2,723 matches
-
Spre forum-ul Minervei, sub ale Păcii-altare, O afli la libertul Secundus, de vânzare.” Marțial 611. „De-ți va cădea, o Cezar, această carte-n mână, Să-ți descrețească fruntea ce-i peste țări stăpână. Ușoară veselie triumful nu-ți jignește, Iar comandantul oastei de-o glumă nu roșește. Așa cum râzi când joacă Latinus sau Thymele, La fel citește, Cezar și versurile mele. Nici cenzorul prea aspru cu râsul nu se-arată; Nerușinat mi-e scrisul, dar viața mea-i curată
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Isidora fusese concediată de teatrul ei. Asta ca să se posomorască și mai tare. Viața devenea insuportabilă. Ea, care altădată cheltuia fără nicio măsură, nu avea, cu siguranță, nicio rezervă. Tocmai se întreba cum să-i ofere bani fără s-o jignească, când năvăliră Panaiota, cu o tocă de blană îndesată până deasupra sprâncenelor, și învățătorul, cu un fular mare în jurul gâtului, care compensa fleandura ce-i servea drept palton. Totul e bine, Panaiota a fost foarte curajoasă, anunță de la început învățătorul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se vinde, care nu mai găsește de mult, nici un loc oamenilor ei de valoare. Oamenii aceștia, care ar putea să ne reprezinte cu cinste oriunde, în limbi străine vorbite aproape de perfecțiune, care sunt atăt de delicați încât nu ar putea jigni nici să vrea, ocupă pretutindeni în țară posturi mult sub nivelul lor de pregătire, trăiesc din salarii mizere și sunt adesea examinați pentru competență, de șefi care nu au nici a zecea parte din cunoștințele lor. Oamenii Aceștia, specialiștii noștri
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
decentă și de reținută. Beavis și Butt-Head, Rush Limbaugh și alte figuri notabile ale culturii media contemporane din Statele Unite se consideră experți, dar sînt ignoranți în sensul antiintelectualismului american tradițional. Aceste personaje sînt, în fond, niște bufoni, uneori amuzînd, adesea jignind, și care, conform sindromului clasic de narcisism sînt nesiguri și agresivi. Ei își ascund acest vid și această senzație de insecuritate sub masca unor durități verbale, a agresivității și a încercărilor de a atrage atenția. Ei prezintă în același timp
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
constrânge!) - scria un preot confraților săi. - Iată o putere desăvârșită, iată calea viitorului. Caritatea, adică iubirea lui Cristos, acea iubire frățească, acea iubire care știe să uite toate, acea iubire care toate le iartă, acea iubire ce înfruntă dușmanul care jignește mântuirea și fraternitatea poporului cu prețul vieții, acea iubire care dirijează cu răbdare toată energia sănătoasă spre pacea și colaborarea oamenilor de bunăvoință, acea iubire care știe să se jertfească pentru binele aproapelui, acea iubire care este preocupată să aline
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
se sfiiește să vorbească mult despre această dulce încredere pe care trebuie s-o avem în Dumnezeu și să intre în cele mai mici detalii, ca să ne arate că Dumnezeu vrea să fie cu adevărat Tatăl nostru și că L-am jigni rău de tot dacă ne-am neliniști din cauza lucrurilor trecătoare, atunci când lucrăm pentru El: «De aceea Vă spun: nu vă îngrijorați pentru viața voastră: ce veți mânca sau ce veți bea, nici pentru trupul vostru: cu ce vă veți îmbrăca
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
După ce, timp de 4 ani, "am mirosit doar 7'' la ora dumnealui, am intrat la facultate cu o notă mult mai mare, fiindcă știa domnul Forțu să ne motiveze într-un mod atât de subtil și de discret, fără să jignească sau să abuzeze pe puterea oferită de poziția de cadru didactic. Într-o lume în care ierarhiile erau bine stabilite de orânduirea comunistă, la ora dumnealui "era democrație". Așa spunea el, "stâlpul reacțiunii"', iar noi ne uitam nedumeriți unii la
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
să-nvăț sistematic. Acum, însă, sigur și pentru că filistinul acela de director și-a dat completamente în petic, de aici o stare depresivă perpetuă. Nu știu tu cum ești, dar eu nu pot nici să adorm noaptea dacă cineva mă jignește în halul ăsta și fără nici un motiv serios. Motivul poate fi totuși neputința-le, incultura în care zac, apărîndu-și condiția de intelectuali într-un unic mod: au terminat o facultate. Mi-e greață. Trebuie, din nou, să recunosc o realitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
