2,710 matches
-
mai rămâne decât să subliniez că această substanță, melanina, apropie ciuperca mai mult de animal decât de plantă. Și Încă un argument: ciupercile acumulează ca substanță de rezervă nu amidon ca plantele, ci glicogen ca animalele. Poate nu degeaba, deși intuitiv, poporul a dat acestor organisme nume În care referințele la animale abundă: ureche, copită, limbă, creastă, barbă, buză, gheb, păstrăv, capră, vacă, șarpe. Vă plictisesc poate, dar sunt convins că nu se poate iubi - natura, În speță - decât cunoscând. Mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
entropia tinzând spre zero, Înseamnă ordine. Dimpotrivă, creșterea entropiei Înseamnă, În același sens, o dezordine, degradare, tot mai mare. Scăderea entropiei, adică ceea ce caută Viața, presupune, pe lângă un aport informațional, intrarea În sistemul acela a strict necesarei energii. Un caz intuitiv e o grămadă de cărămizi, adică starea entropică care, printr’un aport de energie, aport coordonat informațional printr’un proiect, devine o casă, adică o stare ordonată, negentropică. Organismele fac și ele același lucru: elementele dispersate În mediu, aflate deci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lung, s’au produs În jurul unei tendințe. Adică, natura nu urmărește linia de centru, de altfel virtuală, ce conține ambele alternative În proporții anume, ci când pe una, când pe alta. Ăsta se cheamă principiul “totul sau nimic”. Un model intuitiv e politica, unde centrul e, la fel, virtual și conține două alternative - stânga și dreapta - Între care realizează un echilibru, nu prin amestecare, ci prin alternarea alternativelor singulare. Căci, ca produs al naturii, omul nu poate face excepție și nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
individuală și la împrejurările în care se desfășoară procesul instructiv constituie opera personală a educatorului, creația sa. Metodele care după părerea sa ar contribui cu precădere la asigurarea cutlurii formative sînt cele care stimulează activitatea elevilor: metoda socratică (euristică), metoda intuitivă și metoda practică (a lucrărilor practice). Abordarea metodelor de învățămînt îi permite lui G. G. Antonescu să-și expună punctul de vedere asupra "școlii active", curent larg răspîndit, cum s-a văzut, în întreaga Europă, deci și în România de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai multe lucrări, printre care una poate fi considerată ca cea mai amplă dintre scrierile care sintetizează rezultatele unui minuțios experiment pedagogic, publicată în perioadă interbelică: Raportul dintre intuiție și abstracție în învățămînt (1929). Într-un moment în care învățămîntul intuitiv trecuse masiv din planul teoriei în acela al practicii pedagogice, se făcea constatarea că numeroși educatori transformaseră intuiția în scop; supraapreciind rolul concretului în instrucție, ei mențineau școlarii mici la nivelul empiric timp îndelungat, împiedicîndu-i să se ridice la abstract
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este capabilă să înfrunte lumea (19, p. 113). 14.3. Existențialismul educația ca proces de "trezire" Existențialismul este unul din curentele filosofice ale acestui secol care pune pe prim plan explicarea omului; nu însă pe cale discursivă, rațională, ci prin gîndire intuitivă care, după cum se apreciază, fiind nemijlocită, poate înțelege și explica mai exact și în toată complexitatea sa "existența". Spre deosebire de alte filosofii care prin existență înțeleg realitatea obiectivă, independentă de conștiință, pentru existențialiști aceasta se reduce la "realitatea trăită" de om
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
desfășura procesul instructiv în viziunea existențialistă? Punîndu-se accentul pe înțelegere, nu pe cunoaștere, K. Jaspers, ca și W. Dilthey, făcea distincție între verbele verstehen și begreifen; primul semnifică un act intelectual, presupunînd cunoaștere și conceptualizare, iar celălalt, o comunicare simpatetică, intuitivă înțelegere (25, p. 80). În această direcție merg atît existențialiștii germani (O. F. Bollnow, F. Glaeser), cît și cei americani (W. R. Niblet, R. Harper, Van Cleve Morris). Potrivit concepției lor, elementul esențial al procesului de învățămînt îl constituie formarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se formează funcția simbolică sau semiotică. Devine acum posibilă reprezentarea, cu ajutorul unor simboluri sau semne (limbajul în mod deosebit), a obiectelor și a evenimentelor ce nu pot fi percepute la un moment dat. În acest stadiu al gîndirii preoperative sau intuitive copilul este încă foarte strîns legat de obiectele concrete; neputînd interioriza acțiunile, lipsindu-i deci operațiile, el nu se poate ridica la noțiunile de conservare a lungimilor, a volumului, a masei etc. (de exemplu, o linie dreaptă, după ce a fost
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
