5,195 matches
-
început să mi se pară tot mai nesubstanțiale. Așa încât, în mod abrupt, deși grămada de „rude directe“ abia începuse să se subțieze, m-am aruncat și eu într-una din mașinile proaspăt încărcate, chiar în clipa când demara. M-am izbit cu capul de capotă, emițând o bufnitură foarte sonoră (și poate justițiară). Unul dintre ocupanții mașinii era nimeni altcineva decât cunoștința mea șoptitoare, Helen Silsburn, care mi-a oferit pe loc compătimirea ei necalificată. Fără îndoială, lovitura mea la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Babulea Însă nu dădea semne de trezire. Din cutia violoncelului răzbăteau aceleași sforăituri amestecate cu niște sunete ciudate ce aduceau când cu un chițcăit de șoarece, când cu un guițat de porc. Bărbații Își pierdură rând pe rând răbdarea. Unii izbeau sicriul improvizat cu bățul, alții aruncau cu bulgări de pământ În el. Văzând că orice Încercare de a trezi bătrâna adormită nu are sorți de izbândă, unul dintre Îndepărtații ei nepoți, Matvei Karovin, apelă la o soluție extremă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dea curs liber cererii! Ai uns una, și vezi că Începe să scârțâie din balamale alta. Și tot așa. Intri ca Într-un fel de malaxor birocratic, care te aduce În stare de exasperare. Îi vine să urli, să te izbești cu capul de pereți, să faci ca toți dracii. Dar Îți stăpânești nervii și faci următorul pas. Și, Încetul cu Încetul, ajungi aproape de ieșire și abia atunci Începi să Înțelegi că toți cei de la care a trebuit să obții dispensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și lingurile așijderea. Farfuriile trepidau În dulap de parcă le-ar fi apucat strechea. Solnița plină acum de mucuri stinse de țigară creștea pe masă ca un aluat, luând proporții neobișnuite. Toate acestea Ippolit le și vedea zburând prin Încăpere și izbindu-i pe musafiri În ochi. Însă nevasta continua să-și păstreze calmul. Acoperindu-i cu cenușă rănile, Își apropie buzele de picioarele sale ce abia Încăpeau În lighenaș și Începu să le sărute cu patimă. „Ia, spune, cât a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
O apăsare grea plutea În aer. O așteptare. Un sfârșit. - E timpul, repetă oaspetele, sărutându-i Mașei fruntea În semn de rămas-bun și mulțumindu-i pentru găzduire. Vântul stârni În curte un vârtej de praf, care zgâlțâi gemurile și ușile, izbindu-le cu putere de pereți. - Dar iat-o și pe Sophia Platonovna, exclamă Extraterestrul, indicând cu un gest larg cu mâna o arătare ciudată ce se ivise lângă ei ca din pământ. Sophia scoase din marsupiu un teanc de bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se cum de n’a murit Încă! Se ridică binișor, privind bănuitor În toate direcțiile și, cu un efort de voință, se retrase către marginea drumului. Nopțile pierdute, loviturile acelea diabolice, le simțea acum din plin! Avea amețeli, În timp ce sângele izbea cu o așa forță pereții arterelor Încât, se aștepta ca În fiecare secundă, să moară!! În cele din urmă vomită și, oarecum puțin restabilit, ajunse la ușa prietenei sale. Dormitorul fetei se afla În partea laterală a camerei de zi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
intermediară, se pomeni cu un individ cocoțat În spinarea lui, În timp ce alții Îi puseră piedică, doborându-l...!! Simțind mâinile hoților Încercând să-l buzunărească, Tony Pavone se făcu covrig și cu ultim disperat efort de voință, se rostogoli cu asediatorii izbindu-se de grilajul de oțel ce marca linia de departajare a spațiului și unde se afla o ușă de metal rotativă. Tony Pavone avu o clipă de luciditate. Se simțea ușor, mai ușor decât un fulg de pasăre plutind către
