4,202 matches
-
și o felicitare Ce nu s-a regăsit într-o țintire. Iubirea a rămas o recitare ... Când se face primăvară? Când în talpă mă sărută firul ierbii verde crud, Când stau mugurii pe ramuri tremurând cu trupul nud, Când viorile inundă cu solfegii viorii, Atunci este primăvară ies cocori de sub stihii ? Când cerbii ridică arbori spirală spre cer senin, Când pădurea se deschide împânzind miros de pin, Când și-nalță ciocârlia clinchetele argintii, Atunci este primăvară, când-și-au zborul fluturii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iubirii suntem călători printre aștrii albaștri într-o noapte de cristal cu crini. Neliniște în ploaia de himere negre-al neființei Ne risipește vântul amar și fără sens Din nori curg lacrimi, sfâșâind sufletul ființei Suflet bântuit de mareea ce inundă dens Un mister și o dinamică explosivă. Pare un Big-Bang însetat de cunoașteri Ce-i supt de vârtejul, vârtejul devenirii Dar nămolosul cer prinse a se limpezi. Măritul Soare se caută la obârșii. După multe încercări, copleșit de ambiții Apare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ar dăuna sănătății. — Nu mă deranjează. Vreau să o aud. Acum e prima oară când am ieșit din casă. Nu am călătorit niciodată ca tine. — Călătorie? Nu a fost deloc o experiență plăcută. În timp ce continui să vorbesc, mintea îmi este inundată de amintiri despre tata. Mirosul de putrefacție al sicriului și muștele care se țineau după el. Ca să îndepărtez tristețea, schimb subiectul: Ai mers la școală, Nuharoo? — Am avut preofesori particulari, îmi răspunde ea. Trei. Fiecare m-a învățat o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rochia și podoaba de cap înainte de a mă ajuta să cobor din scaun. În timp ce mă ridic, mă simt precum o căruță mare și ruginită. Cordoanele pline de nestemate zornăie când se trag de pe scaun și cad la pământ. Strada e inundată de gărzile imperiale și eunuci. Kuei Hsiang, care așteaptă la poarta din față, îl primește pe ambasadorul Majestății Sale. Așezat în genunchi, Kuei Hsiang spune numele tatălui meu și recită un scurt discurs de bun venit. În timp ce vorbește, lovește pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dulci și desăvârșite. Ele sunt tot ce am și pe ele le iau cu mine. De îndată ce simt că palanchinul se deplasează constant, deschid o fantă în draperia din spate și privesc afară. Familia mea nu se mai vede. Priveliștea e inundată de praf și de gărzi de ceremonie. Pe neașteptate, îl zăresc pe Kuei Hsiang. Este încă în genunchi, cu capul lipit de pământ. Inima mă trădează și izbucnesc precum o lăută chinezească, ce se sparge în toiul cântecului său fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Da, poți să-mi ceri orice, în afară de sămânța mea. Înțeleg ce vrea să spună și mă simt insultată. Îmi piere cheful de a mai vorbi. — Hai. Dă-i drumul, sclavo, ți-am dat permisiunea mea. Îmi piere glasul. Disperarea îmi inundă inima. Mă gândesc la ce am făcut ca să obțin această șansă unică. Parcă aud cum se scurge timpul și vocea lui Shim spunând: „Timpul Domniei Voastre a expirat, doamnă Yehonala!“ Încerc să mă conving singură că trebuie să mă împac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mie, cât și lui Su Shun, și este extrem de îngrijorătoare. Împăratul Hsien Feng lasă ceaiul jos: — Ce s-a întâmplat? — Digurile de pământ din jurul Fluviului Galben s-au prăbușit în apropiere de granița dintre provinciile Shantung și Kiangsu. Au fost inundate douăzeci de sate. Patru mii de oameni au murit. Cineva va fi pedepsit! Împăratul pare mai mult enervat decât preocupat. Prințul Kung pune jos documentul și oftează: — E foarte ușor să decapitezi doi-trei primari și guvernatori. Însă cei morți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lună întreagă. Orașul Interzis s-a transformat peste noapte într-o sărbătoare. De toți copacii atârnă lampioane roșii. Toată lumea e îmbrăcată în roșu și verde. La palat sunt invitate cinci trupe de operă pentru a da spectacole. Tobele și muzica inundă aerul. Reprezentațile se țin lanț zi și noapte. Beția e ca acasă printre bărbații și femeile de toate vârstele, cea mai frecventă întrebare fiind: „Unde este camera de toaletă?