2,450 matches
-
se îmbină armonios cu ars dicendi, iar arta discursului prefigurează o nouă artă de trăi. Iubirea devine un joc, trebuie respectate anumite reguli, dar câștigă cel care este mai inteligent. Sentimentele sunt importante, dar ele nu ar avea sorți de izbândă fără sprijinul vicleniei și al abilității. Femeia nu mai reprezintă un instrument al răului ce îl conduce pe bărbat spre pierzanie, ci devine o ființă ale cărei trăiri intense ne sunt dezvăluite. Instinctul face parte din omenesc și tot ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
copilărie de exemplu, educația (din familie, din școală) Îți propune diferite valori (adevărul, libertatea, virtutea etc.), pentru ca apoi viața să-ți arate cîte poți să pătimești, dacă te Încăpățînezi să le respecți sau să le Înfăptuiești!... * „Mai sigur ești de izbîndă cînd te adresezi pasiunii, decît rațiunii.” (Voltaire) Poate pentru faptul că „pasiunea” este mai directă, mai hotărîtă și mai selectivă, În timp ce „rațiunea” tergiversează, deoarece ea Își trage forța din cîntărirea mai multor alternative, care pot fi Însă, pe moment, la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
avem unul din firele care ne ține viața în legătură și nedeslipită comuniune cu Domnul, izvorul vieții și puterii sufletești. Mare este puterea ei. Rugăciunea lui Iosua a oprit soarele: „Și a stătut soarele și luna până când a făcut Dumnezeu izbândă asupra vrăjmașilor lor”. „Auzi-Mă Doamne”, se ruga Ilie, cu ardoare, „și a căzut foc de la Dumnezeu din cer și a mistuit jerfa”. Cu inima plină de credință și nădejde în mila Domnului, a strigat orbul: „Iisuse Fiul lui David
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să nu (ne) recunoaștem că singurătatea/ izolarea (absolute) ne creează stări de incertitudine, de criză, de insecuritate. Simțim nevoia să fim cu cineva, să ne consultăm, să muncim alături de alții, să ne împlinim visele, simțim nevoia să ne împărtășim bucuriile, izbânzile, baftele, nemulțumirile. Ne simțim mai în siguranță atunci când interacționăm cu cineva (sau când știm că putem oricând să interacționăm cu cineva). Împreună cu alții, speranțele noastre cresc, se-nmulțesc, sunt mai solide, mai convingătoare. Ne putem gândi și la altceva (chiar
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să spunem, dacă vom obține succes după succes, recunoaștere și admirație, oricât de meritate, dacă vom avea mereu reușite, noroc, realizări, vom declanșa invidia. Reușita noastră îi irită pe cei care râvnesc (la) același loc, (la) același public, (la) aceeași izbândă, (la) aceeași atenție, (la) aceeași recunoaștere. Oamenii nu sunt niciodată invidioși pe eșecurile, suferințele sau banalitatea/cenușiul altora, ci pe fericirea, norocul și calitățile lor. Ei nu pot suporta faptul că celălalt a reușit, că îi merge (bine), că este
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se vor petrece oare lucrurile așa și În realitate? Evenimente: Cel mai clasic și de la sine Înțeles este ameliorarea vieții afective, prin intermediul unei Întâlniri, al unei apropieri și, În mod excepțional, odată cu sfârșitul unei povești de dragoste fără sorți de izbândă. Relațiile se Înnoadă sau se oficializează acum cu ușurință și sunt o sursă de satisfacții. Creativitatea, simțul artistic, cresc și ele și sunt corespund Într-o mai mare măsură așteptărilor publicului; astfel, acest tranzit poate coincide cu perioade de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
zicea el. Acum... Semnătura: Lucifer. După aceste două articole, potrivite și cu situația noastră de astăzi, când parlamentarii și revoluționarii ne dau spectacole destule, iată și titlul altor materiale din „Breslașul": „Din durerile noastre" de M. Vasiliu; „Prin luptă la izbândă" de Gh.D. Ferman; „Casa de ajutor a Corporației meseriașilor" de dr. Dinder; „Tot săracul plătește scump" de Kârjă; „Suferințele Moldovenilor" etc. Se publicau și versuri: „Dorobanțul" de Stephanovici; „Dorul breslașului" de Ioan Popovici, sculptor polietor; „Luxul" de N.V. Ostafi, cântăreț
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
își pregătește atuurile pentru toate partidele care ar putea veni la putere; se supune orbește prefectului pe care nu-l suportă, dar în același timp face declarații de admirație lui Cațavencu în eventualitatea în care acestuia i-ar surâde sorții izbânzii. Cât despre Cetățeanul turmentat, acesta face figură aparte în Scrisoarea pierdută. El se opune evident celorlalte personaje de pe scenă, aducând o frântură de umanitate și de candoare. Acest personaj anonim, care rătăcește amețit pe scenă și încearcă să afle de la
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
