3,017 matches
-
Nu-i scrisesem în franceză pentru a-l sfida, ci pentru că nu aveam să mă mai folosesc de altă limbă decât cea care mă adăpostise la Paris, și de idiomul meu natal ; trebuie să alegi la un moment dat! Ulterior, italiana a rămas pentru mine o limbă "de lectură". Milanezul plasa și această frază : Dar n-aș vrea să vă cer un lucru care v-ar fi anevoios acum când trăiți în Occident. Nu știu dacă era din partea sa o continuare
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
cu acea ocazie. În fine, declară că a devenit membru efectiv al societății literare florentine în 1283. Coroborînd datele deduse din Rime cu informațiile presărate în Viața nouă rezultă o diagramă a carierei lui Dante ca poet în noua limbă, italiana, de la începutul deceniului opt pînă la jumătatea celui următor. Îl vedem într-o primă fază legat de versificatori de formație „curteană” care, după cîte se poate presupune, se dedicau poeziei ca diletanți, ca într-un fel de joc intelectual. De
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
în a doua jumătate a anilor optzeci, după ce Dante stabilește efectiv un raport strîns, și în postura de discipol, cu Guido Cavalcanti și după sejurul de la jumătatea deceniului la Bologna, un mare centru universitar, așadar, un loc unde poezia în italiană era intens cultivată. În anii aceia se încheagă micul, dar solidarul, grup al poeților novatori - Dante, Cavalcanti, Cino, Lapo Gianni și, poate, Gianni Alfani - cu gîndul la care, după mulți ani, Dante însuși va formula definiția, rămasă în istorie, „dulcele
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
Young Scholars“. Premiile vizează tinerii italieni și cercetători și bursieri internaționali din domeniul dreptului muncii și relațiilor industriale și promovează: cea mai bună primă publicație - premiul constă în publicarea în revista ADAPT a Fundației „Marco Biagi“ („Giuffre“ pentru lucrări în italiană și „Kluwer Law International“ pentru lucrări în engleză); cea mai bună teză de doctorat - premiul constă în acordarea unei finanțări pentru studii în valoare de 2 500 de euro - premiul I și 2 000 de euro - premiul II; cea mai
Agenda2005-53-05-general5 () [Corola-journal/Journalistic/284562_a_285891]
-
finanțări pentru studii în valoare de 2 500 de euro - premiul I și 2 000 de euro - premiul II; cea mai bună dizertație: premiul constă în publicarea lucrării bazate pe dizertație în „Diritto delle Relazioni Industriali“ („Giuffre“) pentru lucrări în italiană și în „The International Journal of Comparative Labour Law and Industrial Relations“ („Kluwer Law International“) pentru lucrări în engleză. Câștigătorii primelor trei premii vor primi și finanțare pentru studii, în valoare de 1 000, 750 și, respectiv, 500 de euro
Agenda2005-53-05-general5 () [Corola-journal/Journalistic/284562_a_285891]
-
în alta. În DEX, care indică doar sursa directă, doar legătura imediată, persoană este explicat ca provenind prin etimologie multiplă din termenul latin preluat pe cale cultă, din germană (Person) și franceză (personne); în Dicționarul Academiei (DLR), apare ca sursă și italiana (persona). Tot în DEX, personaj este prezentat ca un produs al fr. personnage, it. personaggio (sursa italienească fiind necesară mai ales pentru a explica varianta învechită personagiu), iar personalitate e raportat la fr. personnalité și germ. Personalität. Natura surselor imediate
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
Grete Tartler Dante Alighieri, Divina Comedie. Infernul, traducere din italiană și comentarii de Marian Papahagi, cu o prefață de Irina Papahagi; ediție, introducere și completarea comentariilor de Mira Mocan, 2012; București: Editura Humanitas. Divina Comedie, ca și Faust, ca și alte câteva mari opere ale omenirii, ajutătoare la autocunoaștere (căci
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
de Irina Petraș, și soldată, din punctul meu de vedere, cu traducerea celor șapte mu’allaqate prin menținerea monorimei originale, chiar dacă uneori pe sute de versuri). Marian Papahagi era curios de fondul arab din scrierile europene medievale, inclusiv din cele italiene, și am convenit că, deși el nu credea că între Dante și Abu-l Ala’ al-Ma’arri (care descrisese cu câteva sute de ani înainte călătoria unui poet prin Infern și Paradis) ar fi putut exista o legătură directă, în
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
în primul rând specialiștilor, a păstrat, pe lângă monumentalitatea operei dantești, aspecte stilistice și registre ale limbii care trădează reacția teoreticianului: „caz interesant de traducere-ecou care încearcă să recreeze sonoritățile și de rescriere într-o română transparentă sub care se regăsește italiana” (idee confirmată de înseși cuvintele lui Marian Papahagi: „traducerea pe care o propun încearcă să mențină la locul lor obscurităț ile și reține în vers absolut toate trimiterile la nume și locuri, adesea eliminate din versiunile existente ”). Tot Rodica Zafiu