“. Din nefericire, toată veselia asta nu împiedică să apară veștile proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de plante cu ață din bumbac. — Vor lumina? Nuharoo se uită cu atenție la vase. — Bineînțeles! — Vreau sa zic - pentru cât timp? — Veșnic, Majestatea Voastră. — Veșnic? — Da, Majestatea Voastră. — Este umezeală aici, zic eu. Se va infiltra apa și va inunda locul? — Asta ar fi groaznic! zice Nuharoo. — Am proiectat un sistem de drenaj. Arhitectul ne arată că lespedea este ușor ridicată, ceea ce face ca o parte să fie puțin mai sus decât cealaltă. Apa va picura în canalul săpat dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am ieșit, mama noastră, și care înconjoară cu albastrul ei strălucitor globul pămîntesc? DESPRE EVAZIONISM, LITERAR Șl SOCIAL Mi-aduc aminte că mă indignam odată împotriva făcătorilor de cuvinte care, spre deosebire de scriitorii preocupați de o problematică veritabilă, se mulțumesc să inunde hârtia cu torente de imagini și cuvinte care nu spun nimic. Astăzi mi se pare că am găsit pentru ei o nouă denumire: scriitori evazioniști. Nu voi face imprudența să concretizez scriitori evazioniști și cărți evazioniste, deoarece nimeni nu poate
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
le vor doborî fiindcă au fost ridicate datorită științei noastre de a specula ceea ce au în ei imbecil, oamenii, dar care își revin totuși repede îndată ce murim." "Și pe urmă? Cum te-ai trezit?" l-am întrebat. S-a trezit inundat de o imensă fericire. Așadar, nu fusese decât un vis! Și s-a culcat la loc. Coșmarul însă a revenit. Se făcea că se afla la o masă, la o petrecere, la care era prezent și chirurgul cu echipa lui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fac nici un rău... dar îmi dau seama că ți-am făcut... nici eu nu știu ce mi-a venit împotriva dumitale... te rog, dragul meu, să mă ierți... Și vocea i se sparse și din ochii bătrânului domn țâșniră lacrimi și îi inundară profilul său blând și distins îndreptat țeapăn spre cotoarele cărților. Nu știam, pe atunci, nici să acuz și nici să iert, încît am tăcut câtva timp, apoi fiindcă nici bătrânul domn nu mai spunea nimic m-am răsucit spre ușă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și Kanbei de acord. Castelul Takamatsu se înalță pe o câmpie înconjurată, în mod convenabil, de munți. Nu numai atât, dar pe câmpie curg Ashimori și alte câteva râuri. N-ar trebui să fie dificil să deviem apele acestor râuri, inundând castelul. E un plan cutezător, la care majoritatea generalilor nici nu s-ar gândi măcar. Nu pot să nu admir repeziciunea cu care ați înțeles situația, stăpâne. Dar de ce ezitați să-l puneți în aplicare? Ei bine, încă din vechime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
metri înălțime. Astfel, înălțimea de opt metri a stăvilarului se calcula de la o bază de patru metri. Socotiseră că, dacă nivelul apei creștea până la acea înălțime, avea nu numai să scufunde zidurile exterioare din piatră ale castelului, ci și să inunde castelul propriu-zis sub aproape doi metri de apă. Numai rareori, însă, se întâmplă ca un proiect să se termine înainte de termen. Iar problema care-l tulbura cel mai mult pe Hideyoshi era aceea a resurselor omenești. În cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Galopând înainte și agitându-și, cu furie, mâinile în timp ce dădea instrucțiuni, Toshimitsu părea să-și fi pus chezășie în dimineața aceea glasul de războinic în schimbul vieții. A doua armată, condusă de Akechi Mitsutada, era și ea în mișcare. Acele forțe inundară cartierul din jurul Străzii a Treia, trecură ca fumul prin partea interioară și încercară să o încercuiască Templul Myokaku din Nijo. Se auzeau semnalele răsunătoare ale cornului și bubuituri de gonguri și de tobe. N-ar fi o exagerare să spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prin arșița zilei era stindardul cu tigve aurii al lui Hideyoshi. Câtă vreme pe Tennozan încă se mai auziseră ecouri de împușcături, toate casele din sat păruseră goale. Dar, când forțele clanului Akechi se retraseră și noul val de armuri inundă străzile, în pragurile tuturor caselor apărură, dintr-o dată găleți cu apă, grămezi de pepeni și ibrice cu ceai de orz. În timp ce forțele lui Hideyoshi se îmbulzeau pe ulițe, prin mulțimea sătenilor apăreau chiar și femei, cu urări de bine. