26,665 matches
-
interes, pentru autorul însuși și pentru foștii lui colegi de școală, dar nu-l atrage prin nimic pe un cititor care nu cunoaște personajele și situațiile evocate. Cu atât mai surprinzător este faptul că într-o postfață semnată de un istoric literar, deci de un specialist în literatură, George Muntean, cartea are parte de o elogiere entuziastă și de o situare decisă în proximitatea creației unora dintre cei mai mari scriitori români: „La întretăierea orizonturilor lui Panait Istrati, Galaction și Sadoveanu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Zâmbesc. Ce face marea? Își târăște genunchii zdreliți. Și așa mai departe. Ce face poezia asediată de această activitate trepidantă? Iese pe furiș, în vârful picioarelor, din cartea tinerei autoare, și dispare undeva, în noapte. Mantia alba a lui Heliade Istoricii literari au evocat, zâmbind subțire, mantia albă cu care se înfășura Ion Heliade Rădulescu înainte de a apărea în fața mulțimii. Atitudinea lui teatrală nu era însă cu totul străină de romantismul secolului XIX, secol în care Eminescu însuși,cu desăvârșitul lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
idei fixe, își subliniază - prin repetare - ipoteza fantezistă: „Noi susținem cu toată convingerea că Poetul - incomod politic - a fost victima unui scenariu odios, dirijat de forțe politice externe, pus în acțiune de Maiorescu și cei apropiați sieși.“ Cei mai importanți istorici literari ai țării sunt de altă părere. Dar probabil fac parte și ei dintr-o conspirație internațională... Un autor care face cu ochiul Acum optzeci de ani, Urmuz a scris, în joacă, fabula Cronicari: „Cică niște cronicari / Duceau lipsă de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stins din viață la 19 martie 1979...“ (Al. Dima, estetician și comparatist) „În dimineața zilei de 24 noiembrie 1967, a încetat din viață, în clinica Institutului de Medicină Internă a Spitalului Colentina, profesorul universitar doctor docent G.C. Nicolescu...“ (G.C. Nicolescu, istoric literar și bibliograf ) ...Și tot așa, până la sfârșitul cărții, singura variație fiind dată de faptul că unele personalități s-au stins, iar altele au încetat din viață. Treptat, înțelegem că volumul nu cuprinde eseuri, ci discursuri funebre (sau necrologuri). Faptul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
limbajul oblic al alegoriei. El imaginează un Machiavelli acuzat și adus pe rug și care, apărîndu-se, uimit, ar spune: "Eu nu știu pentru ce vor să mă ardă, pentru a fi scris despre acțiunile obișnuite ale suveranilor după povestirile tuturor istoricilor? Dacă ei nu sînt pedepsiți pentru ceea ce fac, trebuie să fiu pedepsit eu pentru că am spus-o?" Iar cînd era pe punctul de a fi disculpat, i s-a adus o nouă învinuire: "aceea de a fi pus dinți de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Florența nu s-a consolidat ca stat pentru că principele iubise prea mult artele și viața de plăceri și prea puțin armata, ceea ce a dus la ruina libertății Florenței și a Italiei. În altă ordine de idei, în general vorbind, Machiavelli istoricul nu-l întrece pe autorul paradigmei "principelui nou". Unul dintre admiratorii săi din secolul romantic (A. Ridolfi) afirma că îl preferă "pentru scăpărătoarele viziuni despre lucrurile viitoare, dar imaginea celor trecute și prezente ar fi vrut s-o afle de la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se ridică împotriva conducătorilor ei; dar dacă amenințarea pedepsei vine asupră-i, oamenii se suspectează reciproc și toți se grăbesc să se supună." (I, 57) " Nimic mai labil, mai schimbător decît mulțimea; e ceea ce Titus Livius, autorul nostru, și ceilalți istorici o spun fără încetare. Încercînd să apăr o cauză împotriva căreia s-au declarat toți istoricii, îmi iau poate o sarcină atît de dificilă, ori o povară atît de grea, încît voi fi obligat s-o abandonez neputincios, sau să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și toți se grăbesc să se supună." (I, 57) " Nimic mai labil, mai schimbător decît mulțimea; e ceea ce Titus Livius, autorul nostru, și ceilalți istorici o spun fără încetare. Încercînd să apăr o cauză împotriva căreia s-au declarat toți istoricii, îmi iau poate o sarcină atît de dificilă, ori o povară atît de grea, încît voi fi obligat s-o abandonez neputincios, sau să-mi asum riscul de a fi copleșit de ea; dar orice ar fi, eu gîndesc și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
29) Oamenii pot să ajute soarta, dar nu i se pot opune." (II, 29) "Republicile și principii cu adevărat puternici nu-și cumpără aliații cu bani; îi atrag doar prin curajul și reputația forțelor lor." (II, 30) "Soarta, a spus istoricul Titus Livius, n-a vrut ca romanii să trăiască răscumpărați cu aur." (Ut Romani auro redempti non viverenf) (II, 30) " Într-adevăr, acolo unde înțelepciunea și curajul sînt lipsite de forță, trebuie ca destinul să-și arate puterea; iar cum