concret" (copilul reflectează numai în legătură cu acțiunea în curs), iar progresul interiorizării se realizează în pași foarte mici, conferindu-i o redusă mobilitate. De la unsprezece, doisprezece ani gîndirea se desprinde de obiecte; relațiile, clasificările se distanțează de legăturile lor concrete sau intuitive. Gîndirea dobîndește posibilități multiple de combinare a ideilor, propozițiilor, ipotezelor; tot acum devine cu putință reversibilitatea operațiilor (5, p. 114). În acest stadiu se formează așa-zisele operații "propoziționale", legate în mai mare măsură decît operațiile "concrete" de folosire a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai ales a aceluia între 7-8 și 11-12 ani, dobîndește un anumit sens: în procesul rezolvării problemelor, va efectua acțiunea corespunzătoare unui anumit gen de operații și va parcurge apoi etapele de interiorizare prin reprezentarea operațiilor cu și fără sprijin intuitiv (7). Potrivit teoriei lui Piaget, actul învățării presupune: a) depistarea operațiilor implicate în noțiunea ce trebuie asimilată; b) crearea unei situații care să permită construirea operațiilor (o problemă); c) efectuarea acțiunii; d) interiorizarea acțiunilor și construirea operațiilor. O astfel de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dinamismul filmului, este considerată de psihologul elvețian ca neadecvată, întrucît inteligența nu se poate reduce la imaginea unui film. Există, spune Piaget, "un verbalism al imaginii, ca și un verbalism al cuvîntului, iar la o confruntare cu metodele active, metodele intuitive (...) nu fac altceva decît să pună acest verbalism mai elegant și mai rafinat în locul verbalismului tradițional" (3, p. 67). Evident, utilizarea mijloacelor vizuale nu oferă o soluție unică pentru o autentică dobîndire a cunoștințelor; ele sînt însă de un real
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o vîrstă mai mică se creează premisele pentru o asimilare mai timpurie a noțiunilor fundamentale ale științelor contemporane. Învățarea pe bază de structură este corelată, în concepția lut J. Bruner, cu ideea existenței a două moduri de a gîndi: gîndirea intuitivă care pare a cuprinde dintr-o dată întreaga problemă, sesizîndu-i sensul, semnificația și gîndirea analitică în care procesul cunoașterii înaintează pas cu pas, pe baza unor informații mai bogate și a stăpînirii operațiilor logice implicate. Recunoscînd că psihologia nu deține decît
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
problemă, sesizîndu-i sensul, semnificația și gîndirea analitică în care procesul cunoașterii înaintează pas cu pas, pe baza unor informații mai bogate și a stăpînirii operațiilor logice implicate. Recunoscînd că psihologia nu deține decît puține cunoștințe sistematice privitoare la natura gîndirii intuitive, J. Bruner insistă pentru cultivarea în școală a curajului de a se opera cu acest tip de gîndire (prin problematizare, descoperire), urmînd ca soluția găsită să fie, ulterior, verificată pe cale analitică (15, p. 79). După cum s-a văzut mai sus
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în vol. Pregătirea pedagogică și teoretică a profesorului secundar, Seminarul pedagogic universitar, 1938. 59. Cf. a. D. MUSTER, Metoda statistică în psihologie și pedagogia experimentală, din publicațiile "Cercului de studii", Cartea Românească, București, 1935; b. D. MUSTER, Corelația. O metodă simplă, intuitivă și generală pentru calculul coeficientului de corelație, în "Jurnal de Psihotehnică", nr. 2/1937; cf. D. MUSTER și ST. A. CHIAPPELLA, Elemente de statistică aplicată, Societatea română de cercetări psihologice, București, 1938. 59 bis. Cf. EM. M. BRANDZA, Pedagogia școlară
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
egală măsură mi-au direcționat alegerile și perspectivele profesionale. Am lucrat cu oameni minunați pe fiecare disciplină în parte și am avut șansa de a cunoaște „legende profesional-didactice” de la care am preluat în mare măsură registrul unui afișaj didactic profesional, intuitiv, moderat în a face aprecieri, echilibrat și asertiv în relație cu cei din jur, fie elevi, fie adulți. Pe matematică am lucrat cu distinsa doamnă Maria Popescu și emblematicul domn Mihai Țarălungă, ultimul dintre aceștia fiind discipol al marelui matematician
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nasul În Ceaslovul Mare, Psaltire și Apostol, la 20,30, când s-a terminat Privegherea, Încă aș mai fi putut să citesc. Ba, fiind doar eu și cu Părintele Ioan În biserică, am și cântat În câteva rânduri, mai mult intuitiv. El, care nu prea se descurcă din pricina vocii, mi-a spus că am ureche muzicală, așa că aș putea progresa. Îmi trebuie Însă un dascăl iscusit, care să mă reînvețe notele muzicale, uitate Încă din școala generală. 9 decembrie 2012 A
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