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Genba, dar se complăcea în satisfacția de a se umfla în pene, știind, în secret, că avantajele aveau să-i revină lui. După conferință, solemnitatea de comemorare a morții lui Nobunaga și festivitatea consacrării moștenitorului, cetatea Kiyosu începu să fie inundată zilnic de ploi torențiale. Unii dintre seniori plecară spre provinciile lor a doua zi după festivitate. Alții, însă, fură reținuți pe loc de apele în creștere ale Râului Kiso. Cei rămași așteptau ca vremea să se însenineze, sperând că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aplauzele spectatorilor, și părea să nu se fi dezmeticit încă din emoția rolului. — Nene, continuă el, hai să petrecem o noapte liniștită în camera noastră, astă seară. Vrei să pregătești un banchet? Când spectacolul luă sfârșit, lumina puternică a lămpilor inundă zona, iar oaspeții porniră spre fortărețele a doua și a treia. Hideyoshi veni în camera lui Nene, urmat de o mare mulțime de actori și de muzicanți. Mama lui se retrăsese în apartamentele sale, așa că soțul și soția rămaseră singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în ochi. În acea privire am văzut o revărsare de lumină azurie, ca dintr-un cer senin de primăvară. Fără să plece ochii, a murmurat: --Mulți ani fericiți, dra... Odată cu acest început de cuvânt, un val de roșeață i-a inundat chipul... Atunci parcă i-am auzit pentru prima oară glasul. Sevastița a șoptit doar “mulți ani, conașule”... Nu mi-am dat seama câtă vreme s-a scurs decât atunci când am privit spre fereastră. Ziua se îngâna cu noaptea... --După ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cerurilor”. Și pe atunci, ca și acum, s-a observat că proștii sunt foarte ușor de condus. Așa, că se pare, că noi aceștia care mai avem câte un pic de glagorie, nu mai avem nici o speranță. Mulțimea proștilor ne inundă pe lumea aceasta și potrivit celor spuse de Hristos, tot ei vor fi șefi și în lumea de dincolo. Groaznic! Dar pentru cei care au adoptat la timpul lor creștinismul, se pare că toate „învățăturile” acestea de doi bani, dar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
acum, ne spune sentențios: „Așa vă trebuie, doar eu vam avertizat”... De-a râsu-plânsu Înainte de a începe să scriu câte ceva pe ziua de azi, vă rog oameni buni, dați-mi voie să-mi șterg cu poala cămășii lacrimile care mă inundă. Cred că am dat și eu în doaga lui Dickens, care râdea și plângea odată cu personajele sale, pe măsură ce le punea pe pagină, ba încă eu fiind un adevărat român, am depășit demult capacitatea sensibilă a unui biet englez și plâng
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
scapă nici o rătăcitoare pe acest înșelător paradis. E oglinda. Sau poate doar cartea amintirilor își pâlpâie filele sale peste față, ca o adiere ușoară, într-o zi tristă de prier. Crede că nu va regreta nimic, nici nopțile de mai inundate de parfumul valerian al liliacului, nici poveștile aprinse cândva, într-o seară imaculată de iarnă, poveștile acelea care au prins aripi și au zburat într-un arabesc nedeslușit, pierzându-se pe culoarele uitării. Pipăind, caută copilăria. Copilăria? Tărâmul acela al
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și ne îndreptăm spre iaz. Mergem pe cărarea din grădina mea și porumbii ne taie fețele și brațele cu sulițele frunzelor. Porumbii trosnesc sub trupurile noastre și mama ne strigă din ogradă să nu mai fugim. Parca poți, când te inundă atâta frumusețe și atâta rai?... Ne aruncăm zgomotoși în apă și începem ca întotdeauna întrecerea: la înot, scufundări și plonjoane. Mama mi-a spus că în iaz avem doua hectare de pământ, exact locul unde ne scăldăm noi și eu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
scufundări și plonjoane. Mama mi-a spus că în iaz avem doua hectare de pământ, exact locul unde ne scăldăm noi și eu mă consider un fel de stăpână a apelor. Gândul mă umple de putere și sufletul mi-e inundat de un ocean de apă în care înoată o mulțime de pești.Unii copii umflă broaștele cu paiul și râd prostește, sigur o să-i pârăsc părinților și plâng să le lase în pace. Spre seară ne întoarcem acasă rupți de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nevăzută. Ochii de un albastru intens mă poartă pe o apă mult mai limpede ca cea din iazul nostru și mă las scufundată până în adâncuri, unde întâlnesc lumea lui. Trag cu nesaț aer în piept și o mireasmă dulce mă inundă ca o pâlpâire de rai...O fi iubirea? gândesc eu revoltată și nedumerită. Oare așa sângerează inima oricui? Dar copilul se îndepărtează și eu uit că i-am stat alături. Le spun tovarășilor de joacă cine e copilul și mergem
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]