că vor tipări cartea mea din motive... juridice, și nu din alte motive. N-am întîlnit niciodată pînă acum vreun scriitor care să se poarte cu mine într-un asemenea hal! Octavian Paler scria cîndva că e foarte simplu să jignești și să ataci un om cînd știi că acel om nu-ți poate răspunde la fel, fie din cauza funcției, fie din cauză că nu are la îndemînă o revistă... personală ca să-ți răspundă. Așa sună ultima frază din epistola celui care încheia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să fiu respectat ca autor, și apoi, vorba lui Călinescu, "editorul nu trăiește prin el, ci prin devotamentul față de scriitorii epocii lui". Dorisem ca M.S. să-mi vorbească oricum dar ca un scriitor, nu ca un funcționar! Desolidarizarea dumisale mă jignește mai puțin pe mine, la urma urmei. În fond, el contestă opțiunile celor din juriu (poate că nu niște nepricepuți!), nu pe mine. Pentru că ar fi pueril să ȘTIE el cîtă valoare are poezia unuia sau a altuia! Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
atunci în Palatul Regal. Miza regalității fiind la mijlocul tuturor mașinațiunilor, Carol s-a purtat elegant cu prințesa Elena, autoritatea sa nefiind încă impusă legal. S-a spus că soția sa „încăpățânată, cum știu să fie uneori grecoaicele și mai ales jignită în amorul propriu de femeie timp de mai mulți ani, nici nu a vrut să audă de împăcare”. IV. MIHAI - MARE VOIEVOD DE ALBA IULIA (8 IUNIE 1930 - 6 SEPTEMBRIE 1940) ANUL 1930 Sâmbătă, 21 iunie. Mihai dă examen de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
puse jos ca pe o comoară, Încercând s-o scoată din val trapuri. În această vreme, ducele sări singur de pe cal, cu o sprinteneală care dovedea că n-are nevoie de nici un aju tor, fără a părea câtuși de puțin jignit de puțina atenție care i se dădea. Cei doi bărbați Își spuseră râzând câteva cuvinte. Doamna Rishawa și-ar fi dat jumătate din viață ca să le audă. Mintea ei de bună gospodină gândi o clipă că a pregătit prea multă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Băteți-mă, schingiuiți-mă cât vreți, călcați-mă în picioare, dar nu îmi mai spuneți așa'. Bătăușii s-au oprit brusc, l-au pus să care tineta, să șteargă cu limba stropii de mâncare din jurul gamelei și au continuat să-l jignească cu aceiași termeni, crezând că îl rănesc mai tare așa, dar nu l-au mai bătut. A participat la mizanscenele cu caracter blasfemic din timpul Paștelui din anul 1951, când a fost pus să joace rolul asinului. Deținuții au fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să nu-mi spuneți că acest articol va ține locul unui volum gros, care nu va fi niciodată scris: nu-mi voi ierta de a fi răspunzător pentru această „naștere prematură”, dacă pot să risc această metaforă fără să vă jignesc; dar nu, am ales alta: dragă domnule Wikander, am pus în dvs., ca și dl Dumézil, ca noi toți cei care vă suntem prieteni și vă admirăm, am pus în dvs., spuneam, încrederea șïradț mea astfel încât, cu ajutorul lui Indra, să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
un singur fiu. Locuim amîndoi într-o aceeași cameră. O viață întreagă nu i-am făcut năzbîtii: nu-i băiat rău, zice, dar e un copil bătrîn. Nu se poate să nu vadă cît îmi e de frică, și ce jignit de soartă mă socotesc în dimineața aceasta și ce chinuit sînt. Și ce pericol îl paște și pe el". În celula numărul 9, de la secția întîi Jilava, în 1961, va fi mult timp cu un legionar, macedoneanul Anatolie Hagi-Beca. Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
iubire ? Asta ai înțeles tu din tot ce fac ? Că behăi în crâșme de doi lei ? Și petrec ca ultimul parvenit ? Asta vezi tu la mine ? Nu ți-e rușine, să vii, cu lecțiile tale de viață prăfuite, să mă jignești și să mă acuzi, fără să poți înțelege de fapt ce fac ? — Bine, Cristi, bine... Ce faci ? Ce nu înțeleg eu ? — Fac ceea ce un funcționar public ca tine n-ar putea nici măcar visa. — Da ? Și-anume ? — Anume împărtășesc sentimente cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ar fi mai bine să meargă în altă parte, dar degeaba. Haide, Iacob, să mergem mai sus, la o cofetărie poate. Hai, ridică-te ! — Tichie jegoasă, ascult-o pe cumătra și dispari ! — Hei, sare deodată tipa, nu trebuie să-l jigniți ca un bădăran, domnul nu v-a făcut nimic. — Domn, auzi ? Cuconițo, mie nu-mi