2,793 matches
-
a susținut că aceste facilități au fost potențial utile pentru armata iugoslavă și că bombardarea lor a fost astfel justificată. La începutul lunii mai, un avion NATO a atacat un convoi de refugiați albanezi, crezând că este un convoi militar iugoslav omorând în jur de cincizeci de persoane. NATO și-a recunoscut greșeală cinci zile mai târziu, dar sârbii acuzat NATO că a atacat în mod deliberat refugiații. Pe 7 mai, NATO a bombardat ambasada chineză de la Belgrad, omorând trei jurnaliști
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
greșeală cinci zile mai târziu, dar sârbii acuzat NATO că a atacat în mod deliberat refugiații. Pe 7 mai, NATO a bombardat ambasada chineză de la Belgrad, omorând trei jurnaliști chinezi, ofensând opinia publică chineză. NATO a susținut că țintea pozițiile iugoslave. Statele Unite și NATO și-au cerut mai tarziu scuze, spunând că acesta a avut loc din cauza unei hărți învechite furnizate de CIA. Acest lucru a fost provocat de un raport comun emis de ziarele The Observer (Regatul Unit) și Politiken
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
a fost provocat de un raport comun emis de ziarele The Observer (Regatul Unit) și Politiken (Danemarca) susținând că NATO a bombardat intenționat ambasada pentru că a fost ar fi utilizată ca o stație de releu pentru semnale radio ale armatei iugoslave. Bombardarea a încordat relațiile dintre Chină și țările Occidentului, provocând demonstrații supărătoarea în afara ambasadelor Occidentale din Beijing. Într-un alt incident major-închisoarea Dubrava din Kosovo-guvernul iugoslav a atribuit 85 de civili decedați la bombardarea NATO. Cercetările Human Rights Watch din
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
fost ar fi utilizată ca o stație de releu pentru semnale radio ale armatei iugoslave. Bombardarea a încordat relațiile dintre Chină și țările Occidentului, provocând demonstrații supărătoarea în afara ambasadelor Occidentale din Beijing. Într-un alt incident major-închisoarea Dubrava din Kosovo-guvernul iugoslav a atribuit 85 de civili decedați la bombardarea NATO. Cercetările Human Rights Watch din Kosovo a estimat că optsprezece prizonieri au fost uciși de bombele NATO pe 21 mai (trei prizonieri și un gardian au fost uciși într-un atac
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
Force 133”. După înfrângerea Iugoslaviei de către forțele Axei din 1941, țara s-a dezintegrat. În Croația exista o puternică mișcare profascistă, ustașii, dar în restul teritoriului au apărut două mișcări de rezistență: cetnicii monarhiști conduși de Draža Mihailović și partizanii iugoslavi procomuniști conduși de Josip Broz Tito. SOE a sprijinit la început guvernul în exil iugoslav și prin acesta pe cetnici. În scurtă vreme a devenit însă evident că cetnicii sunt mai puțin eficienți decât partizanii comuniști, mai mult chiar, au
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
Croația exista o puternică mișcare profascistă, ustașii, dar în restul teritoriului au apărut două mișcări de rezistență: cetnicii monarhiști conduși de Draža Mihailović și partizanii iugoslavi procomuniști conduși de Josip Broz Tito. SOE a sprijinit la început guvernul în exil iugoslav și prin acesta pe cetnici. În scurtă vreme a devenit însă evident că cetnicii sunt mai puțin eficienți decât partizanii comuniști, mai mult chiar, au apărut dovezi că cetnicii au colaborat cu germanii în anumite regiuni în lupta împotriva partizanilor
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
se referă numai la participanții la acțiunile armate. Aceste efective fac ca AK să fie nu numai cea mi numeroasă mișcare de rezistență poloneză, dar și a doua din timpul celui de-al doilea război monidal, după cea a partizanilor iugoslavi, care au avut efective de aproximativ 800.000 de oameni. Se estimează că partizanii polonezi au pierdut aproximativ 34.000 - 100.000 de oameni în luptă, iar după terminarea războiului încă 20.000 - 50.000 de oameni (morți în închisori
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
așa numiții "cichociemni", cei mai mulți participând direct la luptele împotriva ocupantului. Datorită distanței foarte mari dintre Polonia și bazele din Anglia și Mediterana, parașutările de meteriale militare pentru AK au fost puține în comparație cu cele parașutate pentru rezistența franceză sau pentru partizanii iugoslavi. În 1942, Comandamentul operațional al Biroului de informații și propagandă a format o secțiune pentru afacerile evreiești, condusă de Henryk Woliński. Această secțiune a cules informații despre populația evreiască și a transmis rapoarte la Londra. A asigurat de asemenea legătura
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
În urma unui arbitraj al ONU din 1954, portul Triest este atribuit definitiv Italiei, iar regiunea Istria invecinată, cu portul Rijeka (în Italiană Fiume), cu populație majoritară slovenă, revine Iugoslaviei și, implicit, Sloveniei. Cea mai indistrializată și dezvoltată republică a federației Iugoslave, totodată cea mai omogenă etnic, Slovenia se desprinde și mai lin din statul federal și depășește fără convulsii sociale și economice momentul destrămarii Iugoslaviei. În condițiile crizei pe care o traversează Iugoslavia la sfârșitul deceniului 9, Slovenia și Croația se
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
din titulatura oficială a republicii. În urma referendumului din 23.12.1990, când 95% dintre votanți se pronunță pentru suveranitate, Slovenia își proclamă, la 25.6.1991 independența și obține după o serie de ciocniri armate retragerea tuturor unităților armatei federale iugoslave până la 26.10.1991. La 15.1.1992 independența Sloveniei este recunoscută de statele UE, la 22.5.1992 este admisă la ONU și la 14.5.1993 în Consiliul Europei. Milan Kučan, președinte din 1990/92 este reales, în
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
Partidului Liberal Democrat, prim-ministru din 1992, formează un nou guvern de coaliție. După retragerea premierului Janez Drnovšek, în urma unui vot de neîncredere, Parlamentul îl desemnează, în mai 2000, pe Andrej Bajuk în calitate de nou prim-ministru. Dintre toate fostele republici iugoslave Slovenia a cunoscut după destrămarea statului federal cea mai rapidă dezvoltare economică.