spațiu de manevră și posibilitatea de a se concentra asupra contraatacului. Toate acestea, plus gloria ulterioară a orașului, dau impresia că războinicii quechua erau de neînvins În a-și apăra cetatea de invadatori. Chiar dacă fortificațiile sînt expresia unui popor inventiv, intuitiv Într-ale matematicii, se pare că ele provin - cel puțin, din punctul meu de vedere - din perioada preincașă, Înainte ca ei să Învețe să aprecieze confortul unei vieți materiale; fiind o rasă sobră, quechuașii nu au atins un nivel cultural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și eu însămi mă suportam tot mai greu. Să nu ajung ca ceilalți, dar să nici nu pot rămâne așa cum eram - acest conflict interior s-a doveditirezolvabil. După două săptămâni, mi-am dat demisia. Cuvântul vorbit ce ni se formează intuitiv în creier și prin care ne raportăm unii la ceilalți ca de la sine înțeles nu este înnăscut. Îl putem deprinde, după cum putem fi și împiedicați s-o facem. Dictatura împiedica, prin educație, ca el să se formeze la copii. Iar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
albi, veche și slabă ca o măsea stricată, aceasta s-a prăbușit cu zgomot în uimirea și entuziasmul clasei. Amețit de lovitura primită, plin de moluz, de var, de funingine, bietul meu camarad se uită cu spaimă în jurul său, percepând intuitiv, pentru prima oară, sensul dureros al cuvintelor pe care le auzea câteodată în ora de Istorie sau de Latină: vae victis! Victoria aceasta însă a făcut din mine un învins. Căci conferința profesorilor, care n-a văzut în elanul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la întruniri, nu se vorbea decât de hoitul burghez, de prăbușirea șandramalei, de victoria muncitorimei, fără a pregăti, practic, cuceririle dorite și așteptate. Dacă nu le voi fi văzut destul de clar lucrurile acestea, apoi tot trebuie să fi avut măcar intuitiv înțelegerea lor. Căci știu bine că, la epoca aceea, contrastul dintre ținuta elegantă și viața tipic burgheză, ușoară și veselă a unora, pe de o parte, și ideile pe care aceștia le profesau, democratizmul pe care ei îl afișau ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Nadal l-a numit Acta quaedam Reverendi Patris Ignatii; ediția bolandiștilor din 1731 l-a intitulat Acta Antiquissima; ediția critică din Monumenta Historica S.I. i-a dat numele de Acta Patris Ignatii; în secolul XX s-a impus titlul mai intuitiv și mai exact de Autobiografie. Noi adoptăm însă, după edițiile moderne care se inspiră din versiunea franceză, titlul de Istorisirea Pelerinului. Care sunt rațiunile acestei alegeri? În primul rând, dacă este incontestabil caracterul autobiografic al acestei scrieri, nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
despre „filmul de artăș. Continuitatea o văd mai ales prin relație cu câteva titluri ale unor cineaști majori : Reconstituirea al lui Pintilie, Proba de microfon al lui Daneliuc, Secvențe al lui Tatos Mi se pare că se încearcă mai mult intuitiv, deci în nici un caz cu program ! recuperarea unui anumit ton, cel contestatar. Filmele tinerilor regizori de acum sunt, într-un fel, filme de gherilă în interiorul sistemului și al așteptărilor publicului de la noi, obișnuit cu un alt tip de film. Dar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
antropologiei culturale. Principala metodă constă În refacerea „portretului-robot” al evreului imaginar și evaluarea diferenței față de portretul evreului real (cu toate precauțiile pe care generalizările și aproximările identitare le impun). Deja Moses Schwarzfeld făcea disocierea - chiar dacă Într-o formă rudimentară și intuitivă - Între evreul „așa cum Îl vede, Îl crede și-l Înțelege românul” și evreul „așa cum a fost sau cum este În adevăr”, adică Între ceea ce eu am numit „evreul imaginar” și cel „real”. Încerc să pun În evidență modul În care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
primar, conducător de doctorate, profesor consultant, „Pagini medicale bârlădene”, nr. 59, februarie 2003, p. 8 GÂNJU, IOAN (1942-2002) PICTOR Ioan Gânju, denumit „un maestru al compoziției și formei, magician al culorii” a fost un pictor cu un simț plastic și intuitiv deosebit, care a avut toată viața, un discurs coerent al stilului său și a adus între primii la Iași un suflu european în pictură. S-a născut la 16 noiembrie 1942, în Iași. În 1968 a absolvit Institutul de Arte
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
spun că secvențele de la casa de nebuni sînt intenționat proaste ; el nu e un parodist. Nu cred că gîndește în termeni de ăștia literar dramaturgici (nu-i exclus să fie lipsit de discernămînt literar-dramaturgic), ci în termeni muzicali în combinații intuitive, uneori discordante, de motive mai mult sau mai puțin clasice, de note corecte (Jolie și numărul ei de martiră) și note excentrice (Malkovich în rol de popă virtuos). în ultimele 20 de minute, ne ține în așteptarea unei note finale
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]