4,397 matches
-
Acasă > Cultural > Spiritual > TEOLOGUMENA - DESPRE URCUȘUL DUHOVNICESC Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului • Pe cat înaintăm în urcușul nostru pe muntele nevoințelor ascetice de curățire și sfințire pe atât ispitele cad mai des peste noi că pietrele desprinse din stâncă pe cărarea pe care am ales să mergem. Un simplu pas greșit în urcușul nostru duhovnicesc, o piatră căzută că din senin de pe munte, si ne putem lesne prăbuși în
TEOLOGUMENA – DESPRE URCUSUL DUHOVNICESC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369247_a_370576]
-
existența unui rău absolut, la urma urmei o ofensă la adresa Binelui absolut, și că răul - neputând să subziste prin el însuși - apare și se manifestă în nenumărate chipuri pe versantul negativ al viului în general, al existenței umane în special (ispite, pofte, suferințe, boli, moarte), doar în absența binelui, tot așa cum întunericul se instalează în absența luminii, iar frigul în absența căldurii. Carevasăzică, răul se instalează și-și face mendrele doar acolo și atunci când atoaterăbdătorul și atoateiertătorul Părinte ceresc constată nu
VIITORUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369213_a_370542]
-
o altă lume, transcedentala, în împărăția cerurilor, a celor apropiați, răposați intru Domnul, pe care i-am iubit și, fiindcă nu mai șanț acum printre noi, îi iubim poate și mai mult. Ne-am obișnuit prea mult cu rutină, cu ispitele și calvarul istoriei profane să mai putem visa la promisiunile istoriei sacre. Povară zilei a devenit datorie și ce nedumeriți și neconsolați am fi dacă ni s-ar lua de pe umeri bolovanul sisific. Noi ne-am obișnuit să urcăm muntele
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
și ne pregătesc pentru o altă realitate, o altă dimensiune, o lume unde timpul intra în starea de repaos spre a ne da răgazul o clipă să privim înapoi. Dacă nu este nimic sacru în om, daca nu poate depăși ispita și tirania apostaziei relativiste, omul este sisific sortit să tragă precum un sclav la targă de pământ a istoriei. Odată urcat pe vârful însorit al muntelui, bolovanul sisific se rostogolește iară și iară, din necesitate dialectica, în văile întunecate ale
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Recomanda > O CARTE DESPRE NOBEL - „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN Autor: Mariana Cristescu Publicat în: Ediția nr. 1271 din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Motto: „Stinge cu dreapta Ta cea atotputernică focul ce m-a cuprins!” „Ispita izbăvirii” este titlul ultimului roman al lui Mihai
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Recomanda > O CARTE DESPRE NOBEL - „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN Autor: Mariana Cristescu Publicat în: Ediția nr. 1271 din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Motto: „Stinge cu dreapta Ta cea atotputernică focul ce m-a cuprins!” „Ispita izbăvirii” este titlul ultimului roman al lui Mihai Sin, apărut și lansat postum de editura „Nemira” din București, cu câtva timp în urmă. O carte trudită, densă, o parabolă uluitoare prin complexitatea, profunzimea și dureroasa franchețe a discursului, o carte
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
noi, care vor avea mijloace mai consistente de a găsi măcar o parte din răspunsuri”. Oare, ce ar putea fi mai „consistent” decât ... credința? Acolo unde este, dacă este?!? Unde altundeva găsim mântuirea? „Și nu ne duce pe noi in ispită, ci ne izbăvește de cel viclean!” Nu întâmplător cartea se deschide cu un pasaj din Biblie: „La miezul nopții, un popor se clatină și piere. Nu este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se poată ascunde cei ce
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
cum poate, iar unii nu scapă deloc.” „În definitiv -mărturisea scriitorul Mihai Sin -, fiecare dintre noi asta căutăm o viață întreagă, să ne izbăvim. Iar eu despre asta am scris și am tot scris, personajele mele asta caută cu înfrigurare.” „Ispita izbăvirii” trebuia scrisă. E o carte uluitoare. A fost ultima înainte de a păși Dincolo, dar, dăruindu-ne-o nouă și posterității, marele prozator și-a aflat mântuirea. Odihnească-se veșnic în Lumină! Mariana CRISTESCU Târgu-Mureș 24 iunie 2014 Referință Bibliografică
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