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de a proteja, de a urmări succesul tuturor artelor este, fără îndoială, cea mai mare plăcere. Nefericit acela căruia îi trebuie altele. CAPITOLUL XV [Ceea ce face ca oamenii și mai cu seamă principii să fie lăudați sau blamați] Pictorii și istoricii au în comun faptul că trebuie să copieze natura. Primii pictează trăsăturile și coloritul oamenilor; ceilalți caracterele și acțiunile lor: există însă pictori ciudați, care n-au pictat decît monștri și diavoli. Machiavelli reprezintă universul ca pe un infern, și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe o bază solidă este cea mai subtilă dintre toate; trebuie să ai un discernămînt foarte fin ca să descoperi nuanța pe care ea o adaugă adevărului. Ea nu va face ca pe rege, în tranșee, să-l însoțească poeții, în loc de istorici; nu va compune prologuri de operă pline de hiperbole, prefețe fade și epistole slugarnice; nu-și va copleși eroul cu povestirea umflată a victoriilor sale, ci va lua aerul sentimentului, se va feri discret de introduceri, va părea sinceră și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
asemănători decât două persoane de 80 de ani. Factori exogeni pot accelera senescența (condiții grele de muncă). Viteza senescenței este de fapt rezultatul a numeroase interacțiuni între patrimoniul genetic și parcursul de viață, atât individual, cât și colectiv. Ultimul corespunde istoricului cohortei căreia îi aparține individul. Vârsta socială sau schimbările realității vârstei Trebuie luată aici în considerare o persoană în funcție de felul cum este ea privită în societatea căreia îi aparține. Francezii în vârstă de 60 de ani de la începutul secolului al
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
la o anumită vârstă, scad pe măsură ce trece timpul. Astfel există o distanță între numărul de decese pe vârstă reieșit din tabelul de mortalitate pe generație și cel ce decurge din tabelele momentului. Or, cifra pertinentă este cea care este expresia istoricului generațiilor. Ceea ce înseamnă că numărul de decese dedus din tabele trasează mișcarea demografică efectivă a generațiilor. Pentru a avea o idee precisă asupra evoluției numărului de decese, trebuie deci reconstituit numărul de decese de la diferite date (1950, 1990, 2000) plecând
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
complet autoreferențiale, nu au nici o semnificație În afara identităților pe care le desemnează. Blaga, Boca, Șaguna sau Beza nu sînt nici arbori, nici pietre, nici păsări și cu atît mai puțin artefacte ieșite din mîna omului. CÎt despre Ruba, evrika! Potrivit istoricului latin Pompeius Trogus, cu mai bine de o sută de ani Î.Hr., domnea undeva prin Transilvania un regișor dac cu numele de Rubobostes. Particula „bostes“ cunoscută din „tarabostes“, este marca aristocrației În mediul dacic. Dar așa cum e, i și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Rotunde ar fi, în realitate, însăși Maria Magdalena, soția lui Isus. Ea ar fi purtat în pântece sămânța divină, perpetuând familia Mântuitorului până în ziua de astăzi. Elucubrațiile lui Dan Brown se întemeiază pe un dosar apocrif, redus la zero de istorici competenți 3. Nu este cazul să intrăm aici în detalii. Ce doresc să subliniez este următorul lucru: Dan Brown provoacă prin cartea sa o răsturnare cu 180 de grade a „modelului magdalenian”, ucenica lui Isus jucând nici mai mult, nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
invers de un Renan, de pildă, care, pentru a anula istoricitatea învierii, nu ezită să-și declanșeze o criză de misoginie: cum putem crede într-o înviere al cărei singur martor e o femeie mitomană și fantezistă? Reacția violentă a istoricului agnostic ne pune dintr-odată în fața imensei responsabilități pe care o poartă umerii firavi ai acestei „mironosițe”: ea a fost martorul privilegiat al învierii, temelia pe care stă Credo-ul creștin. Căci, așa cum va spune apostolul Pavel în Prima Epistolă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în chingile unei logici irefutabile. Încercarea de a-l identifica pe „ucenicul iubit” cu Maria Magdalena, eșuată la nivel științific, exegetic, va deveni realitate în ficțiunea lui Dan Brown. Din păcate, Dan Brown nu se pretinde doar un romancier, ci istoricul providențial care posedă cifrul unei taine foarte supărătoare pentru Biserică. De Boer a greșit genul literar, dar orice mijloc devine onorabil, inclusiv ficțiunea științifică, dacă e pus în slujba unei ideologii politic corecte! Ultimul criteriu al lui Charlesworth viza rivalitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
