3,010 matches
-
el, o să-ți distrugi nervii, o să înnebunești. Pentru mine e un adevărat miracol că ai rezistat trei ani. Firește, țin foarte mult la el, în felul meu. Este un tip interesant, are o seamă de calități, o forță demnă de invidiat, dar ideile lui și modul cum își trăiește viața nu sunt tocmai normale. Uneori, când stau de vorbă cu el, am impresia că mă învârt într-un cerc vicios. Acel ceva, care-l propulsează pe el tot mai sus, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În tandem cu mulțimea. Pe când trecea pe lângă zeci de pescari cu chipuri aspre, ce stăteau tăcuți unul lângă altul, Înșiruiți de-a lungul vechiului pod Galata, fiecare ținând Într-o mână o umbrelă, iar În cealaltă o undiță, Zeliha Îi invidia pentru capacitatea lor de-a sta nemișcați, pentru puterea de-a aștepta ore Întregi niște pești care nici măcar nu existau, sau, dacă existau, se dovedeau a fi atât de mici Încât nu puteau fi folosiți decât ca momeală pentru alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
hotărâse să dedice localul scriitorului său preferat. Aceasta ar fi putut fi cea mai plauzibilă ipoteză, dacă proprietarul cafenelei nu ar fi fost un muzician și cântăreț Între două vârste, care afișa Întotdeauna o alură atletică și un bronz de invidiat și care avea o antipatie atât de profundă pentru cuvântul tipărit, Încât nici nu-și dădea osteneala să citească versurile cântecelor pe care formația lui le interpreta vinerea noaptea. Adevăratul motiv pentru care bistroul fusese numit după Kundera, circula contraargumentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
A tras un fum lung, Înainte să se Întoarcă la locul ei și să Înceapă din nou să se plângă. — Mă enervează să văd toate chestiile alea gen casă-dulce-casă. Copii triste ale familiilor fericite. Știi, din când În când o invidiez pe Petite-Ma, are aproape o sută de ani acum, cât Îmi doresc să fi avut boala ei. Dulce Alzheimer. Memoria pălește. Nu e bine, scumpo. — Poate că nu e bine pentru oamenii din jurul tău, Însă e bine pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și de hotărâtă să-i dovedescă familiei Tchakhmakhchian că femeia pe care o etichetaseră ca pe o odar și pe care nu o priviseră niciodată ca pe una de-a lor, era de fapt o persoană foarte drăguță și de invidiat. Acum, douăzeci de ani mai târziu, zâmbea doar amintindu-și de tânăra plină de ură care fusese odată. Deși Înverșunarea ei față de primul soț și de familia lui nu se domolise niciodată cu adevărat, Rose Învățase În timp să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a format o băltoacă maro Închis. — Te-a deocheat cineva? a Întrebat mătușa Feride aruncându-i Asyei o privire bănuitoare. Dacă m-a deochiat cineva? a râs Asya cu amărăciune. Sigur, pot să bag mâna-n foc! Nu mă invidiază toată lumea din oraș pentru frumusețea mea? Era un articol În ziarul de azi despre o tânără de optsprezece ani care a căzut În genunchi și a murit În timp ce traversa strada. Cred că trebuie să fi fost deocheată, a spus mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
joasă, că nu putea sta În picioare. Submarinul era Înțesat cu aparate și cadrane de tot felul. Ted, aflat deja la bord, stătea aplecat de spate și rânjea ca un copil. Nu ți se pare că-i extraordinar? Norman Îl invidia pentru ușurința cu care se entuziasma; el, În schimb, era crispat și ușor neliniștit. Deasupra lui pilotul Închise cu zgomot trapa masivă și sări jos pentru a prelua comenzile. — În regulă toată lumea? Cei doi pasageri Încuviințară În tăcere. — Îmi cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
are o catedră la care să se întoarcă, precum Emil Constantinescu, nu are copii, nu are o grădină, un hobby, nici măcar un câine. Iar fără funcția de senator, nici imunitate. Într-un anume sens, foarte larg, cred că Iliescu îl invidiază pe Arafat, care iese din cea mai înaltă funcție politică și din viață în același timp. Din păcate pentru dl Iliescu, democrația are rigorile ei. Și e ingrată, nu te așteaptă. OMUL CARE IA BĂTAIE În așteptarea întâlnirii de gradul
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
