12,135 matches
-
fratelui său Nobutaka erau tot mai amenințătoare și că pregătirile militare ale lui Katsuie deveniseră de-acum cât se poate de limpezi. Nobutaka nu-l mutase pe Seniorul Samboshi la Azuchi, încălcând tratatul semnat după consfătuirea din Kiyosu, ci îl internase în propriul său castel din Gifu. Acest lucru echivala cu răpirea moștenitorului legitim al clanului Oda. În continuare, petiția lui Hideyoshi explica faptul că, în scopul de a pune capăt acestei probleme, era necesar să fie atacat Katsuie - inițiatorul complotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe toată durata agreabilei lecturi în acel „Priponești...renumit pentru vinurile foarte bune și pentru oamenii atât de harnici, de buni, de primitori și de iubitori de frumos”. Apoi, ca unul care și-a petrecut anii de liceu într-un „internat”, l-am însoțit pe elevul Mânăstireanu la Școala Normală din Bârlad și am suferit alături de el când a fost „blagoslovit cu un 2 la franceză”, reamintindu-mi de propriu-mi eșec la prima confruntare cu limba lui Molière... Vreau să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
la această rânduială ci s-au făcut pentru dascalii școlilor, din zioa Sfântului Gheorghii ce vine să înceapă rânduiții epitropi a purta de grijă după hotărârea hrisovului domnii meli”. --De mare laudă este faptul că vodă le-a făcut învățăceilor internat cu cantină, asigurându-le și rechizitele celor “douâzăci ucinici streini și săraci ci să vor afla la școală, pentru mâncarea lor, hârtie și cerneală, cu bucatariul și apariul lor...” Am mai înțeles că academia avea chiar și un “vivliothicariu”, adică
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
să se apropie de casa ei. Copilul i-a murit la piept, de frig și de foame. Câțiva oameni din sat au imobilizat-o ca să-i poată smulge pruncul de la sân și să-l îngroape creștinește. O perioadă a fost internată în ospiciu, dar după o vreme a revenit acasă cu privirile tulburate de o uitare de sine. Trecea prin satul nostru spre un alt sat unde locuia o soră de a ei, și nu de puține ori, mânată de un
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mai mare decât mine, dar mie mi se părea că între noi sunt vreo patruzeci de ani. Margaret era chitită să mă trimită înapoi în Irlanda, în sânul familiei. Unde trebuia să stau doar puțin, după care urma să mă internez într-o clinică gen Betty Ford care „să mă aducă odată și pentru totdeauna pe drumul cel bun“, cum s-a exprimat tata atunci când m-a sunat. Sigur că nu aveam de gând să mă duc nicăieri, dar în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Margaret a spus: —Rachel, trebuie să mergi acasă. Tata a plătit deja avansul la Cloisters. Și, în clipa aia, am simțit că mi se aruncase un colac de salvare. Cloisters! Cloisters era un loc celebru! Sute de vedete rock fuseseră internate în fosta mănăstire din Wicklow îcontribuind, fără îndoială, cu o bine-venită taxă de exil), unde își petrecuseră cele două luni obligatorii. Apoi, cât ai clipi, încetau să mai distrugă camere de hotel și să-și parcheze mașinile în piscine, scoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi aduc aminte, și chestia asta mă înnebunea. N-aș fi putut închide un ochi. Aș fi zăcut în pat toată noaptea, storcându-mi creierii... Sună-i, l-a întrerupt mama cu lacrimi în ochi. 3tc "3" Să te internezi la Cloisters costa o avere. De aia mergeau acolo atâtea vedete pop. Unele asigurări de sănătate acopereau costurile astea, dar cum eu nu mai stăteam în Irlanda de aproape opt ani, nu aveam asigurare de sănătate. De fapt, dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
băuse aproape o halbă de Harp cu lămâie - vorbise serios. —Doamne! Ia gândește-te! a zis Helen aruncându-mi un zâmbet, în timp ce se așeza mai bine pe pat ca și când ar fi avut de gând să mai stea. Propria mea soră internată la spitalul de nebuni! — Nu e un spital de nebuni, am protestat eu fără prea multă energie. E un centru de tratament. —Un centru de tratament! a exclamat ea în batjocură. E un spital de nebuni, dar cu altă denumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
