6,700 matches
-
de o grămadă de valize. Erau cinci cu totul, fiecare tivită cu piele verde închis și brună, ce le dădea un aer elegant, de la o valiză voluminoasă în formă de cufăr până la o poșetuță. Îi amintiră pentru o clipă lui Jack de acele premii pe bandă rulantă de la concursurile televizate, numai că acelea erau ieftine, iar acestea te costau probabil cât o mână și un picior. Ale cui naiba or fi fost? — Ale cui sunt toate gențile alea din hol? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
costau probabil cât o mână și un picior. Ale cui naiba or fi fost? — Ale cui sunt toate gențile alea din hol? strigă el la Ben. Dar înainte să apuce Ben să răspundă, o voce din spatele lui îl făcu pe Jack să se întoarcă uluit. Era o voce pe care n-o mai auzise de șapte ani și chiar și acum fu ca un cuțit răsucit într-o rană proaspătă, încă sângerândă. Capitolul 18 — Bună, Jack. Carrie stătea în pragul camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din spatele lui îl făcu pe Jack să se întoarcă uluit. Era o voce pe care n-o mai auzise de șapte ani și chiar și acum fu ca un cuțit răsucit într-o rană proaspătă, încă sângerândă. Capitolul 18 — Bună, Jack. Carrie stătea în pragul camerei de zi, cu ochii ei negri ațintiți asupra lui Jack. — Mă bucur să te văd. Nu te-ai schimbat deloc. Cu siguranță, ea era cea care nu se schimbase. Își păstrase frumusețea exotică, ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
n-o mai auzise de șapte ani și chiar și acum fu ca un cuțit răsucit într-o rană proaspătă, încă sângerândă. Capitolul 18 — Bună, Jack. Carrie stătea în pragul camerei de zi, cu ochii ei negri ațintiți asupra lui Jack. — Mă bucur să te văd. Nu te-ai schimbat deloc. Cu siguranță, ea era cea care nu se schimbase. Își păstrase frumusețea exotică, ochii mari și galeși care străluceau pe chipul ei delicat, pe care tunsoarea ei puțin băiețească îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
deloc virginal în adâncuri, a unui foc tainic. N-arăți prea bronzată. Dumnezeu știe de ce spusese așa o platitudine. Carrie schiță un zâmbet, amuzată de aerul lui stânjenit. — Acolo e iarnă acum. De aceea am simțit nevoia să mă întorc. Jack gândi, fără s-o spună, că trecuseră șapte ierni din ziua în care plecase. Chiar și acum îi era aproape peste puteri să se gândească la asta. Carrie probabil că avea un motiv să se afle aici și, după cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și acum îi era aproape peste puteri să se gândească la asta. Carrie probabil că avea un motiv să se afle aici și, după cum o știa, avea să i-l spună doar când o să aibă ea chef. — Ce mai faci, Jack? Nota de preocupare mieroasă din glasul ei îl exasperă. Ce se aștepta să-i răspundă? Am suferit îngrozitor dar timpul vindecă toate rănile? Carrie avusese întotdeauna talentul să ignore orice aspect neplăcut, chiar și atunci - sau poate mai ales atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sau poate mai ales atunci - când o privea pe ea. La început asta o făcuse o companie fermecătoare. Întotdeauna veselă, întotdeauna optimistă. Până când își dăduse seama că singura fericire care conta pentru ea era propria ei fericire. — Sunt bine, răspunse Jack scurt, evitându-i privirea. Combinația extraordinară de frumusețe și vulnerabilitate proprie lui Carrie, calități la care putea recurge la comandă, era chiar și după atâta timp o armă periculoasă. Cu Carrie era nespus de ușor să uiți de substanța acidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
