10,578 matches
-
raportăm numărul sportivilor absolvenți de acest gen la cel al sportivilor legitimați. Iată de ce momentul în care termină, cu sau fără voia lor, activitatea sportivă de performanță, dacă nu reușesc să-și continue munca în domeniu, mulți dintre ei se izolează, ajung să trăiască din amintiri, neavând puterea să se integreze social într-un alt gen de activitate. Cauzele pentru care sportivii își încetează activitatea sunt multiple (accidente în teren sau în afara acestuia, vârstă, etc.) și considerăm că programul este util
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
Trăind cu ai săi tristețea pierderii mamei sau retrăind momente de altădată, naratorul devine, în mai multe rânduri, poet, evocarea sa capătă aripi, frazele vibrează. Poematică este însăși structura romanului, dar unele pasaje posedă o încărcătură lirică specială, putând fi izolate, asemenea unei strofe. Stancu e efectiv un copil al câmpiei Dunării și-și scoate - cum mărturisește - poezia dintr-o biografie expurgată de anecdotică. Se zbate în versurile lui o energie vitală debordantă; vocația poetică e trăită ca o nevoie imperioasă
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
tipică de îngrijire a copilului cu risc îl reprezenta instituția. România a moștenit un sistem instituțional pentru copii, aspru criticat după Revoluție atât pe plan național, cât și internațional. Instituțiile pentru copii era organizate pe un model de tip „cazarmă”, izolându-i pe copii de lumea exterioară, de comunitate, de regulă oferindu-le condiții de viață foarte proaste. Adopția copiilor nu a fost încurajată, aceasta plasându-se la un nivel foarte scăzut. După 1989 s-au produs schimbări substanțiale în sistemul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
veniturilor necesare pentru procurarea medicamentelor prescrise sau extraplățile pretinse de personalul medical pot explica preferința unor grupuri sărace sau cu un nivel scăzut de educație pentru autoaplicarea unor tratamente fără consultarea medicului. Diferențele urban-rural sunt serioase în ceea ce privește infrastructura. Există zone izolate în mediul rural, în care populația nu are acces la dispensare pentru servicii medicale primare sau în care aceste dispensare există, dar nu au medici permanenți și prezintă o dotare foarte rudimentară. Mai grav este că tocmai zonele cu populație
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
bine plătite pe piața muncii. În acest sens, este știut faptul că rețelele sociale informale (foștii colegii de școală, de exemplu, reprezintă o asemenea rețea) joacă un rol important în găsirea și ocuparea unui loc de muncă. În măsura în care romii sunt izolați și au relații sociale doar cu membrii ai comunităților închise, segregate, în care majoritatea oamenilor nu au un loc de muncă, probabilitatea romilor de a intra pe piața formală a muncii prin intermediul rețelelor informale este, practic, inexistentă. Nu în ultimul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fi orientate spre sarcina de lucru sau spre menținerea grupului sau spre ambele. Pentru ca elevii trebuie să se deprindă cu ambele categorii, uneori profesorul poate distribui roluri specifice, ca cele de mai jos. Elevilor li se atrage atenția asupra rolurilor izolate pentru a-i face conștienți de necesitatea fiecărui rol. Trebuie reținut însă că elevii trebuie să schimbe rolurile la fiecare activitate pentru ca scopul este să le poată îndeplini pe toate simultan. Verificatorul verifică dacă toată lumea înțelege ce se lucrează; Iscoada
Învăţarea activă - între prezent şi viitor. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Doina Steliana Zeleonenchi, Daniel Cezar Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1191]
-
Binet, împreună cu Th. Simon au elaborat primul test formal de inteligență, ca cincisprezece ani mai tarziu, W. Stern, venind în sprijinirea lucrărilor lui Binet, să introducă noțiunea de ’’coeficient de inteligență’’. Până târziu, spre anii 70 , savanții au încercat să izoleze aspectele diferite ale inteligenței și să surprindă trăsăturile acesteia. Cu timpul au apărut numeroase sisteme de clasificare, care, în parte, sunt contradictorii. De exemplu, J.P. Guilford a determinat inteligență prin 120 de factori independenți unii de alții, sau Ch. Spearman