N-ai înțeles nimic, am încercat eu. Când o să te vadă pe stradă, lumea o să treacă pe celălalt trotuar, a spus ea veselă. O să zică „Asta e una din fetele Walsh! Aia care a înnebunit și a trebuit să fie internată!“ Așa o să zică! —Taci din gură! Și o să fie nedumerită din cauza Annei și-o să întrebe „Care dintre fetele Walsh? Parcă erau două care aveau niște doage lipsă...“ — Vin acolo și vedete pop, am întrerupt-o scoțând asul din mânecă. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bune? Da. —De unde știi? — Am citit în ziare. —Eu de ce n-am aflat de chestia asta? —Helen, tu nu citești niciodată ziarele! — Nu? Da, presupun că ai dreptate. De ce să le citesc? Ca să afli care sunt vedetele pop care se internează la Cloisters? i-am răspuns eu cu viclenie. Helen m-a recompensat cu o privire acră. —Taci din gură, deșteapto! Când o să te dai cu capul de pereții celulei căptușite în care o să fii închisă într-una din cămășile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a supărat, dar tata a intervenit rapid. —Las-o în pace, Helen! Helen mi-a aruncat o privire furioasă, după care a lăsat-o mai moale. —OK, a zis ea într-un acces neobișnuit de altruism. în fond, nu se internează în fiecare zi la spitalul de nebuni! Când am coborât din mașină, eu și Helen am cercetat rapid teritoriul, în căutarea unor celebrități rătăcite, dar n-am descoperit nimic. Bineînțeles, tata nu manifesta nici un dram de interes. Odată, demult, dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înțelegi, Rachel? m-a întrebat Billings. Da, doctore Cleese, am bolborosit eu. —Billings, s-a încruntat el întinzându-se după fișa mea și scriind ceva pe ea. Numele meu e doctorul Billings. Da, Billings, am mormăit eu. Sigur, Billings! Nu internăm pe nimeni împotriva voinței lui, a continuat el. Așa cum nu acceptăm pe nimeni care nu vrea să fie ajutat. Ne așteptăm ca pacienții să fie cooperanți. Nici asta nu-mi plăcea cum suna. Eu nu voiam decât un loc drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în praznic și care avea o sticlă goală de Valium în chiloți? 8tc "8" „Bieții nenorociți“, m-am gândit cu milă privind spre masa lungă, din lemn, la care mâncau alcoolicii și dependenții de diverse alte substanțe. „Bieții nenorociți!“ Fusesem internată oficial. Mi se făcuse analiza sângelui și trecusem cu brio, nu fusesem controlată în chiloți, dar gențile îmi fuseseră verificate, deși nu se descoperise nimic incriminatoriu, iar tata și Helen plecaseră luându-și rămas-bun cu manifestări minime de afecțiune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
păstrez o distanță strictă, dar să fiu întotdeauna plăcută și politicoasă. în fond, eram sigură că viețile lor erau și așa destul de nenorocite. Nu era cazul să mai adaug și eu ceva la amărăciunea lor. Tu pentru ce ai fost internată? m-a întrebat Davy. —Pentru droguri, am răspuns eu cu un zâmbet care spunea „îți vine să crezi așa ceva?“. Nimic altceva? m-a întrebat Davy cu speranță. — Nu, am spus eu nedumerită. Părea destul de dezamăgit, așa că și-a coborât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nimic altceva? m-a întrebat Davy cu speranță. — Nu, am spus eu nedumerită. Părea destul de dezamăgit, așa că și-a coborât din nou ochii spre farfuria sa pe care odihnea un munte de gulii, cartofi și cotlete. Tu pentru ce ești internat? l-am întrebat eu. Mi s-a părut că așa era politicos. Sunt cartofor, mi-a răspuns el posomorât. — Pentru alcool, a spus bărbatul de lângă Davy, cu toate că nu-l întrebasem nimic. —Alcool, a spus și bărbatul de lângă el. Pusesem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a răspuns el posomorât. — Pentru alcool, a spus bărbatul de lângă Davy, cu toate că nu-l întrebasem nimic. —Alcool, a spus și bărbatul de lângă el. Pusesem în mișcare un adevărat mecanism. Din clipa în care întrebai pe cineva pentru ce a fost internat, declanșai un efect de domino și toată lumea se simțea obligată să-ți mărturisească natura dependenței sale. —Alcool, a spus bărbatul următor, cu toate că nu-l puteam vedea. —Alcool, s-a auzit o altă voce, mai îndepărtată. —Alcool, a spus o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu acid. Efect care era scos în evidență de ochii bulbucați și de părul pieptănat pe spate. —Alcool. —Mâncare. —Mâncare. în cele din urmă, toate lumea mi se prezentase. Sau, cel puțin, îmi aduseseră la cunoștință motivele pentru care fuseseră internați. Alcoolicii îi luau, ca număr, pe dependenții de droguri cam cu patru la unu. Și mai erau și câțiva bulimici. Dar în tot grupul nu era decât un singur cartofor: Davy. Nu era de mirare că era complet dezamăgit. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-am simțit vinovată fiindcă toți aveau probleme grave și ar fi fost drept să stea măcar comod până și le rezolvau. Erau șase pacienți. Pe majoritatea i-am recunoscut din sala de mese. Din păcate, tânărul arătos care era internat pentru droguri nu se afla printre ei. în sală erau Mike, Misty scriitoarea, Clarence, Chaquie, colega mea de cameră, și Vincent, Domnul Furios. Când l-am văzut pe Vincent mi s-a strâns stomacul, fiindcă agresivitatea lui dădea pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
treacă vreo câteva zile înainte să-i arăt cum trebuie făcute lucrurile astea. — Păi, a spus John Joe strângând din umeri, știți cum e... — Nu, John Joe, nu știu, a răspuns Josephine cu răceală. Nu uita că nu eu sunt internată într-un centru de tratament pentru alcoolism cronic! Doamne, ce rea era! —Ăăăă, păi, știți, a încercat John Joe s-o dreagă. într-o seară, te simți singur și bei un pahar... Cine? a sărit Josephine. John Joe a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cum am terminat școala, a adăugat ea în grabă. Am fost o mireasă-școlăriță. M-am străduit din nou să zâmbesc. Apoi, dintr-odată, a aruncat bățul de înghețată cât colo. Nu-mi vine să cred că Durm’t m-a internat aici! a exclamat ea. S-a tras mai aproape de mine și, spre îngrijorarea mea, mi-am dat seama că avea lacrimi în ochi. — Pur și simplu nu-mi vine să cred! în toți anii ăștia am fost o soție devotată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
neîncrederea. Am mai băut și eu cu fetele, din când în când, câteva pahare de Baccardi cu cola, a continuat. Ca să mă relaxez. Dumnezeu știe cât meritam. Am muncit de mi-au sărit capacele pentru omul ăla. — De ce te-a internat Durm’t aici? am întrebat-o eu îngrijorată. Câteva pahare de Baccardi cu cola nu păreau o chestie așa de serioasă. Mi-aș fi dorit să nu-i fi spus Durm’t. Aveam obiceiul ăsta cretin: să vorbesc cu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
judecat lăptarul.) —...și cum să mai am încredere în el data viitoare când și-o mai băga mâna pe sub fusta mea...? îGinecologul ei avea o aventură cu una dintre prietenele ei.) —...tot nu-mi vine să cred că m-a internat aici! Cum a putut să facă așa ceva?!... îO supărase Durm’t.) —...mă cutremur când mă gândesc la toate momentele alea când m-am dezbrăcat în fața lui... îCred că era vorba de ginecologul fustangiu. Deși, mai târziu am aflat despre Chaquie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Oricum nu conta, fiindcă Chaquie nu se oprea nici măcar să respire. Poate că era din cauză că avusesem o zi lungă și ciudată, dar îmi dădeam seama c-ajunsesem s-o urăsc cu-adevărat. Nu-l condamnam pe Durm’t c-o internase la Cloisters. Dacă aș fi fost căsătorită cu Chaquie, aș fi fost mai mult decât fericită s-o închid într-un spital de nebuni. De fapt, cred c-aș fi vrut s-o văd moartă. Și, cu siguranță, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care nu sunt adevărate. —Pe bune? Știi, chiar mă gândeam că e nițel cam ciudată. Da, o să te convingi singură, a spus el pe un ton care m-a intrigat și mai tare. Ei, bine, tu pentru ce ai fost internată? —Droguri, am zis eu făcând o grimasă menită să-i dea de știre că în realitate nu era nimic în neregulă cu mine. Tipul a râs înțelegător. —Știu ce vrei să spui. Eu sunt aici pentru alcoolism. Biata nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mike. Ziceai că are un viezure adormit pe cap. —Și de ce „banii vinovăției“? l-am întrebat. Chestia asta m-a făcut să mă simt destul de nervoasă, deși fără un motiv bine definit. — Familiile noastre se simt vinovate fiindcă ne-au internat aici. De ce să se simtă vinovate? Nu e pentru binele vostru? —Așa crezi? m-a întrebat Mike cu ochii îngustați. — Sigur că da, am răspuns nervoasă. Dacă ești alcoolic sau dependent de droguri, atunci venirea aici e cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]