să transforme o evidență colectivă într-o falsă evidență, el opune realității, adevărului faptelor, posibilul. El ajunge să introducă un posibil în mintea celorlalți jurați: e posibil ca băiatul să nu-și fi omorît tatăl. Filmul lui Lumet istorisește povestea izbînzii unui posibil asupra evidenței realității. Care este această realitate? Un imposibil: pentru 11 jurați este imposibil ca ucigașul să nu fie băiatul. Pentru ei, vinovăția acuzatului este o certitudine. Evidența acestui non-imposibil inițial ascunde, de fapt, posibilele și imposibilele pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
episcop al Franței care cerea achitarea lui Julien. În ajun i-o arătase abatelui de Frilair care îi dăduse asigurări: asul din mînecă al abatelui era domnul de Valenod, unul dintre jurați. Dacă l-ați cunoaște, ați fi sigură de izbîndă. E un flecar îndrăzneț, nerușinat și grosolan, făcut să-i ducă pe proști. Anul 1814 l-a găsit în mizerie și am să-l fac prefect. E în stare să-i bată pe ceilalți jurați dacă n-or să voteze
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o lume este pe cale de a cuceri întreaga planetă și de a distruge toate celelalte lumi, fără excepție. O lume care ia în posesie altă lume, acesta este sensul pe care îl dăm noțiunilor de mondializare, globalizare. Modernizarea lumii este izbînda totală a lumii moderne. Pentru a vorbi de un ansamblu uman (o societate, o civilizație, un popor, o națiune) pentru a-l descrie și analiza, etnologii, istoricii și sociologii se sprijină mai ales pe concepte precum cultură, valoare, reprezentare, identitate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
societăților indiene. Cronicarii secolului al XVI-lea vorbesc despre indieni care trăiesc "fără lege, fără credință, fără rege" pentru ei, culmea barbariei. Pierre Clastres ne reamintește ce i s-a întîmplat lui Geronimo, celebru șef apaș: cînd, după o strălucită izbîndă asupra armatei mexicane, pe baza prestigiului dobîndit, a vrut să continue războiul, făcînd din triburile care-l aleseseră drept șef un instrument personal, propriul său popor l-a părăsit 49. Dubla dorință de care vorbim, este, pentru omul modern, o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și dezirabil în cadrul armoniei universale. Din acest mod de a vedea lucrurile rezultă providențialismul vizunii stoice. Prima datorie a omului este aceea de a se supune destinului. Înțelegând că orice încercare de a schimba cursul evenimentelor este fără sorți de izbândă, că ea contravine armoniei universale, omul înțelept se lasă în voia destinului. Mai poate fi vorba de libertate? Răspunsul stoicismului la această întrebare reprezintă contribuția cea mai subtilă și originală a acestei școli filosofice la rezolvarea problemei libertății. Miezul acestui
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
mai imperioasă astăzi cînd, grație televiziunii, Internetului, telefoniei mobile etc., sînt tot mai mulți cei care își pierd capacitățile de abstractizare, de a manevra concepte și de a coagula idei. Lupta în contra imbecilității este una din start fără sorți de izbîndă, imbecilitatea este o putere naturală absolută, revolta imperativă ei, cum plastic spune eseistul, nu încape... Și ne oferă cîteva observații psihologice de nedezimințit adevăr, bine a fi luate în seamă de fiecare dintre noi: Fapt banal este că oamenii se
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
deja tranșant, prin vocea domnului Fenechiu, că înțelegerea lor cu primarul Nichita e foarte profitabilă și că nu vor sprijini o eventuală candidatură la Primărie a doctorului Ciuhodaru. Întrebarea este, firește, dacă o astfel de candidatură ar avea sorți de izbândă. Dacă actuala coaliție va trece proiectul de lege cu alegerea primarului într-un singur tur (ceea ce îi va scoate pe liberali, care vor pierde masiv primării, din poziția de negociatori duri pentru listele parlamentare), la Iași votul va fi o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
intim se poate truca absolut totul. Autorul poate să-și dea frâu liber fanteziilor paranoice. Poate să rescrie realitatea urmând niște impulsuri obscure, alterând sensurile evenimentelor. Poate să-și prezinte eșecurile drept mari triumfuri și neputințele drept superbe probe ale izbânzii apoteotice. Poate brava mascând lașitatea În curaj și spaima În vitejie. Însă el nu poate contraface sentimentul morții, Încâlcitele senzații care-l transformă din stăpân al textului În victimă a vieții. Orice Încercare de a contraface acest sentiment nu reușește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