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
psihice. Faptul psihopatologic apare astfel în legătură directă cu procesele de psihogeneză. Cele de mai sus pun în evidență o determinare polivalentă a faptului psihopatologic. Orice modificare psihopatologică reprezintă o trăire a unui individ, unică în perspectiva istoriei sale psiho-biografice, izolată de societate, autonomă în originalitatea sa, solitară ca suferință morală (M. Thuilleaux). În felul acesta faptul psihopatologic devine inseparabil de teoria personalității. În raport cu filozofia, psihopatologia are ca obiect studiul faptelor net determinate, izolate în câmpul cunoașterii de percepția științifică a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
individ, unică în perspectiva istoriei sale psiho-biografice, izolată de societate, autonomă în originalitatea sa, solitară ca suferință morală (M. Thuilleaux). În felul acesta faptul psihopatologic devine inseparabil de teoria personalității. În raport cu filozofia, psihopatologia are ca obiect studiul faptelor net determinate, izolate în câmpul cunoașterii de percepția științifică a cercetătorului. Spre deosebire însă de aceasta, psihiatria se înfățișează ca ramură strict medicală, înclinând către științele biologice. Spre deosebire de psihopatologie, psihiatria se caracterizează prin următoarele: a) are ca obiect studiul bolilor mintale; b) scopul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a cunoaște viața psihică anormală în realitatea sa, mijloacele de expresie ale acesteia, raporturile sale de ansamblu și cauzele sale multiple. Situându-se pe această poziție care construiește o psihopatologie plecând de la datele oferite de psihiatria clinică, K. Jaspers izolează următoarele aspecte tematice ale psihopatologiei: 1) calitățile subiective ale sufletului trăite în mod real (fenomenologia); 2) simptomele obiective, operațiile și fenomenele fiziologice auxiliare; 3) expresia sufletului, în sensul de fenomen atât de obiect, cât și subiectiv; 4) raporturile de ansamblu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoane, dar fără a le unifica. Luarea la cunoștință prin limbaj, a unei persoane de către cealaltă, nu le dizolvă ci le apropie, obiectivând fiecăreia subiectivitatea celuilalt. Prin obiectivizare, limbajul revelează natura și interioritatea persoanei. Dificultățile de limbaj sau pierderea limbajului izolează persoana și generează o stare de angoasă. Acest tip de angoasă creează impresia unei bruște dispariții a propriului Eu, prin absența comunicării sau prin izolarea lingvistică. G. Amado vorbește în acest caz de o „eclipsă a psihismului” care generează sentimentul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de sine; - creștere a efortului de a-și manifesta forța și independența. Admițând faptul că orice boală, indiferent de natura ei (somatică, psihică sau psihosomatică) modifică atitudinile, reacțiile, conduitele personalității individului, A. Păunescu-Podeanu, plecând de la tipologiile bolnavilor, propuse de Schweisshamer, izolează următoarele cinci tipuri de personalități de bolnavi: 1) Nepăsătorul - este tipul de bolnav indiferent față de suferința sa, pe care o privește și tratează cu superficialitate, desconsiderând-o, luând lucrurile ușor. Neglijentul este în fond un fatalist putând merge până la o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formule cântate, din cursul schizofreniei, - limbajul pueril din demențe, - stereotipiile verbale și perseverarea din cursul melancoliei sau schizofreniei, - neoformațiile verbale (neologisme, schizofazie, glosolalie) întâlnite la bolnavii schizofrenici. Făcând o sinteza a aspectelor psihopatologice ale limbajului la bolnavii psihotici, J. Bobon izolează mai mufte forme clinice, așa cum se poate vedea mai jos: Paralogismul, descris de Tanzi este un cuvânt existent în limbă, dar căruia bolnavul îi atribuie un sens diferit. Agramatismul, descris de Küssmaul, este a tulburare de ordonare sintactică putând merge
