectual", dar la fel ca alți oameni din presă, care sînt sau se consideră făcători de opinie în România, și el își închipuie, probabil, că poate spune orice despre oricine, convins fiind că va fi crezut. Ideea că o persoană, fie
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]
-
poate spune orice despre oricine, convins fiind că va fi crezut. Ideea că o persoană, fie și Liiceanu, îndrăznește să-i dea ziarul în judecată îl face pe directorul Zilei să-și atribuie rolul de instanță și în materie de intelectuali, după politicieni și mai ales oameni de afaceri. Adică el decide, mai nou, și cine merită să fie numit intelectual în România. Mă întreb de ce nu-și deschide Sorin Roșca Stănescu o firmă universală de atestare în care să decidă
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]
-
care timpul nu le-a consumat și care scot la suprafață vechi cutume și răfuieli cu noi înșine și cu lumea. Nemescu a ridicat puțin cortina pentru a vedea nu eterna și fascinanta Românie, nici fabulospiritul cum spunea un rafinat intelectual recent, ci România profundă, unde, aparent, tout est pris a la légere. Plonjînd în superficialitate, carnavalesc și absurd, Nemescu reușește performanța de a descoperi dimensiunea profundă a tragicului, exprimat cu mijloacele comediei. Această tensiune a registrelor contrastive, precum și deschiderea discret
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
plăcere culturală. În acest caz, crusta respingătoare a uzanței silnice este înlocuită de un veritabil joc intelectual. Cunosc oameni cărora dicționarul le procură o plăcere cărturărească ce nu este cu nimic mai prejos de cea oferită de parcurgerea unui roman. Intelectualii din această categorie citesc dicționare la propriu, literă cu literă și rubrică cu rubrică, dintr-o patimă livrescă ce seamănă cu un viciu irezistibil: deschid volumul cu scopul precis de a căuta un anumit termen, și apoi, după ce au găsit
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
Mircea Mihăieș A venit vara și întrebarea presantă a intelectualului aflat înaintea vacanței începe să-mi dea târcoale: Ce voi citi în următoarele două luni?" În jurul meu, mormane de cărți ce-și așteaptă rândul îmi fac cu ochiul, oferin-du-se asemenea unor femei frumoase pe care nu știi cum ai face
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
nuanțe cum eu nu l-am văzut niciodată, Radu Ghilaș completează cu măiestrie șirul performanțelor feminine. Taberele stau față-n față, se confruntă, fiecare cu fixul lui, cu frica lui, grupurile se fac și se desfac aiuritor, discursurile, de la cel intelectual, la cel șmecher al îmbogățitului peste noapte sau acela al pălmașului brută, chipurile, care nu are bani nici de sandale pentru nevastă, ies la rampă în toată splendoarea lor. Însoțesc performanța lor, a lui Claudiu Goga, a lui Ștefan Caragiu
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
Regional, Calle del Principe, sau altul Benaventi, Calle Careteas unde e și o cafenea. Caretaș sau Sân Jaime, Calle Honoreta, Pension Lepanto, Hostal Residencia și multe altele. Nu mai țin minte unde am stat, era curat, într-o familie de intelectuali. Și prețurile, - 300 pesetas, 270 pesetas, prețuri pentru o noapte, de atunci... Nu știu de ce le notasem eu atât de sârguincios. Și undeva, pe la mijloc, cuvintele acestea două... , iar dedesubt indicația: a se folosi într-o epistola... De unde și până
Cu scârbă și necesitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9495_a_10820]
-
respingînd spontan orice curent ce se bucură de capriciile unui public pentru care singurul criteriu de apreciere e virtutea de a fi în vogă. Merge pînă acolo că refuză să publice o prelegere despre Hölderlin atunci cînd constată că, printre intelectualii vremii, era un obicei să te declari un spirit prețuitor al poetului din Tübingen ("Hölderlin a ajuns întrucîtva o Ťmodăť și încape, văd, pe mîini rele; tocmai de aceea nu vreau să public nimic pe tema asta."- p. 145) Cu
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
epistolară a unui duhovnic spiritual. Amatorii de picanterii erotice vor fi dezamăgiți: nici urmă de efuziune intimă între cei doi. De o parte, admirația unei tinere față de celebritatea lui Heidegger, de cealaltă parte, tonul sfătos și adesea protector al unui intelectual ce se simte flatat de interesul pe care i-l acordă tinerele studioase. Cum prestigiul lui Heidegger emana în epocă un cîmp de fascinație pe care femeile îl percepeau ca pe un element de atracție erotică, este firesc ca pentru
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