o carte uluitoare. A fost ultima înainte de a păși Dincolo, dar, dăruindu-ne-o nouă și posterității, marele prozator și-a aflat mântuirea. Odihnească-se veșnic în Lumină! Mariana CRISTESCU Târgu-Mureș 24 iunie 2014 Referință Bibliografică: O CARTE DESPRE NOBEL - „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN / Mariana Cristescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1271, Anul IV, 24 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mariana Cristescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
SEMNUL SPIRALEI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1271 din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului În partea cea mai isteață închisă-n contur de os, liniște nu există doar prefaceri urcătoare, sub semnul spiralei hrănindu-se cu ispitele gândului. Cât poate să fie înaltul de nu-l putem vedea cu nimic? Și cât de adânc poate fi adâncul de nu ajungem la el? Doamne, totul se naște atât de abstract în circumvoluțiile crierului oricum nefolosite și timpul se
SUB SEMNUL SPIRALEI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374242_a_375571]
-
celor credincioși. Trebuie să aleagă dacă vor să facă voia lui Dumnezeu, indiferent de consecințe, ori dacă aleg să facă voia coruptă a oamenilor, a celor din autoritate, sau chiar a celui rău. Este drept însă ca în toată această „ispită” a amestecului în treburile lumești, biserica își asumă și riscul de a-și pierde propria vocație, echilibrul său interior și mistic-spiritual, riscul de a confunda adevărurile relative cu adevărul absolut al lui Dumnezeu. Și aceasta mai ales dat fiind faptul
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
sfădiseră care dintre ei să fie mai mare în dregătoria noului regim politic, iar mama a doi frați dintre apostoli îl chiar rugase pe Iisus să așeze fii săi, unul la dreapta și altul la stânga tronului Său de domnie. Aceeași ispită și înțelegere lumească a politicii și a așteptărilor apocaliptice, confuzia soteriologică între istorie și escatologie, vor face necesară și universal aclamată venirea la putere și în glorie în această lume a anticristului, a falsului mesia, pe care oamenii îl vor
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
biserică precum lupul de blana oii pentru a ajunge la stână, până când prin disimulare și înșelăciune își ating scopurile. Fiind compusă din oameni, pe lângă rolul și vocația religioasă, biserica „ipso facto” își asumă și un rol social și politic. Însă ispita membrilor bisericii, a mădularelor lui Hristos, de a renunța la misiunea divină la care biserica este chemată, de a se angaja politic la schimbarea lumii acesteia și atât, este o ispită demonică. Este ispita creării în lumea aceasta a unui
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
își asumă și un rol social și politic. Însă ispita membrilor bisericii, a mădularelor lui Hristos, de a renunța la misiunea divină la care biserica este chemată, de a se angaja politic la schimbarea lumii acesteia și atât, este o ispită demonică. Este ispita creării în lumea aceasta a unui „creștinism fără Dumnezeu”. Iisus Însuși admonestează pe diavol să stea înapoia Sa, dar și pe cel dintâi dintre apostoli, pe Petru, pe care îl asemuie diavolului atunci când Petru îi sugerează lui
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
un rol social și politic. Însă ispita membrilor bisericii, a mădularelor lui Hristos, de a renunța la misiunea divină la care biserica este chemată, de a se angaja politic la schimbarea lumii acesteia și atât, este o ispită demonică. Este ispita creării în lumea aceasta a unui „creștinism fără Dumnezeu”. Iisus Însuși admonestează pe diavol să stea înapoia Sa, dar și pe cel dintâi dintre apostoli, pe Petru, pe care îl asemuie diavolului atunci când Petru îi sugerează lui Iisus să se
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
crezi,cum spui în rugă: Și-ntr-unul domn,Iisus Hristos "! Completezi mărturisirea,Treimei nedespărțite, Care cu a sa PRONIE,rânduiește pe pământ, Chiar de-s buzele de tină și urechile-asurzite: "Domn de viață,făcătorul,care este Duhul Sfânt "! Fraților,ispita-i mare,amăgiți nu vă lăsați! Doar Iisus Hristos vă-nvață,Crucea-n viață să purtați, Când vrăjmașul ispitește,avem arma rugăciunii! Să lăsăm Treimea Sfântă,să decidă soarta lumii! Dar,durerea este mare: Nu crezi ce mărturisești! Deci,se
SLUGĂ LA DOI DOMNI ? de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374304_a_375633]
-