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
cu o altă activitate. Dintre cele mai interesante contribuții reunite de autoare în acest volum mai trebuie amintite cel puțin cîteva: o prezentare detaliată a formulelelor de politețe din română, comparate cu cele din alte limbi, în primul rînd din italiană, și în care se constată menținerea parțială a repertoriul bogat, cu un grad ridicat de ritualizare și de diversificare în funcție de aplicarea la situații-tip, a formulelor românești; de asemenea, ilustrarea experimentală a sensurilor "personale"
Psiholingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17248_a_18573]
-
chiar dacă, e drept, este vorba mai ales de epitete depreciative pentru persoane ( papă-lapte, zgîrie-brînză, tîrîie-brîu), aproape deloc de nume de instrumente (cîteva, tehnice, ar putea fi calcuri: bate-pupa, sparge-val etc.; în alte limbi romanice, de pildă în franceză și în italiană, procedeul e foarte productiv: fr. tourne-disque, giradischi "învîrte-discuri" = "pick-up", fr. tournevis "învîrte-șuruburi" = "șurubelniță", it. lavapiatti, "spală-vase" = "spălător de vase"). Oricum, argoul românesc e format în cea mai mare parte pe baza modificării semantice prin metaforă, metonimie a unor cuvinte ale
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
scrisul când noi îi aveam pe Cezar, Virgilius și Augustus”. Abia în 1936, din cauza ezitărilor democrațiilor europene, a fost proclamată axa Roma-Berlin. Interesante în cel mai înalt grad sunt conversațiile dintre cei doi. Mussolini vorbea curent, în afară, firește, de italiană, germana, franceza și engleza. Hitler era monoglot. Dar Mussolini nu putea rezista monologurilor lui delirante, care durau ore întregi, și nici strecura vreo observație personală, pe care, și de-ar fi auzito, Hitler n-ar fi luat-o în seamă
Hitler și Mussolini, între ei () [Corola-journal/Journalistic/3891_a_5216]
-
Tot astfel cum, tradus în turcă, Hugo, cel din Leș Orientales, nu prea mai sună alla turcă. Italienismele lui Călinescu (indimenticabil, de exemplu), pe care el le folosește că, dacă vreți, meliorative în evaluarea unor pagini ale "scripturelor române", în italiană n-au efect; cât despre celelalte limbi, traducerea nu le-ar aduce decât la "cheia" ca atare a fiecărui grâi în parte (italienismul amintit topindu-se, ca inoubliable sau unvergesslich, în tonalitatea francezei, respectiv germanei). Paradoxal, ingrat statut a ceea ce
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
de a o proiecta la întrunirile efectivului nostru de pe Literary Ark 2011. Însă acolo, la mormântul Sanctității Sale, mi s-a întâmplat un lucru extraordinar: două domnișoare mă salutară în... românește! Cine sunt? Studente la Universitatea de Stat. Vorbesc engleza, italiana și, de la o vreme, cu doamna profesoară Maria Ipatov din București, fac cursuri de limba română. Și ce credeți că pun la cale domnișoarele? (Lilit Petrosian și Marina Balaian, rețin eu.) Prind a cânta ceea ce știu: Vine, vine primăvara. Bineînțeles
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
scurtă, două romane, Los Moros (2000) și Entre Povo e Principais (ed.a 2-a, 2003), precum și câteva culegeri de poezii. Majoritatea titlurilor sale au fost încununate cu diferite premii, iar o mare parte din opera sa este tradusă în italiană, germană, spaniolă, bulgară, rusă, slovenă, galiciană, catalană, maghiară etc.Are totodată o vastă operă dedicată copiilor, bazată în principal pe tradiția populară portugheză. Povestirea de mai jos, aparținând volumului Já os Galos Pretos Cantam ("Cocoșii negri cântă deja"), 2003, este
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
Libia, au pus obiectele în două lăzi de lemn și le-au predat în ianuarie 1943 unui muzeu din Roma. În timpul luptelor din peninsulă, comoara a fost plimbată pe la Cremona și Val di Brenta, înainte de a reveni în Muzeul Africii Italiene de la Roma. În 1961, un acord permite restituirea comorii, care ajunge în depozitul băncii din Benghazi. În toată perioada în care Gaddafi se află la putere, nimeni nu mai pare interesat de ea. Un arheolog italian, care face de peste 40
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5049_a_6374]
-
vor produce substituții prin cenți sau euro. Cum am arătat acum cîțiva ani (în România literară 6/1998), forma euro ridică în română probleme de adaptare morfologică, din cauza structurii sale fonetice; de aceea rămâne invariabilă (,zece euro"), ca și în italiană (în schimb, în franceză pluralul se notează în scris, iar în spaniolă apare și în pronunțare: euros). Despre substantivul euro a scris doamna Florica Dimitrescu (în Drumul neîntrerupt al limbii române, 2002), indicînd și unele tendințe de adaptare la sistemul
