2,504 matches
-
stabilit că, în nori de furtună numiți "Cumulonimbus" (nimbus cumulus), nori în care cu o probabilitate mare vor lua naștere trăsnete, curenții de aer repartizează inegal gheața și apa în interior. Prin frecarea straturilor norului se formează spații cu încărcătură (ionică) electrostatică negativă și pozitivă. Zona de trecere dintre regiunile cu sarcini pozitive și negative au loc la înălțime mare și temperaturi între −10°C și −15°C, aici picăturile de apă din nor transformându-se în cristale de gheață. Stratul
Trăsnet () [Corola-website/Science/305746_a_307075]
-
În scopuri comerciale acesta este cel mai adesea extras din nisipul de monazit(~0,03 % yterbiu). De asemenea, elementul se regăsește în euxenite și xenotime. În mod normal, yterbiu este dificil de separat de alte metale rare, dar tehnicile schimbului ionic și extragerea cu solvenți dezvoltate la sfârșitul secolului 20 au simplificat procesul de separare. Compușii chimici cunoscuți sunt puțini —aceștia nu au fost încă bine caracterizați. Yterbiumul apare în natura sub formă de 7 izotopi stabili: Yb, Yb, Yb, Yb
Yterbiu () [Corola-website/Science/305267_a_306596]
-
trigonală prismatică, cu numărul de coordinare 9. În bromurile trivalente, forma cristalină este trigonală prismatică, cu numărul de coordinare 8, sau octaedrică, cu numărul 6 , iar în iodură forma cristalină este octaedrală. Fluorura de berkeliu (IV) (BkF) este un solid ionic galben-verzui ce cristalizează în sistemul de cristalizare monoclinic, și este izotopică cu tetrafluorura de uraniu și cu fluorura de zirconiu. Fluorura de berkeliu (III) (BkF)este, de asemenea, un solid galben-verzui, dar care n-are structură cristalină. Cea mai stabilă
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
prin schimb de ioni. În acest proces, ionii de pământuri rare sunt absorbiți într-o rășină specială prin schimb de ioni de hidrogen, amoniu sau ioni cuprici prezenți în rășină. Sărurile de lutețiu sunt apoi spălate selectiv cu un complex ionic special. Lutețiul metalic este apoi obținut prin reducere din LuCl anhidru sau LuF fie printr-un metal alcalin, fie printr-un metal alcalino-pământos. Din cauza rarității și a prețului mare, lutețiul are puține utilizări comerciale. Lutețiul stabil poate fi utilizat pe
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
de ytriu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Y, ytriul are 39 de protoni și 50 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 1.80Å, raza ionică e de 0.910Å, iar volumul molar al ytriului este de 19,88 cm./mol Raza covalentă este de 162 pm. Configurația electronică a atomului de ytriu este [Kr] 4d 5s. Izotopii ytriului sunt printre cei mai deși produși ai
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
și ajunge în minereuri ce conțin lantanide, formând minerale de pământuri rare. O diferență mică e recunoscută între pământurile rare ușoare (PRU) și grele (PRG), dar aceasta nu e niciodată completă. Ytriul e concentrat în grupul PRG din cauza dimensiunii sale ionice, deși are o masă atomică mai scăzută. Există 4 surse principale pentru pământurile rare: O metodă pentru obținerea ytriului pur din minereuri de oxizi amestecate e dizolvarea oxidului în acid sulfuric și fracționarea sa prin cromatografie prin schimb de ioni
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
kbari, și temperaturi între 1140 și 1240 °C pentru ca creșterea să-i fie stabilizată. Creșterea temperaturii rezultă cu formarea preferențială a SmB. Hexaborura de samariu este un compus tipic cu valență intermediară; în acesta, samariul este prezent sub două forme ionice: Sm și Sm în raportul 3:7. Carburile de samariu sunt preparate prin topirea unui amestec de grafit-metal într-o atmosferă inertă. După sinteză, acestea sunt instabile în aer și așadar sunt studiate doar sub atmosfere inerte. Monofosfura de samariu
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
(n. 15 aprilie 1950) este un deputat român în legislatura 1990-1992, ales în județul Olt pe listele partidului FSN. IONICĂ Gh. Marin cetățenia: Română data nașterii: 15 aprilie 1950 DIRECTOR Administrație și organizare UNIVERSITATEA de STAT din Pitești Filiala Slatina Management; Educație; MEMBRU în Consiliul Facultății de Stiinte Economice Coordonarea și organizarea activității didactice și științifice UNIVERSITATEA de STAT din
Marin Ionică () [Corola-website/Science/305473_a_306802]
-
localităților: Caracal, Piatra - Olt, Băbiciu, Brâncoveni, Curtișoara, Poboru, Vâlcele. Prezentat referate științifice în domeniul administrației publice în: RADSTEDHUS - Danemarca, REDON - Franța, SAINT-NICOLAS- Franța, ISPICA - Italia, VOLOS - Grecia, ȘPIȚ - Macedonia, BOCHUM - Germania, CHIȘINĂU - Moldova, SAINT NIKLAC - Belgia. Prof. univ. dr. Marin IONICĂ