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
Atena din martie, comandamentul britanic a luat în considerație o acțiune comună anglo-elenă pentru ocuparea „liniei Haliacmon” - un front scurt poziționat la nord-vest, de-a lungul culmilor munților Vermion și cursului inferior al râului Haliacmon. Papagos aștepta clarificări de la guvernul iugoslav, iar mai târziu a propus o rezistență fermă pe linia Metaxas - care era considerată de majoritatea grecilor garantul securității naționale - fără retragerea unităților care ocupau sudul Albaniei. El considera că orice retragere din Albania era de neconceput, ea putând fi
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
flancul stâng britanic părea sensibil, fiind posibilă ocolirea prin flanc de către germani a zonei apărate, care ar fi folosit pentru deplasare zona Monastir din Iugoslavia. Totuși, nici grecii și nici britanicii nu luau în considerație un eventual colaps al forțelor iugoslave și înaintarea germană în spatele pozițiilor aliate de la Vermion. Strategia germană era bazată pe utilizarea tacticilor blitzkriegului, care se dovediseră potrivite în campania din Europa Apuseană. Această strategie s-a dovedit victorioasă în campania din Iugoslavia. Comandamentul german a făcut planuri
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Salonicului, Atena și portul Pireu aveau să devină următoarele ținte. Ca urmare a capturării portului Pireu și a Istmului Corint de către germani, retragerea și evacuarea forțelor britanice și elene ar fi fost compromise în mod iremediabil. Armata a 5-a iugoslavă a avut responsabilitatea apărării graniței de sud-est a țării, de la Kriva Palanka până la frontiera elenă. În momentul în care germanii au declanșat atacul, armata iugoslavă nu era complet mobilizată. În plus, iugoslavii nu aveau suficient armament modern. După intrarea forțelor
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
forțelor britanice și elene ar fi fost compromise în mod iremediabil. Armata a 5-a iugoslavă a avut responsabilitatea apărării graniței de sud-est a țării, de la Kriva Palanka până la frontiera elenă. În momentul în care germanii au declanșat atacul, armata iugoslavă nu era complet mobilizată. În plus, iugoslavii nu aveau suficient armament modern. După intrarea forțelor germane în Bulgaria, majoritatea trupelor elene au fost evacuate din Tracia apuseană. În acel moment, efectivele elene care apărau frontiera cu Bulgaria erau de aproximativ
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
pentru forțarea graniței elene pe direcția Florina. O asemenea manevră amenința trupele grecești din Albania și pe cele ale „Forței W” din Edessa și Katerini cu încercuirea. În vreme ce detașamente puțin numerice asigurau securitatea corpului german de tancuri împotriva unui atac iugoslav dinspre centrul țării, Divizia a 9-a Panzer a înaintat spre vest pentru a face legătura cu italienii la granița albaneză. Divizia a 2-a Panzer a intrat în Iugoslavia din est în dimineața de 6 aprilie și a avansat
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
rezistență redusă, dar înaintarea lor a fost încetinită de dinamitările drumurilor și podurilor, minarea punctelor de trecere și de noroi. Cu toate acestea, divizia a reușit să îndeplinească obiectivele primei zile a atacului - cucerirea orașului Strumica. Pe 7 aprilie, contraatacul iugoslav împotriva flancului nordic al diviziei a fost respins, iar în ziua următoare germanii și-au croit drum în forță prin munți, depășind Divizia a 19-a motorizată elenă staționată la sud de lacul Dojran. În ciuda numeroaselor întârzieri provocate de drumurile
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
a 2-a elene. Linia Metaxas era apărată de trei divizii elene sub comanda generalului locotenent Konstantinos Bakopoulos. Linia defensivă se întindea pe aproximativ 170 de kilometri de-a lungul râului Nestos, după care urma frontiera bulgară până în apropierea frontierei iugoslave. Fortificațiile fuseseră proiectate să găzduiască peste 200.000 de soldați, dar în momentul declanșării războiului această cifră era mult mai scăzută, de aproximativ 70.000 de oameni. Atacul inițial german împotriva liniei Metaxas a fost executat de o singură unitate