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vreți să vi-l arăt? — Sigur, dar avem o listă de așteptare. — Trebuie să mă pun eu pe lista dumneavoastră? — Exact, Abe. — Artur. — Arthur. Șezând Încordat cu coatele pe genunchi În lumina puternică a lămpii, Artur Sammler, ca un motociclist izbit În frunte de o pietricică de pe șosea, superficial Înțepat, zâmbi cu buze Întinse. America! (vorbea cu sine). Se face reclamă În tot universul că e cel mai dezirabil loc, un exemplu pentru toate națiunile. Stați o secundă să fiu sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În creier. Țărâna era presărată pe fața lui. Privește atent. Trebuie că vezi niște fire de pământ. Așa că, ridicându-se, Sammler netezi așternutul, cuvertura. Niciodată nu lăsa patul nefăcut. Își trase ciorapi curați. Până la genunchi. Păcat! Păcat, adică, să fii izbit Încoace și-ncolo atât de anormal de către tribunale, ca o minge Între jucători puternici. Sau pradă unor circumstanțe furtunoase. O, nemilos! Mulțumesc, nu, nu! N-am vrut să cad În Marele Canion. E bine să nu fi murit? Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ciudat nu se gândea la asta cu prejudecată. Sammler nu simțea nici o prejudecată față de perversitate, față de chestiunile legate de sex. Nimic. Era prea târziu pentru așa ceva. Exista prea multă presiune. Erau la lucru puteri mult mai mari. Imaginea lui Eisen izbindu-l pe hoțul de buzunare peste față cu medalioanele era Încă proaspătă În mintea lui Sammler. Proprii lui nervi, În modul elementar În care lucrează nervii, asociau asta cu momentul strivirii propriului ochi cu patul puștii În urmă cu treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aruncă asupra prăzii. Dându-mă în spate, am simțit o buză umedă pe bărbie și am înțeles, prea târziu, că voia să mă sărute pe obraz. Apoi s-a auzit un pocnet, când capul meu și al lui s-au izbit și a fost limpede - iar, prea târziu - că voia să mă sărute pe amândoi obrajii. S-a dat înapoi, iar eu m-am dat jos de pe scaunul de bar. Faptul că s-a repezit cu asemenea intimitate fizică a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
râul era blând, ca un cor care-ți face terța. Jina se obișnuise într-atât cu nuanțele apei încât știa acum când curentul se întețea. Înainte ca următoarea vâltoare să-și facă apariția. Tocmai de asta, când gabara s-a izbit de bolovan, Jina a fost luată pe nepregătite, iar faptul că Zach a gemut și-a căzut în apă cu zgomot i s-a părut foarte de ciudat. Apa era încă liniștită, dar unduia în jurul unui bolovan care, până în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și arși îmi sunt îngeri, Mi-e șchioapă și umbra, din ochi picur sânge. Din mâini curge gheața în țurțuri tăioși Și ochii-mi aleargă spre tine setoși, Pe gură îmi crește un mușchi ce-ți arată: Din nord te izbește în suflet o piatră. Mi-e iarnă pe buze, mi-e vânt și mi-e ger, Iar plugul se-nfige în creier ca-n fier Și lacuri se varsă pe dealuri de-obraji, Un gând se adună în ochi ca
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare și-n barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc să lumineze pământul. Miraj Plănuiam să mergem la Ermitage, iubitule! Voiam să-mi arăți bogăția lumii. Gândurile însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere! Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Schiez
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu chef de viață, că nu-i pasă de cei care abia de au prins câteva ore de somn fugărit și mă gândeam leneș ce-ar fi trebuit să-i fac să-l pot lecui. Ușa de la camera noastră se izbi de perete și pe ea intră o namilă care părea cu zece ani mai mare ca noi toți. De cum l-am zărit printre gene mi-a trecut pofta de răzbunare și mă încerca o teamă nebună ca nu cumva să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
țiganul blond. I-a dat un singur pumn, apoi l-a privit cum cade alături de mine. Cineva îi aruncă un teu de lemn cu care spălau elevii pe jos sălile de clasă. Îl prinse zdravăn cu amândouă mâinile și-l izbi de spatele celui cu cuțit. Kyta termină treaba, plasându-i un pumn în stomac. Celălalt țigan rămas în picioare o luă la fugă ca să se facă scăpat. O mașină cu sirenă și lumini albastre se apropia de noi. Din club
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
clipă să privesc împrejur. Eram singuri în parc... doar urmele noastre și-un chef nebun de distracții. Îmi țineam respirația și-am deschis brațele să pun o linie între cer și pământ. Devenisem o cruce, o cruce născută de nicăieri, izbită de tăceri argintii și înfiptă-n zăpadă doar pentru o secundă, apoi m-am răsturnat cu spatele drept și cu bărbia puțin adusă spre piept. Până să ating pământul, n-am scos niciun sunet. Cineva alerga către mine.Eu târâiam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