transtextualitatea citatului și se înscriu integral în actuala paradigmă postmodernă. [...] Realizată în mare parte în ultimele două decenii, opera lui Iurie Matei demonstrează o incontestabilă profunzime, o responsabilitate autentică față de imperativele meseriei, o măiestrie artistică și o abnegație demne de invidiat." Constantin I. Ciobanu, critic de artă, Chișinău "...În fiecare tablou, Iurie Matei construiește câte o amintire și o legendă, îndemnându-ne să ne regăsim pe noi înșine, cei autentici, neschimbați de nimic, printre cei cotidieni, supărați, veseli, ofensați, fericiți, mirați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Monica Lovinescu, în Teze și Antiteze la Paris de la Europa Liberă. Închei însemnările mele așa cum am început: cu directorul revistei Ateneu. Bun manager cultural, Carmen Mihalache a creat în jurul său o efervescență spirituală aparte. Are o echipă redacțională redutabilă, de invidiat, ce impune spațiului cultural românesc o revistă etalon. Urmează exercițiile de sinceritate. "Așadar, simt ca un disconfort lipsa de civilitate, de cordialitate între oameni, agresivitatea verbală. Și deplâng absența solidarității intelectuale. O fi genul artistic iritabil, se știe asta, or
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și Republica Socialistă a lui Ceaușescu. Deși aruncate aparent neglijent și „tangențial”, respectivele alegații nu par întâmplătoare dacă privim spre strategia de politică internă a regimului Putin (comparativ cu realitatea românească). În această materie, Rusia deține o experiență istorică „de invidiat”. Sistemul de represiune contra dușmanilor reali și imaginari a fost pus la punct de țarul Ivan cel Groaznic (sec. XVI). Gărzile sale pretoriene în număr de vreo 6000 („opritciniki”) făceau legea în numele tiranului urmărit de fantomele conspiratorilor și trădătorilor. Îmbrăcați
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și Republica Socialistă a lui Ceaușescu. Deși aruncate aparent neglijent și „tangențial”, respectivele alegații nu par întâmplătoare dacă privim spre strategia de politică internă a regimului Putin (comparativ cu realitatea românească). În această materie, Rusia deține o experiență istorică „de invidiat”. Sistemul de represiune contra dușmanilor reali și imaginari a fost pus la punct de țarul Ivan cel Groaznic (sec. XVI). Gărzile sale pretoriene în număr de vreo 6000 („opritciniki”) făceau legea în numele tiranului urmărit de fantomele conspiratorilor și trădătorilor. Îmbrăcați
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fac glume pentru că îmi era frică să nu le ratez. Iar atunci cînd îndrăzneam totuși să-mi formulez o părere în contextul unei conversații aveam grijă să plasez numai fraze scurte, de teamă să nu fiu întrerupt. întotdeauna i-am invidiat pe colegii mei care aveau voci baritonale sau grave. Cînd ești dotat cu o voce puternică, pătrunzătoare, e ca și cum ai avea o macetă în prelungirea mînii. în felul acesta avansezi în junglă tăind lianele și hățișul vegetal fără nicio teamă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de pătrundere... În special bucățile populare culese și armonizate de el erau extraordinare.” S. Matei Nica - Fiind dirijor, Alexandru Cristea aprindea glasurile pe care le conducea. A fost cel mai impetuos și mai duios conducător de cor care a atras invidia multora. Al. Cristea știe, În afara zguduitoarei strângeri a glasurilor Într-o deplină armonie, să-și păstreze frumusețea ținutei și să sondeze respirația ascultătorilor săi. Părea un rug În deplină ardere, la căldura căruia se desmorțesc simțirile, apropiindu-se de cer
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
nici cel din urmă golănaș al unei trattoria din Neapole și care sunt marca de fabricație a rasei latine. — Nu știu pe unde-o fi Neapole, dar, dacă nimeni nu-ți soluționează cazul, Îți va erupe Vezuviul, ce mai! — Vă invidiez recluziunea de benedictin, don Parodi, dar viața mi-a fost nestatornică. Am căutat lumina În Baleare, culoarea În Brindisi, păcatul elegant În Paris. Și, precum Renan, mi-am făcut rugăciunea pe Acropole. Peste tot am stors zemosul ciorchine al vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