Euro: noutăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12539_a_13864]
-
denotativ în postpunere (casa proprie) și unul pragmatic, stilistic, specializat, în antepunere (propria casă). De altfel, fenomenul de gramaticalizare nu se petrece doar în română; și în franceză adjectivul propre este folosit ca o marcă suplimentară a posesiei, iar în italiană forma articulată il proprio funcționează ca un adevărat substitut pronominal. În cele mai multe utilizări, cuvîntul propriu este mai puternic decât un simplu adjectiv posesiv. Folosirea sa presupune o opoziție, un contrast, o subliniere a caracterului distinctiv; cuvîntul are implicațiile unei particule
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
a mii de pagini de exegeză, al unor noi teorii despre principiile fundamentale ale filologiei, contribuie la îmbogățirea metodologiei disciplinelor lingvistice. Opera științifică a lui n-a cunoscut prea multe ediții în limba română, majoritatea lucrărilor savantului au apărut în italiană, spaniolă, germană, franceză și alte limbi. Traducerea în românește a "Lecțiilor de lingvistică generală" a fost un eveniment reverberant în viața academică de la Chișinău și București. Lucrarea este una de referință în domeniu, apariția ei marchează, în opinia discipolului de la
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
exponent al culturii române în planul universal al științelor omului”. Eugen Coșeriu folosea în activitatea didactică și de cercetare mai multe limbi, schimbând cu ușurință limba în care ținea cursurile. Cât privește limba sa maternă, ordinea este următoarea: "Româna și italiana, apoi spaniola și germana (...). Depinde însă și de circumstanțe și de felul de texte: versuri scriu în română, proză am scris în italiană, iar studiile de lingvistică au fost elaborate în spaniolă, franceză și germană" .
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
cu ușurință limba în care ținea cursurile. Cât privește limba sa maternă, ordinea este următoarea: "Româna și italiana, apoi spaniola și germana (...). Depinde însă și de circumstanțe și de felul de texte: versuri scriu în română, proză am scris în italiană, iar studiile de lingvistică au fost elaborate în spaniolă, franceză și germană" .
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
cu majoritatea ansamblurilor artistice din țară, între care: „Cindrelul”, „Junii Sibiului”, „Ciprian Porumbescu” (Suceava), „Mărțișorul” (Cluj-Napoca), „Doina” (al armatei), „Tinerimea română”, „Doina Carpaților”, „Doina Gorjului”, „Doina Banatului”, „Maramureșul” (Baia Mare), „Ciocârlia”, „Mara” (Sighet). Turda vorbește și cântă, în afară de limba română, în italiană, engleză, franceză și rusă. Prin decret prezidențial din 1 decembrie 2008, Gheorghe Turda a fost înaintat în gradul de general de brigadă în rezervă (cu o stea) . Este director al Centrului cultural național din Ministerul de Interne. În octombrie 2011
Gheorghe Turda () [Corola-website/Science/307617_a_308946]
-
În exclusivitate în limba română, articolul publicat în „Corriere della Sera” Prezentăm, în exclusivitate în limba română, cu acordul prestigiosului cotidian „Corriere della Sera”, amplul articol dedicat de Claudio Magris lui Dieter Schlesak, cu ocazia apariției în italiană a romanului L’uomo senza radici (Garzanti, Milano, 2011). Cu spiritul său acut, Magris arată cum „Schlesak a reușit într-o întreprindere care nu mai părea posibilă: să vorbească, în termeni noi și originali, despre Shoah. Călătoria pe care a
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
carte să o scrie, chiar dacă trebuie să o facă, în limba germană, introducând «exilul în scriere, salvându-l în mod utopic prin frazele mele, ca și cum ar depăși moartea». Cartea 1, publicată în excelenta versiune a lui Tomaso Cavallo, poartă în italiană titlul L’uomo senza radici (Omul fără rădăcini), Editura Garzanti; titlu mai puțin sugestiv decât cel original, care în italiană ar fi Transilvaneggiare (sau Transilvaneggiando, cum a sugerat Paola Berzetti di Buronzo), dacă s-ar păstra jocul de cuvinte între
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
utopic prin frazele mele, ca și cum ar depăși moartea». Cartea 1, publicată în excelenta versiune a lui Tomaso Cavallo, poartă în italiană titlul L’uomo senza radici (Omul fără rădăcini), Editura Garzanti; titlu mai puțin sugestiv decât cel original, care în italiană ar fi Transilvaneggiare (sau Transilvaneggiando, cum a sugerat Paola Berzetti di Buronzo), dacă s-ar păstra jocul de cuvinte între Transsyilvanien și verbul german wähnen care înseamnă „a-și închipui” (vaneggiare în italiană). Este o carte semnificativă despre dragostea pentru
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]