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ereutofobie, nosofobie, dismorfofobie etc. 3) Impulsiunile obsedante sau „obsesiile impulsive” constau în apariția în câmpul conștiinței a unor porniri puternice, irezistibile de a comite acte fără sens, ridicule, absurde sau chiar agresive de tip criminal. M. Dide și P. Guiraud izolează, în cadrul impulsiunilor obsesive, următoarele tipuri principale de manifestări: a) impulsiuni obsesive orientate către acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte obscene, gesturi etc.); b) impulsiuni obsesive cu caracter de violență (piromanie, clastromanie, homicid); c) impulsiuni obsesive variate de tip sexual
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care marchează profund concepția clinico-psihiatrică a secolul al XIX-lea referitoare la bolile psihice este teoria degenerescenței enunțată de A. Morel și dezvoltată de V. Magnan și C. Lombroso. Plecând de la criteriile de evaluare etiologică a bolilor psihice, A. Morel, izolează o grupă de afecțiuni cu un caracter particular, la baza căreia stau fie „infirmități de evoluție”, fie „infirmități de involuție”. Pe primele le consideră „degenerescențe”, pe celelalte le consideră „degradări”; în sensul acestor delimitări etiologice, sunt izolate următoarele categorii nosologice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu disoluție - amnezie psihogenă - fugă psihogenă - personalitate multiplă - somnambulism 3) Nevroza fobică agorafobie cu atacuri de panică - agorafobie fără atacuri de panică - fobie socială - fobie simplă - angoasă de separație 4) Nevroză obsesivă - tulburări obsesiv-compulsive 5) Depresie nevrotică - depresie majoră (episod izolat fără melancolie) - depresie majoră recurentă fără melancolie - tulburarea distemică - tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă 6) Neurastenie 7) Sindromul de depersonalizare - depersonalizarea 8) Ipohondria nevrotică - ipohondrie 9) Sindromul lui Briquet - tulburări somatomorfe 10) Tulburări de personalitate (nevroza de caracter) 11
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
variate pentru individ. Dependența de toxic produce grave degradări ale personalității în plan psihic, complicată cu tulburări neurologice și somatice dintre cele mai diferite. La acestea se adaugă și importante modificări de comportament, dar și ale relațiilor sociale. Individul se izolează de societate, adoptă un comportament de dependență sau de tip sociopatic antisocial, cu consecințele care decurg de aici. Problema recuperării medico-psiho-sociale este deosebit de dificilă, iar rezultatele sunt discutabile. În plus problema prevenirii acestor manifestări și tulburările care le însoțesc este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
toxicomania seringii”), - dependența de drog ca urmare a „nevoii” și a „obișnuinței” în raport cu acesta („ritualizare biologică”). Dacă consumul de droguri poate domina angoasa și problemele create de aceasta, toxicomanul va deveni sclavul „ritualurilor”, al nevoii, al traficanților. El se va izola într-o lume artificială în care, în mod iluzoriu, își va găsi o relativă liniște și libertate, sau mai exact o „eliberare” prin consumul de droguri. Așa cum spuneam mai sus, primele întâlniri cu drogul sunt provocate de curiozitate, imitație sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale psihozelor metabolice și carențiale. Psihozele endocrine și puerperale Numeroși autori au semnalat existența unor corelații psiho-endocrine, atât în stare de normalitate, cât și în stare patologică. Cele mai importante studii în acest sens aparțin lui M. Bleuler care a izolat și descris „sindromul psiho-endocrin”, entitate clinică ce reunește un tablou psihopatologic caracterizat printr-o grupare, considerată de el specifică, de tulburări psihice legate fie de disfuncții ale glandelor endocrine, fie de boli specifice ale acestora. Rolul glandelor este unanim recunoscut