Marin Ionică () [Corola-website/Science/305473_a_306802]
-
Legătura chimică este puterea de atracție care se manifestă între atomi legându-i în "molecule", "ioni", "radicali". Legăturile chimice sunt interacțiuni ce se stabilesc intre atomi , grupe de atomi sau ioni . În general, legăturile chimice au caracter ionic și covalent, excepție făcând legăturile dintre atomi identici (acestea sunt covalente 100%). Legăturile ionice și covalente separate sunt întâlnite destul de rar. Disponibilitatea pentru o anumită legătură împarte compușii în: "ionici" și "covalenți". Exista legături covalente (se realizează prin unirea atomilor
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
legându-i în "molecule", "ioni", "radicali". Legăturile chimice sunt interacțiuni ce se stabilesc intre atomi , grupe de atomi sau ioni . În general, legăturile chimice au caracter ionic și covalent, excepție făcând legăturile dintre atomi identici (acestea sunt covalente 100%). Legăturile ionice și covalente separate sunt întâlnite destul de rar. Disponibilitatea pentru o anumită legătură împarte compușii în: "ionici" și "covalenți". Exista legături covalente (se realizează prin unirea atomilor care pun în comun electronii). - Legături polare (intre atomi diferiți) - Legături covalente nepolare (intre
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
se realizează prin unirea atomilor care pun în comun electronii). - Legături polare (intre atomi diferiți) - Legături covalente nepolare (intre atomi identici) După nivelul la care se formează legăturile, există forțe intermoleculare (între molecule) și forțe intramoleculare (în cadrul aceleiași molecule). Legătura ionică este formată prin atragerea electrostatică cu sarcini opuse și are loc între metalele tipice și nemetalele tipice. Pentru a forma o configurație electronică exterioară de echilibru (8 electroni), atomii se pot asocia prin cedarea și respectiv primirea de unul sau
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
loc între metalele tipice și nemetalele tipice. Pentru a forma o configurație electronică exterioară de echilibru (8 electroni), atomii se pot asocia prin cedarea și respectiv primirea de unul sau doi electroni. Se formează astfel o moleculă a cărei legătură ionică (polară, heteropolară, electrovalentă) se bazează pe atracția electrostatică exercitată între atomii ionizați pozitiv sau negativ. Atomii astfel construiți în stare solidă se organizează sub formă de cristale, care datorită tipului de legătură se numesc cristale ionice. Cristalele ionice tipice se
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
moleculă a cărei legătură ionică (polară, heteropolară, electrovalentă) se bazează pe atracția electrostatică exercitată între atomii ionizați pozitiv sau negativ. Atomii astfel construiți în stare solidă se organizează sub formă de cristale, care datorită tipului de legătură se numesc cristale ionice. Cristalele ionice tipice se formează ca rezultat al reacției dintre un element metalic puternic electropozitiv (grupele I,II) cu un element puternic electronegativ (grupele VI, VII). Metalele de tranziție pot forma și ele cristale atunci când diferența de electronegativitate este îndeajuns
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
cărei legătură ionică (polară, heteropolară, electrovalentă) se bazează pe atracția electrostatică exercitată între atomii ionizați pozitiv sau negativ. Atomii astfel construiți în stare solidă se organizează sub formă de cristale, care datorită tipului de legătură se numesc cristale ionice. Cristalele ionice tipice se formează ca rezultat al reacției dintre un element metalic puternic electropozitiv (grupele I,II) cu un element puternic electronegativ (grupele VI, VII). Metalele de tranziție pot forma și ele cristale atunci când diferența de electronegativitate este îndeajuns de mare
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
electronegativ (grupele VI, VII). Metalele de tranziție pot forma și ele cristale atunci când diferența de electronegativitate este îndeajuns de mare. ex tipic:clorura de sodiu (NaCl) Teoria clasică a lui Born și Madelung dă o imagine clară asupra naturii legăturii ionice. Între doi atomi apropiați, unul ionizat pozitiv și altul negativ, apar forțe electrostatice centrale de atracție care variază cu pătratul distanței și forțe de respingere care variază rapid cu inversul distanței la o putere n>2. Forța de atracție f
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
constatat că un ion de Na este înconjurat de 6 ioni de Cl,iar un ion de Cl este înconjurat de ioni de Na(raportul de combinare dintre ioni de Na și Cl este de 6:6). Concluzie:O substanță ionică este neutră din punct de vedere electric.Suma sarcinilor pozitive este egală cu suma sarcinilor negative.Din punct de vedere al tăriei, legătura ionică este cea mai puternică.De aceea punctele de topire ale substanțelor ionice sunt mai ridicate. Legătura
