2,461 matches
-
pe Mulholland cu o sută zece, iar ieri m-am giugiulit toată ziua cu Kay. Acum mă plictisesc. Te bagi la o treabă polițienească? — Zi mai departe! Tocmai am vorbit cu un ciripitor care mi-e dator vândut. Zice că Junior Nash are un loc de futai - un garaj pe Coliseum, colț cu Norton. Ne luăm la întrecere? Cel care pierde face cinste cu bere la meciul din seara asta. Noi titluri de senzație îmi dansau prin fața ochilor. I-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prelevare de probe. Millard se uită în jur și dădu cu ochii de mine. — Bleichert, ce cauți aici? E și Blanchard cu tine? Lee era aplecat peste cadavru și își făcea. Eu am arătat spre nord și i-am răspuns: — Junior Nash stă cu chirie într-un garaj din spatele clădirii ăleia. Tocmai o percheziționam, când am văzut vânzoleala de aici. — Era sânge la fața locului? — Nu. Nu-i mâna lui Nash, domnule locotenent. — O să-i lăsăm pe băieții de la laborator să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Dinții sparți, care-i ieșeau din obrajii ciopârțiți, m-au făcut să-mi întorc privirea. L-am găsit pe Lee pe trotuar, ajutând la fixarea perimetrului crimei. Se uită prin mine, de parcă n-ar fi văzut decât fantomele din văzduh. — Junior Nash. Îți amintești? l-am abordat eu. Privirea lui Lee se focaliză pe mine. — Nu el a făcut asta. E un gunoi, dar n-a făcut asta. În stradă rumoarea creștea pe măsură ce alți și alți reporteri soseau la fața locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu persoane dispărute, iar Millard rămase la fața locului, ca să conducă investigația. Tehnicienii de la laborator au fost trimiși să cerceteze terenul în căutarea armei crimei și a hainelor victimei. O altă echipă de criminaliști a fost dirijată la hogeacul lui Junior Nash, ca să caute amprente și urme de sânge. Apoi Millard numără polițiștii prezenți. Erau patru oameni care dirijau circulația și-i țineau la distanță pe civilii amatori de senzații macabre, doisprezece polițai în uniformă, cinci în civil, Lee și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de vorbă cu casnice machite care trăgeau la măsea, cu pramatii de puștani, cu pensionari și militari în permisie, ba chiar și cu un polițist pensionar care lucrase la Divizia West L.A.. Am adăugat la chestionar și întrebări legate de Junior Nash și sedanul lui alb, model vechi, și le-am arătat fotografia de la Cazier. M-am ales cu o laie. La ora șapte m-am îndreptat spre mașină, dezgustat de rahatul în care mă băgasem. Mașina lui Lee nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lumina fosforescentă a reflectoarelor fața lui surescitată avea reflexe alb-albăstrui. — Iar eu am spus că asta-i prioritatea noastră. Îți amintești? Am privit în zare și am văzut că și alte terenuri virane erau luminate. — Este prioritatea Biroului, poate. Așa cum Junior Nash este prioritatea noastră. Lee clătină din cap. — Partenere, chestia asta e groasă. Horrall și Thad Green au venit până aici acum câteva ore. Jack Tierney a fost detașat la Omucideri, ca să conducă ancheta, cu Russ Millard pe post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe care a ucis-o Nash era bunicuța preferată a cuiva. Poate că iei cazul ăsta prea personal și poate că ar trebui să lăsăm Biroul să se ocupe de problemă și să ne întoarcem la treaba noastră înainte ca Junior să apuce să ucidă și pe altcineva. Lee strânse pumnii. — Mai ai și alți „poate“? Am făcut un pas înainte. — Poate că ți-e frică de eliberarea lui Bobby De Witt. Poate că ești prea mândru ca să-mi ceri ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Park m-am tot gândit la niște furtuni care să șteargă urmele de pe terenurile virane, aruncând la canal toată ancheta cu fata măcelărită și durerea lui Lee pentru sora dispărută până ce canalul colector o să dea pe dinafară, vomitându-l pe Junior Nash, care implora să fie arestat. În timp ce-mi parcam mașina, norii s-au împrăștiat și, nu după mult timp, făceam muncă de teren sub razele necruțătoare ale soarelui. Un nou șir de răspunsuri negative îmi alungă fanteziile. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ne-am ales cu întreaga armată americană pe lista de suspecți. Mi-am scotocit buzunarele după o monedă. — Dăm cu banu’ să vedem cine scrie raportul? — Scrie-l tu, bine? mă rugă Lee. Vreau să mă duc la hogeacul lui Junior Nash, să mai notez niște numere de înmatriculare. — Încearcă să și dormi un pic. — Așa o să fac. Nu, n-o să faci așa. Nu pot să vând castraveți grădinarului. Știi ce? Nu vrei să te duci acasă la mine, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se alătură îmbrăcată în zeghe, fotografiată din față și din profil. Apoi, toate fețele se transformară în formulare de raport ale poliției, care mi se perindau neîncetat prin fața ochilor în timp ce încercam să notez în spațiile albe informații despre mișcările lui Junior Nash. M-am sculat cu o durere de cap, perfect conștient că mă așteaptă o zi lungă. Tocmai se crăpase de ziuă. M-am dus pe verandă și am ridicat ediția de dimineață a Herald-ului. Pe prima pagină scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Diego. Alții îi citeau scrisorile de dragoste și alți doi polițiști vorbeau cu colegii de la Circulație, încercând să obțină informații despre numerele de înmatriculare pe care le luase Lee cu o noapte în urmă, când se cazase în hogeacul lui Junior Nash. Millard și Loew nu erau acolo, așa că am depus raportul de interogatoriu și o notă legată de mandatele pe care le emisesem într-o tăviță de corespondență pe care scria RAPOARTELE POLIȚIȘTILOR DIN TEREN. După aceea mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la Lee. Gândul la el m-a făcut să-mi doresc să fiu din nou în biroul detectivilor, unde măcar se făcea haz de necaz în legătură cu moarta. Și tot gândul la Lee m-a înfuriat, pentru că mi-am amintit de Junior Nash, ucigaș de profesie, un tip mult mai periculos decât cincizeci de iubiți geloși deveniți criminali. Cuprins de nerăbdare, m-am întors la meseria mea de polițist de la Arestări și am bătut Leimert Park, umblând să dau de el. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de a viola tinere negrese. M-am ales doar cu „Nu“ și întrebarea „De ce nu vă ocupați mai bine de individul care a ciopârțit-o pe fata aia cumsecade, Dalia?“ Spre mijlocul după-amiezii m-am împăcat cu gândul că poate Junior Nash chiar o tăiase din L.A.. Cum încă eram cuprins de neastâmpăr, m-am alăturat circului. După ce am înfulecat lacom niște burgeri drept cină, am sunat la numărul de noapte de la Moravuri și am întrebat de locurile de întâlnire ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să ajungă o mare stea a Hollywoodului.Păreau în stare să-și vândă propriile vieți pe o moarte senzațională, care să-i propulseze pe prima pagină a ziarelor. Am adăugat și câteva întrebări legate de Linda Martin / Lorna Martilkova, de Junior Nash și de Madeleine Cathcart Sprague, cu Packardul ei alb ca zăpada, dar n-am obținut drept răspuns decât niște fețe mirate, inexpresive. Am hotărât că raportul meu de pe teren va consta în trei vorbe: Rahat pe băț. Am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din patruzeci și opt de state a dezvăluit faptul că pe numele ei nu fusese emis nici un certificat de căsătorie. De aici nu mai urma nici o informație utilă. Numerele de înmatriculare pe care le notase Lee de la fereastra hogeacului lui Junior Nash nu duseseră la nici un rezultat. Peste trei sute de apeluri legate de Dalia năpădeau zilnic birourile LADP și LASD prin centrala telefonică. Până la data aceea fuseseră înregistrate nouăzeci și trei de mărturisiri false, din care patru