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
actual este că printre Moldoveni, cei din apusul Prutului au dreptul de a fi simultan Români și Moldoveni, pe când cei din răsăritul Prutului au de ales între a fi Români sau Moldoveni. Cazul Republicii Moldova nu este unic. În republicile foste iugoslave întâlnim deasemenea transformarea sentimentului "local", dintr-o simplă apartenență geografică și istorică, într-un sentiment național deosebit de cel iugoslav, sârbesc sau bulgăresc și potrivnic acestora. Astfel, în Muntenegru există o controversă identitară între oamenii care se simt "Sârbi" fiindcă vorbesc
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
Muntenegrului, îi asigura Italiei controlul asupra Mării Adriatice, fiind împlinirea primei faze a politicii fasciste de constituire a "Mare Nostrum". Ustașii s-au dovedit aliați extrem de folositori italienilor și germanilor, fiind o forță importantă de luptă împotriva cetnicilor și partizanilor iugoslavi procomuniști. În 1940, Italia a atacat Egiptul sub control britanic, dar a fost rapid respinsă spre bazele de plecare din Libia de contraatacurile forțelor Commonwealthului. Germanii au trimis în Africa de nord în sprijinul italienilor unitățile militare cunoscute ca Afrika
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
cele mai multe au numit-o „Șerbia” datorită influențe Șerbiei în afacerile interne din RFI, în special sub conducerea lui Slobodan Milošević care, în perioada să de președinte al Șerbiei dădea impresia să aibă mai multă influență asupra afacerilor RFI decât președintele iugoslav. Rivalii lui Milošević și oponenții ascensiunii naționalismului sârbesc sub autoritatea să, susțineau că RFI sub conducerea lui Milošević reprezenta „Șerbia Mare”.
Republica Federală Iugoslavia () [Corola-website/Science/309718_a_311047]
-
cod Unternehmen 25), numit și Războiul din aprilie, a fost o operațiune militară a Axei îndreptată împotriva Iugoslaviei, declanșată pe 6 aprilie 1941, în timpul celui de-al doilea război mondial. Conflictul s-a încheiat cu predarea necondiționată a Armatei regale iugoslave de pe 17 aprilie 1941, ocuparea regiunii de către puterile Axei și crearea Statului Independent al Croației (NDH). Italia Fascistă a atacat Regatul Greciei în octombrie 1940 și a suferit o serie de înfrângeri, fiind nevoită să se retragă spre bazele de
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
România și Bulgaria să se alăture Axei, Hitler a încercat să forțeze Iugoslavia să se alăture Pactului tripartit. Regentul Pavel a cedat acestor presiuni pe 25 martie 1941. Acest act a fost puternic contestat în rândurile populației și clasei politice iugoslave, iar, pe 27 martie, regentul Pavel a fost alungat de la putere, pe tronul Iugoslaviei fiind urcat regele Petru al II-lea (în acel moment în vârstă de numai 17 ani). Această schimbare neașteptată a situației l-a înfuriat pe Hitler
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
de numai 17 ani). Această schimbare neașteptată a situației l-a înfuriat pe Hitler, care a decis să amâne atacul împotriva Uniunii Sovietice și să pedepsească Iugoslavia pentru ceea ce el considera o sfidare a Germaniei. O declarație a noului suveran iugoslav prin care își asuma obligația să semneze până la urmă Pactul tripartit nu l-a calmat pe Führer Pe 6 aprilie 1941, armatele Axei au invadat pe mai multe direcții Iugoslavia, iar Luftwaffe a bombardat intens Belgradul (avioanele germane decolând de pe
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
l-a calmat pe Führer Pe 6 aprilie 1941, armatele Axei au invadat pe mai multe direcții Iugoslavia, iar Luftwaffe a bombardat intens Belgradul (avioanele germane decolând de pe aeroporturi din România și Austria). Victoria forțelor Axei a fost rapidă, armata iugoslavă capitulând după doar 11 zile de luptă, pe 17 aprilie. După înfrângere, Iugoslavia a fost împărțită între Germania, Ungaria, Italia și Bulgaria, cea mai mare parte a Serbiei fiind ocupată de Germania, în timp ce România nu a participat la dezmembrarea vecinului
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]