plac jidovii și nu sufăr să-i văd în crâșma mea, se răstește, ducându-se țintă către ea, gata s-o plesnească. — Hei, amice ! sare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de revolver prins la cureaua de piele a pantalonilor săi largi, nu încercă niciun gest nepotrivit și nicio glumă. — Sunt sigur, domnule, că nu v-am văzut niciodată, poate am eu așa, o figură mai comună. — Sokeres, bari barosan, mă jignești la memorie ? Poraves kames ? Nu te-am io zărit pe la vro secție, undeva, ia zi ? — N-am călcat, domnule, în nicio secție, de când am ajuns în București. Nici nu știu pe unde e vreuna. — Băiat cuminte, a ? Da’ să-nnebunesc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aplauze și chiote, pe cea cu „zâmbetul de heruvim“. Și nu era vorba numai despre versuri și despre linia melodică, au încercat mai mulți în alte crâșme să-și surprindă publicul cu Zaraza, dar degeaba. Ajungeau să fie huiduiți și jigniți pe scenă dacă nu se opreau imediat din acest sacrilegiu, se arunca după ei cu ce se nimerea la îndemână, cu legume, bucăți de pâine sau chiar cu tacâmuri. Unii nefe- riciți se încăpățânau să demonstreze c-o pot cânta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
minunată, spune ea, aproape fără glas. — Asta a fost, de aceea v-am chemat. Iar acum am să vă rog să mă scuzați, dar trebuie să plec. — Cum ? Cum adică să plecați ? Dar de ce să plecați, domnule Vasile ? V-am jignit cu ceva ? Poate pentru că am tăcut ? Dar nu știu ce să vă spun, domnule Vasile, credeți-mă, nu știu ce aș putea să vă spun acum ! — Din contră, nu m-ați ofensat cu nimic ! Nu m- ați auzit ? Vă iubesc și am venit să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ales atunci când nu pornește dintr-un scop nobil, ci dintr-o simplă dorință de extravaganță. — Aveți dreptate, aveți... Însă ce plictisitoare ar fi viața fără puțin suspans, puțină exagerare și adrenalină, doar înțelepciune și monumente... — N-am vrut să vă jignesc, domnul meu, este nevoie, desigur, și de extravaganță și de extreme, dar riscurile lor trebuie asumate, nu plânse, nici măcar în glumă, după care Iorga îl salută respectuos și se retrage spre câțiva miniștri. — De când nu mai poți merge cum trebuie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
colonelul. — Domnule, pot să știu de ce am fost adus aici și de ce în aceste condiții barbare ? — O, dar presupun că doreați o caleașcă, și imediat ceilalți încep să râdă. — Doream măcar să nu fiu lovit fără niciun motiv, căci n-am jignit pe nimeni, iar dacă era o problemă importantă, puteam veni și de bunăvoie pentru a o clarifica. Ce este cu această nebunie, ce e acest circ de doi bani ? Vreți să mă intimidați ? Să mă umiliți ? Pentru ce ? N-am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau o atribuie doar „scriitorului”. Dar ea, dragii mei, este o „a doua mea umbră”, un prietn mai loial și mai tăcut decât Horațio pentru neliniștitul și deposedatul de tron al Danemarcei, Hamlet, care, vrând să răzbune o crimă nedovedită, jignea pe toată lumea! E ca o „boală de piele”, dar... pe „dinăuntru”, a „feței ei nevăzute” sau a acelui „trup care se află În trupul nostru și nu este sufletul, ci doar un alt trup!”, pentru a-l cita pe tânărul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Francezii s-au trezit cu așezări improvizate la marginea orașelor, focare potențiale de infecție și delincvență. Dintre cei expulzați, unii au ajuns (pentru scurt timp) În Elveția, În contrast și mai izbitor cu ordinea și curățenia elvețiană. Pe români Îi jignește asimilarea român-țigan, curentă În Occident. Însă țiganii plecați din România sunt români, așa scrie pe pașaportul lor (admițând că au pașaport). Românii nu prea reușesc să priceapă cum poate cineva care nu e român (În sens etnic și cultural) să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
secundă. Robby nu era deloc sigur ce-a văzut în lumina lanternei. Se „ascundea“ în spatele meu, cu ochii strânși cât putea de tare, iar acel ceva a ieșit din calea jetului de lumină al lanternei ca și cum asta l-ar fi jignit - ca și cum întunericul era tot ce știa și îl satisfăcea. Votca îmi surescitase simțurile. - Victor? am șoptit din nou, încercând să mă conving pe mine însumi. Robby tremura ca varga în spatele meu. Robby, nu e nimic. E doar câinele. Dar când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]