hotărât să meargă împreună la cel de al treilea, să se dumirească ce și cum. Dacă au greșit undeva și, unde anume. Acesta i-a ascultat, primul crezuse că în mănăstire nu va mai avea parte de nici un fel de ispite, al doilea că toți enoriașii îi vor asculta cuvântul, urmându-i pilda și, uite că lucrurile nu au decurs așa cum s-au gândit ei. Și atunci al treilea, care era și cel mai vârstnic dintre ei, i-a condus la
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
lacrimile tale. Alegi singurătatea ca pe un front unde medaliile zac printre victime, îi întinzi o cană cu apă și o minți că este din cel mai veritabil izvor. Nici troienele nu te sperie. În ele pot hiberna tăceri - uneori ispite leneșe dar gata de revoltă, alteori lanțuri purtate, cu trufie, de uriași”, s-a destăinuit Gina Zaharia. Poeta zugrăvește în versurile sale un univers plin de mister, o lume fascinantă care ascunde simboluri și decoruri mirifice. Destăinurile sale se împletesc
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
ba de cer uneori de cărbune sau cafea, dar ți-am prins privirea și-am ferecat-o în a mea, nu te-ai opus chiar îți doreai, ai tăiat mărul în două și din cana cu vin roșu am împărțit ispitele ascunse până acum, până aici, o lampă aprinsă ca o iluzie ți-a luminat fața frumoasă, nu mi-am strunit dorința și de-atunci te beau fără saț privire de cer, de iarbă, de cărbune sau de cafea, crăpând zorii
PORTRET de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378669_a_379998]
-
povățuiesc că atunci când suntem tot timpul lăudați, ceva este în neregulă și că trebuie să ne mâhnim. Un părinte bătrân este întrebat: "De ce ești supărat, Avva?” „Pentru faptul că nu am mai primit nicio vorbire de rău, nicio suferință, nicio ispită, semn că Dumnezeu nu mă mai cercetează. Din acest motiv sunt posomorât.” În al treilea rând, tradiția creștină susține faptul că omul este bine să se cunoască pe sine, aceasta fiind o dovadă a înțelepciunii. În povestirea Micul Prinț a
“CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378678_a_380007]
-
greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea, Dar cade prea ușor în lațu-ntins de umbre, Cu gura spun că iert, dar alipesc trădarea Și reproșez afrontul, privirilor mai sumbre. Tu iartă-mă, Părinte, și suferința
OARE M-AI PĂRĂSIT?! de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378722_a_380051]
-
greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima mea tânjește să-nvețe ce-i iertarea, Dar cade prea ușor în lațu-ntins de umbre, Cu gura spun că iert, dar alipesc trădarea Și reproșez afrontul, privirilor mai sumbre. Tu, iartă-mă Părinte, și suferința
OARE, M-AI PĂRĂSIT? de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378740_a_380069]
-
numaidecât, pasca și cozonac), precum și ouă roșii, dar puteau fi și galbene sau albastre, după culorile steagului românesc În Sâmbătă Mare era ziua în care se pregăteau aceste bunătăți, astfel încât să nu fie mare timpul până când le vom gusta, căci ispita era mare pentru noi! Pentru că nu aveam cuptor, mama cocea la bunica dinspre tata, căreia îi purtăm și acum o amintire deosebit de frumoasă, mai ales pentru două lucruri: la Paști ne făcea în tăvițe mici, special, cu diferite modele, câte
PASTILE COPILARIEI MELE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378748_a_380077]
-
fata începu un murmur pe care îl continuă într-o rugăciune: .....facă-se voia ta, .....precum in Cer așa și pe Pamânt. .....și ne iartă nouă greșelile noastre ....precum și noi iertăm greșiților noștri ...si nu ne duce pe noi în ispită ....și ne izbăvește de cel viclen, Amin! Amin! Amin, “Cuculeț drag”! dădu Măriuca semnalul de plecare. .......... Amin”Cuculeț drag”... Amin “Cuculeț drag”... Tătăițule, tătăițule , tătăițule drag! ...de ce nu răspunzi????? Doar ți-am dat putere de la mine... Și măna...măna asta
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
înaltă, aceasta este una singură: recunoașterea lui Dumnezeu Tatăl, recunoaștere ce vine automat din condiția indispensabilă a existenței laturii umane în Corpul Mistic al lui Hristos. Astfel, nostalgia omului, demonstrată prin istorie, de a deveni "asemenea lui Dumnezeu", biciuită de ispita de a și-o împlini cu sau fără voia lui Dumnezeu, este pe deplin împlinită în creștinism, prin înfierea oamenilor drept Fii ai lui Dumnezeu: laolaltă, însă fără deosebire de sex, condiție socială sau culoare, sînt chemați să devină una
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]