carte să joace. Se dădu la o parte, lăsându-l să vadă un copil frumos, semănând aproape leit cu maică-sa, până și la cămașa de catifea verde închis ce scotea de minune în evidență tenul lui Carrie. Pulsul lui Jack se acceleră. — Louise? Se întrebă cu inima cât un purice dacă fiica sa avea să-l ignore sau dacă avea să-l salute cu un gest politicos, de parcă ar fi fost un străin oarecare. În schimb, ea țâșni spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-l ignore sau dacă avea să-l salute cu un gest politicos, de parcă ar fi fost un străin oarecare. În schimb, ea țâșni spre el. — Tată? Era o umbră de tristețe în ochii ei de copil la vederea căreia lui Jack îi veni s-o strângă de gât pe Carrie. Oare ce poveste în care îl acuza de cruzime și abandon îi turnase Carrie Louisei în decursul anilor în care îi refuzase dreptul de a-și vedea propria fiică? Louise avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acuza de cruzime și abandon îi turnase Carrie Louisei în decursul anilor în care îi refuzase dreptul de a-și vedea propria fiică? Louise avea tot dreptul să-l urască. În schimb, părea să-l fi iertat ca prin minune. Jack luă în brațe trupușorul firav și îl strânse atât de tare, încât nici unul din ei nu mai putu să respire. Doar așa reuși să nu izbucnească în plâns. Așa, și observând figura lui Ben. Ben stătea stingher în afara acestui tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să le schimbe pe veci viața lor liniștită și deloc convins că avea să fie o schimbare în bine. În timp ce Louise părea capabilă să-l ierte, Ben, mult mai aproape de maturitate ca vârstă, nu părea dispus să-și ierte mama. Jack întinse mâna spre el. — Acesta e fratele tău mai mare. Voi doi ați făcut cunoștință? — Adineaori. Ben îi întinse mâna cu o politețe stângace. — Cum a fost drumul cu avionul? — Eu sunt Louise, dar te rog să nu-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
destinzându-se și căpătând un aer mai puțin ostil. — Îmi dau seama că trebuie să fie nasol. — Apropo, Camilla se întinse pe canapea, simțindu-se ca la ea acasă, strângându-și picioarele sub ea cu acel gest copilăresc pe care Jack și-l amintea atât de bine, cine e bătrânul acela ciudat în halat care bate la mașină în biroul tău? Nu-mi spune că ai deschis un azil pentru gazetarii bătuți de soartă? Ai fi în stare. Era o notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cine e bătrânul acela ciudat în halat care bate la mașină în biroul tău? Nu-mi spune că ai deschis un azil pentru gazetarii bătuți de soartă? Ai fi în stare. Era o notă mângâietoare în glasul ei, care lui Jack i se păru deopotrivă ispititoare și alarmantă. — Nu râde de el, mamă, o dojeni Louise pe un ton serios. Ben ne-a spus deja. Se numește Ralph și e bolnav de Oldtimers. Jack zâmbi auzindu-și fiica, cu un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
notă mângâietoare în glasul ei, care lui Jack i se păru deopotrivă ispititoare și alarmantă. — Nu râde de el, mamă, o dojeni Louise pe un ton serios. Ben ne-a spus deja. Se numește Ralph și e bolnav de Oldtimers. Jack zâmbi auzindu-și fiica, cu un amestec de dragoste și ușurare. Era limpede că faptul că fusese crescută de Carrie nu reușise să-i strice firea. Părea să aibă un tact înnăscut, dovedind o delicatețe care-i lipsea cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
amestec de dragoste și ușurare. Era limpede că faptul că fusese crescută de Carrie nu reușise să-i strice firea. Părea să aibă un tact înnăscut, dovedind o delicatețe care-i lipsea cu desăvârșire maică-sii. Poate că, își zise Jack, simțindu-se iar copleșit de durere, dată fiind lipsa de maturitate a lui Carrie, fusese silită să fie părintele, mai degrabă decât copilul. Vrei să faci turul casei? îi propuse Ben. Cred că cei mari au o mulțime de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lipsa de maturitate a lui Carrie, fusese silită să fie părintele, mai degrabă decât copilul. Vrei să faci turul casei? îi propuse Ben. Cred că cei mari au o mulțime de lucruri de discutat. Nu spusese mama și tata, observă Jack. — Deci, - Jack evită cu grijă canapeaua și se așeză în fața lui Carrie, pe fotoliu - cât timp ai de gând să stai în Anglia? Cât o să vreau. Sinceră să fiu, mi s-a făcut lehamite de Australia. De fapt, Carrie îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