arătau ca două statui antice. Erau doi adulți în comparație cu mine. „Tu trebuie să mai crești” îmi răsunau în urechi vorbele Sorinei... și atunci am auzit prima oară suspinele Creței care ieșise de sub pătura ei. Bravo Petruș. Ușa de la cameră se izbi la perete. O mână întinsă spre șalter aprinse lumina. Erjika și Petruș abia avuseseră timp să se îmbrace. Creața plângea cu trei rânduri de lacrimi iar pe mine mă deranja violența cu care-mi pătrundea lumina în ochi. Bravo la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lăsa impresia de ușor uzat. În cele patru colțuri era Întărit cu corniere din metal. Oricum, dacă te uitai bine la el, ziceai că aparține unui om de afaceri. Îmi convenea aspectul, deși mai avea el și inconveniente. Deodată mă izbi În față un vînt rece ca gheața. Mi-am mutat geamantanul În mîna mai apărată de vînt și, trecînd pe trotuar, mi-am Îndreptat pașii spre zona dreptunghiulară Întunecată, mărginită de streașinile clădirilor. Pașii mei răsunau pe scări ca zăngănitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sub roți. În cel mai bun caz, Își rupea un picior! N-avea deloc stabilitate din cauza rotilelor și partea lovită de roți devenea astfel un adevărat centru de rotație. Ar fi fost azvîrlit hăt-departe și cu siguranță s-ar fi izbit de balustradă. Dacă nu și-ar fi sfărîmat țeasta, sigur și-ar fi frînt gîtul. Și-ar fi dat ochii peste cap și sîngele, de un roșu aprins, i-ar fi țîșnit pe gură și pe urechi. Bineînțeles că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lor, În timp ce prietenii acestora, considerînd că e Încă prea devreme, mai zăboveau pe drum... genune abandonată a unui timp nedefinit... Am rămas nemișcat exact În locul unde EL se făcuse nevăzut. VÎntul Își croia drum printre clădiri. Rafalele reci ce se izbeau de colțurile clădirilor Îți răsunau ca o voce de bas În urechi. Gemetele acestei orgi uriașe m-au făcut să mă cutremur pînă În străfunduri. Mi se făcuse, fără să vreau, piele de găină, sîngele Îmi Îngheță parcă În vene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
făcut semn cu degetul să ocolească mașina și să se așeze lîngă mine. Geamul păru să se frîngă de la curentul provocat de tren, iar hîrtiile din poală Îmi zburară. Se trînti În scaun, gata parcă să se prăbușească, și mă izbi Îndată un miros Înțepător, ca de frigider vechi, care venea de la paltonul lui. Timp de cîteva minute - de fapt cîteva zeci de secunde - pînă cînd trecu trenul, pupilele individului se făcuseră mici de tot În spatele ochelarilor și capul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să clipească - se succedau ca niște vrăji, invitînd parcă la o zi festivă ce avea să nu mai vină. Lumina palidă dreptunghiulară de la fereastră părea să se fi consolat de mult cu gîndul acesta... O rafală de vînt mi-a izbit obrazul ca o cîrpă udă și, ridicîndu-mi gulerul, am rămas pe loc. Mi se spusese că pe-aici pe undeva fusese văzut pentru ultima dată EL. Dacă EL ar fi stat atunci, acolo, În locul meu - presupunînd că ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atrage atenția lumii... precum unul căruia Îi face plăcere să aibă pieptul plin de decorații. Oare peste un minut va chicoti sau va ofta la telefon?... Dar, vai! Un sunet ciudat... scîrțîitul unei balamale... și un țipăt Îngrozit mi-a izbit auzul... o voce răgușită, consternată, cuprinsă de panică... Am pus receptorul În furcă. Deci era adevărat! Liniștea din jurul meu o confirma. Iarași strada Întunecată... Întunecată. Femeile plecate la cumpărături pentru masa de seară... Bineînțeles, și căruciorul și bicicleta argintie au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
patul. Am făcut un pas, am Întins ambele mîini și am gîndilat-o tare la subsuoară. Țipă scurt, se zvîrcoli și Încercă să scape... dar n-a luat-o nici spre ușă, nici spre fereastră, ci direct spre mine. Ne-am izbit unul de altul și ne-am rostogolit pe pat. Pistruii ușor cafenii Îmi zîmbeau În fața ochilor... și frumoasa membrană purpurie, strălucitoare mi se oferi... Adîncitura din așternut... recipient pentru somnul meu. De partea cealaltă a patului se afla un dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]