genetic riguros, bazat pe o variabilitate polialelică. S-a identificat astfel o clasă de antigene leucocitare umane care au fost analizate și descifrate ca structură și funcție, și care sunt reprezentate de moleculele CMH. Aceasta a fost una dintre marile izbânzi ale Imunologiei și Geneticii medicale moderne, cu impact major în medicina umană. Multe dintre descoperirile realizate în acest domeniu au primit consacrare prin atribuirea Premiului Nobel unora dintre cercetătorii consacrați studiului acestei probleme. Pentru introducerea ordinii în descrierea cestor molecule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Coresi, București, 1959; Panaitescu, Începuturile, 132-163; Dicț. lit. 1900, 217-219; Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, coordonator Ion Gheție, București, 1982, passim; Mazilu, Proza, 21-37; Păcurariu, Ist. Bis., I, 549-563; Ion Gheție, Al. Mareș, Diaconul Coresi și izbânda scrisului în limba română, București, 1994; Mazilu, Recitind, I, 178-181, 184-185, passim; G. Mihăilă, Între Orient și Occident, București, 1999, 236-339; Dicț. esențial, 199. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
1916, 1; e.n. [Emil Nicolau], „Pui de cuc”, U, 1918, 22; Vianu, Opere, XIV, 474-475; Nichifor Crainic, „Bimbașa Sava”, „Dacia”, 1919, 46; [Ovid Densusianu], „Bimbașa Sava”, VAN, 1919, 5-6; I. Nestor, „Mila Iacșici”, „Avântul”, 1919, 36; Emanuel Cerbu, „Mila Iacșici”, „Izbânda”, 1919, 374; Emil D. Fagure, „Mila Iacșici”, ADV, 1919, 10 973; Paul I. Prodan, Teatrul românesc în război, pref. I.Al. Brătescu-Voinești, București, 1921, 36-39; Wratislavius, „Prăbușirea”, „Opinia”, 1926, 5624; I.E. Torouțiu, Hermann Sudermann în literatura românească, București, 1930, 87
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
eroticelor din volumul de debut, dar într-o tonalitate mai melancolică, conferită, oarecum, și de întoarcerea dinspre prezentul percepției către trecutul amintirii. Lirismul se interiorizează, în căutarea unui peisaj lăuntric semnificativ, dar adesea printr-o notă exagerat didactică și sentențioasă. Izbânda se simte în poemele vizionare, de notație oniric-expresionistă, cum sunt Viziune colectivă, Noaptea crescută sau Clipa de răgaz: „Când atingeam, în treacăt,/ trandafirii, palmele/ mi se umezeau de rouă;/ se aninau de fiecare deget/ picăturile, cu teamă/ începând să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
a legăturii dintre arta și mentalitatea epocii scrie: „Arta brâncovenească este pentru noi semnul că există undeva În lumea formelor și a ideilor o țară a Făgăduinței unde se vor realiza Însușirile noastre artistice. CÎnd analizăm operele acestei epoci de izbînzi și aruncăm pe urmă o privire asupra secolelor premergătoare, vedem Îndată că perioada brâncovenească este aceea În care sufletul românesc a intrat În stăpîninea posibilităților sale creatoare. De aceea, domnia Din suflet de creștin brâncovenească este mai mult decît un
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
săi, se minunează cu o candoare neprefăcută de miracolul conservării moaștelor adăpostite în peșteră, impresii ce vor declanșa și o rememorare cu virtuți literare, într-o notă, pe un volum din Viața și petrecerea svinților. Cu aceeași neclintită speranță în izbânda popoarelor creștine asuprite în luptă comună împotriva „agarenilor” întâmpină D. campania din Moldova a regelui Sobieski, în 1686, an ce va marca însă dramatic ultima perioadă a existenței sale. Expediția eșuează și mitropolitul, care, spre deosebire de domnitorul Constantin Cantemir, trecuse fățiș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
adesea în mod substanțial deciziile politice. Și nu puțini erau cei care, printre conducătorii luminați ai vremii, se lăsau contaminați de muze, ba chiar sfîrșeau prin a rămîne în istorie mai degrabă pentru contribuția lor literară decît pentru vreo mare izbîndă istorică. E cazul, printre alții, al lui Charles, duce de Orléans (1394-1465), delicat poet cu o bogată operă, realizată îndeosebi în timpul lungii sale captivități în Anglia, și protector temporar al mult mai celebrului François Villon. Să nu uităm, mai apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
frumusețile și podoaba ta ca iarba și ca floarea ierbei, bunurile tale - pulbere și fum, carile cu mare grosime în aer se înalță și, îndată răschirîndu-se, ca când n-ar fi fost, se fac". Dar Lumea îi pune înainte avuția, izbânzile, gloria, și Înțeleptul însuși, devenit Faust, mărturisește sincer dorințele: "Eu poftesc avuțiă... O, lume! Eu poftesc mai mult: ca vestit și cu nume mare să mă fac... O, lume! Eu poftesc târguri și cetăți... O, lume! Eu, după acestea după
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fundal minuțios. De asemenea amănunțită este imaginea camerei lui Păturică, viitor câmp de acțiune al ciubucciului. Ca analist, Filimon este însă mediocru. El recurge la dizertații, la invocații, iar eroii sunt de tipul infernal, din aceia care-și strigă teatral izbânda, acoperiți de o paloare demonică, sau, dimpotrivă, de genul angelic. Rezistența romanului se explică prin marea siguranță a desenului și a tonurilor fundamentale. Totul formează un album de ilustrații de neuitat, pe care cititorul le traduce în termeni epici: așteptarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]