maturitate a lui Carrie, fusese silită să fie părintele, mai degrabă decât copilul. Vrei să faci turul casei? îi propuse Ben. Cred că cei mari au o mulțime de lucruri de discutat. Nu spusese mama și tata, observă Jack. — Deci, - Jack evită cu grijă canapeaua și se așeză în fața lui Carrie, pe fotoliu - cât timp ai de gând să stai în Anglia? Cât o să vreau. Sinceră să fiu, mi s-a făcut lehamite de Australia. De fapt, Carrie îl învălui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în Anglia? Cât o să vreau. Sinceră să fiu, mi s-a făcut lehamite de Australia. De fapt, Carrie îl învălui în privirea ei albastră ca marea - mă întrebam dacă n-am putea să rămânem aici. Văzu ușoara grimasă a lui Jack și continuă imediat: — Doar pentru câteva zile, desigur, până când găsim ceva definitiv. Pentru o clipă, Jack se simți paralizat de un vârtej de emoții contradictorii. Îl năpădi un val de furie cruntă, acidă și explozivă, amintindu-și cum dispăruse Carrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fapt, Carrie îl învălui în privirea ei albastră ca marea - mă întrebam dacă n-am putea să rămânem aici. Văzu ușoara grimasă a lui Jack și continuă imediat: — Doar pentru câteva zile, desigur, până când găsim ceva definitiv. Pentru o clipă, Jack se simți paralizat de un vârtej de emoții contradictorii. Îl năpădi un val de furie cruntă, acidă și explozivă, amintindu-și cum dispăruse Carrie și îi luase fiica cu ea, fără să-i spună măcar unde se afla, promițându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
făcându-se iar nevăzută înainte să apuce s-o vadă. Și apoi mai era și Ben. Cum putea o mamă să renunțe la copilul ei fără să pară câtuși de puțin afectată? Era ca și cum îl pedepsea pentru că îl alesese pe Jack prefăcându-se că nici măcar nu există. Carrie, de obicei incapabilă să citească emoțiile celorlalți, intui ceva din ceea ce simțea el. — Îmi pare rău, Jack. Cred că trebuie s-o fi luat razna o vreme. N-am putut să-mi înfrunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ei fără să pară câtuși de puțin afectată? Era ca și cum îl pedepsea pentru că îl alesese pe Jack prefăcându-se că nici măcar nu există. Carrie, de obicei incapabilă să citească emoțiile celorlalți, intui ceva din ceea ce simțea el. — Îmi pare rău, Jack. Cred că trebuie s-o fi luat razna o vreme. N-am putut să-mi înfrunt propria mea durere, cu atât mai puțin pe-a lor. N-am fost o mamă bună. Trebuia să plec înainte să-mi pierd mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-mi pierd mințile. — Lui Ben ar trebui să-i ceri scuze. Carrie își jucă asul din mânecă. — De aceea am vrut să stau aici. Ca să am ocazia să-l cunosc, să încerc să-mi răscumpăr vina într-un fel. Jack știu că era învins. Cum putea să-i refuze lui Ben șansa de a petrece o perioadă de timp cu maică-sa? Dar nici de-al naibii n-avea s-o lase pe Carrie să-și închipuie că se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-și închipuie că se putea furișa atât de ușor înapoi în viața lui. — Fie, cedă în cele din urmă, eu o să închiriez o cameră la Cathedral Arms. Ignoră umbra de dezamăgire din ochii ei. — Nu e nevoie să faci asta, Jack. Jack se uită drept în față. Știa prea bine că, atunci când Carrie își dorea îndeajuns de mult ceva, putea să fie întruchiparea diafană a seducției și nu era sigur că-i va putea rezista. Apoi își aminti de Ralph. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
închipuie că se putea furișa atât de ușor înapoi în viața lui. — Fie, cedă în cele din urmă, eu o să închiriez o cameră la Cathedral Arms. Ignoră umbra de dezamăgire din ochii ei. — Nu e nevoie să faci asta, Jack. Jack se uită drept în față. Știa prea bine că, atunci când Carrie își dorea îndeajuns de mult ceva, putea să fie întruchiparea diafană a seducției și nu era sigur că-i va putea rezista. Apoi își aminti de Ralph. Ea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un ceai cu salată de varză în loc de lapte. Trebuie să vă asigurați însă că nu pleacă noaptea de capul lui. Carrie rămase tablou. De îndată ce se întoarse de la gală, Fran puse mâna pe telefon. Luase o decizie. Era prea furioasă pe Jack pentru că îi furase premiul ca să-l lase pe scumpul ei tată în grija lui. O să trebuiască să găsească o persoană capabilă să aibă grijă de el și să-l ia în apartamentul ei. După nuntă, dacă lui Laurence tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]