ziar Dreptatea, și-a reluat apariția. Susținut energic de noul președinte al PN}CD, Marian Petre Miluț, girat profesional și (inevitabil) politic de vicepreședintele PN}CD, Virgil Petrescu, fostul ministru al Educației, ziarul este condus de un tânăr și eminent intelectual, Nicolae Mardari, care, împreună cu echipa lui (Bianca Preda, Dana Pascu, Silviu Alupei, Andrei Chirica, Mădălina Naumencu și alții), reușește să facă gazetărie de bună calitate, nu propagandă de partid. Nu vom întâlni în paginile Dreptății din această nouă serie nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
Rousseau, Pușkin, Giacomo Leopardi, Dostoievski, Balzac, Gustave Flaubert, Charles Baudelaire, Cehov, W.B. Yeats, D.H. Lawrence. Și totuși, aceste asumate și curajoase marginalizări nu fac din eseul lui Bloom o carte mai puțin demnă de admirație. Și mai puțin deplină intelectual, exact așa cum se prezintă, cu toate limitările ei autoimpuse. Nu subscriu, așadar, genului acestuia de lectură răuvoitor didactică. Nu cred că un critic literar are nevoie de periodice inspecții metrologice care să-i testeze precizia verdictului, afinitățile elective ori viciile
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
de vindecare. El stabilește un soi de patologie a bolii, pornind de la exemplul clasic al lui Cain și ajungând la "ura organizată ca principiu de guvernare" din timpul perioadei comuniste, prezentă prin oameni și mentalități și în perioada tranziției. Firește, intelectualii au un rol determinant în stabilirea amprentei spirituale a unui timp, fapt pentru care unul dintre principalii companioni de drum ai autorului în scrierea eseului este Julien Benda, cu volumul său fundamental Trădarea cărturarilor (La Trahison de clercs). Pe urmele
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
spre ură ca să mă bucur de nereușita lui". În România, ca în toate țările aflate în zona de influență a Moscovei, după cel de-al doilea război mondial, ura a fost organizată ca principiu de guvernare. Cu câteva excepții binecunoscute, intelectuali români mai importanți sau mai puțin importanți au pus umărul la sprijinirea unui regim lipsit de legitimitate în anii de maximă teroare, pentru ca, ulterior, să contribuie la găsirea unor formule stilistice apte să satisfacă narcisismul și orgoliul unor dictatori cvasi-analfabeți
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
astăzi parte din Parlament și dezvoltă în postmodernitate aceeași retorică a urii. În mod paradoxal, după momentele de buimăceală de după 22 decembrie 1989, aplombul lor a crescut constant și astăzi ei sunt cei care vorbesc despre "lipsa de legitimitate" a intelectualilor care sprijină condamnarea comunismului. Grobianismul antidemocratic arătat în Parlament și ori de câte ori este cazul de Corneliu Vadim Tudor, sinistru lingău al Elenei Ceaușescu, ar trebui să-i tulbure puțin pe aliații săi de circumstanță. Sau să îi facă să înțeleagă și
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
Și acum mă gândesc că va citi interviul și încerc să mă exprim cât mai decent, ceea ce, spre indignarea ei, n-am făcut în volumul de teatru. Mi-e teamă că acum vreo sută de ani eram ceva mai vii intelectual - Te ocupi de o colecție de cărți de știință. Am citit cu delicii câteva din ele, Universul într-o coajă de nucă, Bărbatul care își confunda soția cu o pălărie, Doar șase numere și, mai recent, cartea lui Gamow despre
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
puțin cum gândim sau cum s-a născut universul. E și un fel de stranie lipsă de curiozitate. Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor, dar mi-e teamă că acum vreo sută de ani eram ceva mai vii intelectual, mai deschiși, mai bine sincronizați cu ce e într-adevăr important. - Chiar la asta mă gândeam, când te ascultam. Ce crezi despre invazia tehnologiei în viața noastră, de la telefoanele mobile sau de plasat direct în ureche, până la laptop, internet etc.
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
își hăcuiește soțul, fiind apoi, desigur, pedepsită de destin (conform predicției pe care stafia de rigoare o face la... televizor). Totul se desfășoară în cascadă cinematografică și are o violență expresionistă la care nu te-ai aștepta privind figura de intelectual timid, cu ochelari, prin care istoria muzicii l-a imortalizat pe Șostakovici. Scena biciuirii lui Serghei (transformată de regizorul Jones într-o culminare sado-masochistă) l-a iritat peste măsură pe Stalin (știa el ce știa), iar marile momente de dragoste
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]