une humanité future et finissante! ș...ț Judas est l’être le plus seul dans l’histoire du christianisme. (E.M. Cioran, Précis de décompositon) Publicarea Evangheliei lui Iuda a redeschis, pătimaș, am spune, dosarul „ucenicului pierdut” al lui Isus. Ziariști, istorici, scriitori și, desigur, teologi au ieșit la scenă deschisă, aprobând sau condamnând, confirmând sau infirmând, într-un cuvânt, creând un vălmășag de nedescris, a cărui țintă a fost deja atinsă: transformarea traducerii unui text din secolul al IV-lea într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și-a pierdut adevărata și unica identitate în spatele etichetei-stigmat. Teologia l-a transformat pe Iuda Iscariotul, dintr-o persoană aievea, ucenic al Domnului și propovăduitor, o vreme, al evangheliei, într-un fel de stigmat atemporal. Iar orice încercare făcută de istoricii sau de credincioșii mai puțin „exemplariști” de a reînvia sufletul din spatele acestui stigmat se izbește de platoșa fanatismului de cazarmă ori a scepticismului încăpățânat. În paginile care urmează voi încerca să propun, în pași repezi, patru capitole ale unei „iudalogii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
drept armă principală 30. Susținătorii acestei etimologii văd în Iuda un membru al partidei zeloților 31. De unde, spun ei, faptul că Iuda apare citat mereu după Simon Zelotul în „lista celor doisprezece”. Există însă două teorii cu privire la partida respectivă: unii istorici, e drept, minoritari, susțin că ea s-ar fi constituit efectiv abia în anul 60, așadar cu mult după învierea lui Isus. Majoritatea savanților optează pentru o soluție mai largă. Zelotismul reprezintă un curent popular, naționalist iudaic, născut odată cu revoltele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vinde pe Isus și care, culmea grozăviei, își ia singur viața, spânzurându-se de creanga unui copac. În realitate, am văzut din dosarul analizat mai sus, lucrurile sunt ceva mai colorate. Fiecare evanghelist propune versiunea lui asupra lui Iuda și istoricul trebuie să discearnă atent grăuntele de adevăr istoric (probabil niciodată pur sută la sută) de aluviunile tendențioase. În primul rând, trebuie să reamintim sensul justificat filologic și teologic al termenului paradidomi, impropriu tradus în românește prin „a vinde” sau „a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
regele se bucură nespus. Socotea că lucrarea fusese dusă la îndeplinire cum nu se putea mai bine. I s-a citit și lui întregul text și a rămas uimit de înțelepciunea Legiuitorului. I-a spus lui Demetrios: „Cum de nici un istoric ori poet nu pomenește de cartea aceasta atât de veche și desăvârșită!?” 313 Demetrios i-a răspuns: „Pentru că Legea aceasta e sfântă și vine de la Dumnezeu. Unii, care s-au atins de ea, au fost pedepsiți de Dumnezeu și s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
argumente) în polemica sa neobosită și adesea fără obiect împotriva catolicismului. Reactualizând polemica dintre Palamas și Varlaam Calabrezul, Stăniloae poartă propria bătălie împotriva „pseudo-Bisericii” de la Roma. Grigore Palamas, scrie el, a fost una dintre cele mai hulite figuri răsăritene din partea istoricilor catolici. Cauza este că doctrina lui a fost respinsă totdeauna de teologia catolică, fie pentru că aceasta era influențată de raționalismul scolastic simplificator, fie pentru că opoziția față de doctrina palamită, inaugurată de Varlaam poate cu prea puțină reflexiune, a întărit teologia catolică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
conserva Graalul, taina tainelor creștinismului, și anume descendența trupească a lui Isus și a Mariei Magdalena. Dan Brown construiește un roman polițist, o operă de ficțiune, plecând de la această urzeală pseudojurnalistică de senzație. Deși el își arogă și calități de istoric. În ceea ce privește „documentarul” lui Cameron despre presupusul mormânt al lui Isus, al Mariei Magdalena, soția lui, și al „fiului” lor Iuda, e o jenantă provocare montată de toutes pièces, care nu merită decât un cuvânt: rușine. Evanghelia lui Iuda e un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
umple anumite goluri de informație din evangheliile canonice. M.G.: știu că ai avut acces la documente deocamdată nepublicate, ce răstoarnă tot eșafodajul de până acum. Ce poți să ne dezvălui? C.B.: Sunt rezultatele cercetărilor unui grup de specialiști, coptizanți și istorici ai gnosticismului de la Universitatea Laval, din Canada. Profesorul Louis Painchaud, coordonatorul acestui grup, a redactat două studii capitale despre Evanghelia lui Iuda, care vor fi publicate, sper, curând. Vulgata de până acum, susținută și de specialiști, din păcate, poate fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]