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
raportul de combinare dintre ioni de Na și Cl este de 6:6). Concluzie:O substanță ionică este neutră din punct de vedere electric.Suma sarcinilor pozitive este egală cu suma sarcinilor negative.Din punct de vedere al tăriei, legătura ionică este cea mai puternică.De aceea punctele de topire ale substanțelor ionice sunt mai ridicate. Legătura covalentă este legătura chimică în care atomii sunt legați între ei prin perechi de electron puse în comun, atomii având poziții fixe unii față de
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
6). Concluzie:O substanță ionică este neutră din punct de vedere electric.Suma sarcinilor pozitive este egală cu suma sarcinilor negative.Din punct de vedere al tăriei, legătura ionică este cea mai puternică.De aceea punctele de topire ale substanțelor ionice sunt mai ridicate. Legătura covalentă este legătura chimică în care atomii sunt legați între ei prin perechi de electron puse în comun, atomii având poziții fixe unii față de alții. Aceasta apare doar între atomii nemetalelor, iar rezultatul legării se numește
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
La formarea legăturilor metalice în sodiul cristalizat ia parte numai electronul de valență al fiecărui atom în parte. Pentru explicarea intensității legăturii metalice, L.Pauling considera că prin transfer de electroni de la un atom la altul se formează și structuri ionice. Prin urmare, la metale unii atomi primesc mai mulți electroni decât pot include în stratul de valență. Coeziunea mare a metalelor este explicată de către L.Pauling prin existența valenței metalice, care este cuprinsă între 1 și 6. Valența metalică este
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
de electronegativitate. Compușii ionici sunt formați din ioni de semn contrar conținuți în rapoarte de numere întregi,astfel că suma sarcinilor electrice ale ionilor să fie egală cu 0, pentru a asigura electroneutralitatea compusului. Regula pentru determinarea formulei unui compus ionic este : b+ b- Numărul sarcinilor (+)=Numărul sarcinilor (-),astfel că,pentru un compus X a Yb,numărul de ioni (+) x sarcina electrică a ionului (+) = numărul de ioni (-) x sarcina electrică a ionului(-) sau a(+b) + b(-a) =0. Formula compușilor ionici
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
x sarcina electrică a ionului(-) sau a(+b) + b(-a) =0. Formula compușilor ionici indică natura ionilor și raportul în care ionii de semn contrar se găsesc în rețea;ea nu corespunde unei molecule. Ecuația de formare a unui compus ionic este: n+ n- METAL + NEMETAL METAL NEMETAL transfer de electroni exemplu : 2Na + Cl 2 2NaCl (clorura de sodiu) Clorura de sodiu este un compus ionic cunoscut sub denumirea de sare de bucătărie.Ea se obține din apa mării,prin procesul
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
se găsesc în rețea;ea nu corespunde unei molecule. Ecuația de formare a unui compus ionic este: n+ n- METAL + NEMETAL METAL NEMETAL transfer de electroni exemplu : 2Na + Cl 2 2NaCl (clorura de sodiu) Clorura de sodiu este un compus ionic cunoscut sub denumirea de sare de bucătărie.Ea se obține din apa mării,prin procesul de evaporare, de aceea se numește și sare marină.Cantități mari de clorură de sodiu se exploatează prin extragerea din saline sub formă de sare
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
a gazului inert neon.Clorul,nemetal din grupa VII A,are 7 electroni de valență și poate ajunge la configurația stabilă de octet prin acceptarea unui electron,cel transferat de la atomul de sodiu. În majoritatea oxizilor metalici se formează legături ionice prin transferul electronilor de valență de la atomii de metal la atomii de oxigen: transfer 2+ 2- interacție 2+ 2- Ca + O Ca + O Ca O de electroni electrostatică În hidroxizi,forța de atracție electrostatică se manifestă între ionii metalu- lui
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
și 150 î.Ch. Mai târziu, se revine în parte la tendințe clasiciste, cu mai multă sobrietate. Arhitectura elenistică, în comparație cu cea clasică, are un caracter pronunțat eclectic, care se manifestă încă de la început prin tendința la suprapunere a stilurilor doric, ionic și corintic, corespunzătoare efectelor scenografice cu efecte decorative. Conform exigențelor curților domnitoare, apar edificii cu aspecte noi, gimnazii ("gymnasion"), palestre și teatre, se experimentează inovații stilistice la construcția galeriilor cu porticuri (arcade) și peristiluri (curți interioare), a străzilor prevăzute cu
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]