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asociază la tabloul clinic al precedentei idei delirante, de regulă difuze, nesistematizate, dar, în unele cazuri, și un delir sistematizat tematic ce poate aminti de dezvoltările paranoice. Psihoza maniaco-depresivă PMD, împreună cu demența precoce (schizofrenia), a fost printre primele entități clinico-nosologice, izolate de E. Kraepelin în clasificarea bolilor psihice făcută de acesta. PMD este o psihoză endogenă, de tip bipolar, caracterizată printr-o alternanță succesivă de accese depresiv-melancoliforme și accese maniacale, întrerupte de faze de remisiune. Terenul somato-psihic, pe care se grefează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schizofrenia ca „demență apato-abulică” deși acest termen nu desemnează decât un sector psihopatologic al acestei psihoze. 6) Comunicarea și relația cu lumea exterioară bolnavului este și ea alterată. Minkowski a vorbit despre „pierderea contactului vital cu realitatea”. Bolnavul schizofrenic se izolează, manifestă o formă particulară de „închidere în sine” patologică, de factură autistă. 7) Tulburările din seria psihomotorie sunt de regulă reunite în sindromul catatonic și ele constau din următoarele: stupoarea catatonică, rigiditatea catatonică, postura catatonică și negativismul motor. 8) Tulburările
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalității. Clasificarea de mai sus a lui E. Kraepelin datează din anul 1889. Același autor, în 1909, va adăuga la grupele mai sus menționate ale psihozelor endogene de tip delirant o a treia grupă, reprezentând o nouă formă de psihoză izolată de acesta: Grupa parafreniei, caracterizată prin prezența unui delir cronic sistematizat tematic și halucinator, care nu se însoțește de o deteriorare a sistemului personalității bolnavului. Parafrenia descrisă de E. Kraepelin, corespunde cu „psihoza halucinatorie cronică” descrisă de H. Claude. Din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sfera psihopatologiei, ci numai bolnavii „deliranți mistici” diferiți de primii, inventatorii, reformatorii religioși de tipul „deliranților profetici” sau „mesianici”, care reușesc ca să inducă, prin sugestie colectivă, un delir în masă. Psihozele endogene atipice Acest grup de tulburări psihice a fost izolat de K. Kleist și K. Leonhard, care le-au dat această denumire. Psihozele endogene atipice au, ca „tablouri clinice”, o individualitate clinico-psihiatrică, iar în ceea ce privește evoluția lor, au drept caracteristică o anumită „periodicitate” pe care Kleist și Leonhaard au denumit-o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inabilitate de învățare, incapacitatea individului de a dobândi noi achiziții necesare pentru a putea duce o viață independentă; Handicapul este consecința inabilităților individului cu implicații asupra comportamentului, comunicării și a relațiilor interpersonale, a experiențelor de viață. Aspectele sociale și psihopedagogice Izolate în raport cu normalitatea mintală (nivelul de inteligență) și etichetate drept arierații mintale (întârzieri în dezvoltarea psihică), deficiențele psihosenzoriale, au fost incluse în cadrele nosologiei psihiatrice. Din punct de vedere social, evoluția arierației mintale ca „problemă socială” înregistrează mai multe etape: Era
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Este vorba de „personalități primitive nediferențiate”, subliniind-se în felul acesta faptul că „nu este posibil să întâlnim o personalitate diferențiată în straturile inferioare ale debilității mintale” (K. Schneider). Încercând să stabilească o tipologie caracterologică a debililor mintali, K. Schneider izolează următoarele tipuri: pasivul indolent, desfrânatul leneș, încăpățânatul amorțit, recalcitrantul descreierat, eternul înmărmurit, vicleanul încăpățânat, perfidul viclean, inoportunul nevinovat, lăudărosul fanfaron, ofensatul cronic, insultătorul agresiv. Recunoaștem cu ușurință în tipurile de mai sus nota preocupărilor de „psiho-caracterologie morală” ale lui K.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]