voi ascunde foarte cordialei perspicacități a domniei voastre, don Parodi, că moartea Pumitei Îl afectase - mai bine zis, Îl răvășise - pe Ricardo. Cu siguranță că doña Mariana Ruiz Villalba de Anglada nu bate câmpii când afirmă, cu șarmul său de invidiat, că „Ricardo nu vede dincolo dă gloabele dă polo“; imaginați-vă cât am fost de uluiți aflând că, de secătuit și acrit ce era, Își vânduse nu știu cărui geambaș din City Bell armăsarii de călărie, cum nu-s alții mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Commendatore m-a dezamăgit: Îl credeam un bărbat mai solid. A decedat - pregătiți-vă pentru o viguroasă metaforă - În stradă. Licitația organizată În justiție abia de-a ajuns pentru plata datoriilor. Nu vă contrazic că situația lui Requena este de invidiat și că oratoriul Hamburghez și perechea de tapiri pe care am cumpărat-o la un preț derizoriu cu ocazia acelor enchères mi-au adus profituri serioase. Nici Prințesa nu se poate plânge: a cumpărat de la flenderii de peste mări un șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Fincă chestia m-a uimit și imoționat, m-am Împrofitat pă cai mari dă viraju luminat care-l lua parolele cu care ne dam talente: c-o șopârlă strâmbă care, În a mai bășcălioasă tinerețe dă garagață, mi-ar fi invidiat-o și P. Carbone, am virat șueta ș-am glisat-o la Marile Necunoscute, c-aveam o fixă s-arunc burtoiu valoros În Casă la Catihetu. Făcând grosso modo rezumatu la directivele dân ghidulețu elemental, da șucar trăznet, a lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ochi, dar cu un glas domol, gospodăresc. Pâș, pâș, și... Și arătă cu mâna în depărtările închipuirii. Țelul prea sigur al vieții sale nu-i mai plăcea, bănuia, intuia poate că destinul meu avea să fie mai aventuros și mă invidia? Râsul meu triumfător i-o confirma, se dăduse de gol, dar era alături de mine, nu avea în firea lui nimic obtuz sau ranchiunos. - Bine, zic, hai să fugim! - Clar!... Ne facem marinari. Sau mergem pe jos, ca Mihai Tican Rumano
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și-o trăsese pe trotuar când demarase Fran, îi dădu drumul. Întâlnirea cu Fran îl făcuse să întârzie câteva secunde la ședința cu președintele trustului, Murray Nelson, un om pentru care punctualitatea era literă de lege. La naiba! Uneori o invidia pe Francesca Tyler mai mult decât ar fi bănuit ea. Cel puțin, ea una avea libertatea de-a face greșelile în care credea. Murray Nelson era deja așezat în sala de ședință aerisită și impersonală când sosi Jack, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui era atât de perfectă, încât o prinsese la cotitură chiar când plănuia un weekend romantic cu Laurence? Oricine ar fi zis că știa lucrul ăsta. De fapt, la celălalt capăt al orașului, în birourile selecte pe care Fran le invidia atât de mult, afurisitul de Jack Allen purta propria bătălie, a cărei miză nu era cu totul străină de persoana lui Fran. — Cum adică, nu vii? urlă Murray Nelson la redactorul său, începând să se învinețească la față. Am programat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se deșteptau în lumina umedă a ochilor. Viața care fierbea în juru-i săracă și năcăjită, figurile palide și flămânde, săptămânile și lunile de răbdare, toate, fără ca ea să-și deie samă, câteodată o făceau să râvnească la altă viață, să invidieze soarta altor femei din alt neam, mai libere, mai respectate și mai scutite de griji. Astfel intrau în sufletul ei mai multe năcazuri decât bucurii; și astfel trăia în mijlocul neamului ei. Bătea drumul părinților, până la școală, până la feredeu; până la săracele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lor, să fie proaspete. Apoi mi-am amintit. Doctorul Aristide, un individ nesuferit, cu o mutră de porc parfumat și încrezut, care se considera irezistibil ca bărbat, se lăudase prin azil că părăsise o văduvă pentru care l-ar fi invidiat mulți bărbați. Și într-o zi îi spusesem lui Dinu, mai mult din antipatie împotriva lui Aristide pe care aș fi vrut să-l prind cu minciuna, că doream s-o cunosc; îl rugasem chiar să-mi arate casa la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lingușeam, a sfârșit prin a crede că era ceva de capul lui, cine rezistă la laude? și de câte ori intra în criză de încredere trimitea după mine. Asta mi-a adus cu timpul nu numai liniște ci și o situație de invidiat, căci puteam să-i strecor directorului orice adevăr sau minciună fără aerul că pârăsc. Nimeni nu mai îndrăznea să se atingă de mine, ba, lucrurile au ajuns până acolo încît gardienii care vroiau să fie avansați veneau și-mi povesteau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trezit târziu, spre dimineață, când ferestrele începeau să se albească, deoarece nu apucasem să trag jaluzelele. Mă uit afară. Iarnă blândă. Mă bucur că nu mai rabd de frig și că respir liniștit. Cu restul voi mai vedea. 27 decembrie Invidiez femeile care, croșetând, nu se mai gândesc la nimic altceva decât la "un ochi pe față, unul pe dos". 28 decembrie Un coleg mi-a explicat azi cum se poate pune diagnosticul unui nebun. Îi dai nebunului țucalul după ce l-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]