aiuriți atinși bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ușa de la intrare era deschisă. Pe măsuța de cafea era un exemplar din Herald, deschis la paginile doi și trei. Cioburile vieții mele bulversate umpleau acele pagini - Dalia, mutra ascuțită a lui Bobby De Witt, aflat în drum spre casă, Junior Nash împușcat de un polițist de la LASD care ieșise din tură după ce acesta jefuise o băcănie japoneză, ucigându-i pe proprietar și pe fiul lui de paisprezece ani. — Suntem celebri, Dwight. Kay stătea în hol. Am râs. Articulațiile zdrobite îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
obstrucționarea justiției și complicitate la molestare de gradul întâi și ultraj. Johnny izbucni: — Tati! Și se uită la Russ. Russ se uită la mine și-mi întinse declarația. Am băgat-o în buzunar și i-am încătușat mâinile la spate juniorului, în timp ce el hohotea ușurel. Padre oftă: — O să ai o viață de iad până când ieși la pensie. — Știu. — N-o să te mai întorci niciodată la Birou. Deja m-am obișnuit cu rahatul, padre. Nu cred c-o să fie chiar atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
particular - cu Benny Siegel de fiecare dată când mergeam la meciurile de box de la Olympic. Voia să-l convingă să-l ucidă pe Bobby De Witt. Chiar înainte de schimbul de focuri Lee vorbise la telefon cu un informator - chipurile despre Junior Nash. „Informatorul“ l-a îndreptat de fapt spre Fitch și spre cioroi, iar Lee se întorsese la mașină cu groaza în ochi. Peste zece minute cei patru erau morți. În noaptea în care am întâlnit-o pe Madeleine Sprague Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cârca unuia dintre noi, așa că a fost de acord să-i dea o sută de mii de dolari și i-a povestit ce s-a întâmplat cu Georgie și Elizabeth Short. Pumnul învinețit al lui Lee. Minciuna lui: „Penitență pentru Junior Nash“. Telefonul lui Madeleine din seara aceea: „Nu veni aici. Tati dă o cină de afaceri“. Împreunarea noastră sălbatică la Red Arrow, o oră mai târziu. Lee putred de bogat în Mexic. Lee lăsându-l pe Georgie Tilden liber, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de domnie mai presus de stelele lui Yahveh; voi ședea pe muntele adunării 70 DANIEL BĂNULESCU - Să nu mă rup în figuri dacă te mint... Și, oricât corespundea și meșterul Calistrat, că de, făcuse și el, în, tinerețe, rugby, la juniori, la Grivița Roșie, era și sopranele niște balii: numai ce se uita pe tine și te ofilea... Grosul din ele atârna la mai mult de o tonă (asta, cică-se, le ajuta la urlat). Și dacă, să zicem, se urca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trebuit să poată pune pe altcineva s-o facă. Nu putea încredința o asemenea însărcinare subordonaților: riscul de a fi trădat, fie furându-i bunurile, fie furnizând informații altcuiva, era mare. Dar și-a imaginat odată o echipă formată din juniorii Al-Naasri, la fel de pricepuți ca el, trăgând din greu, dornici să li se încredințeze cele mai delicate sarcini. Iar asta era cu siguranță delicată. Partea proastă a căderii lui Saddam era că, după aceea, regulile s-au înăsprit brusc. Guvernele lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ceea ce însemna că a conduce de vineri după-amiază până sâmbătă la apus era un sacrilegiu. Alt motiv pentru care locul ăsta putea să te înnebunească. Uri făcu semn unui taxi, vorbind cu șoferul care dădu tare volumul radioului. —OK, Vladimir junior, zise Maggie. Ce se întâmplă? Își luă o mină dramatică după care citi mesajul lui: „Știu ce trebuie să faci“. Uri îi spusese că își dăduse seama când se intensificase durerea; era sigur că atunci îi venise ideea. Îl torturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
poftim!“. Îmi cer scuze, am zis eu, încercam doar să... Îmi dau seama ce încercați să faceți, m-a întrerupt ea, însă felul în care o faceți nu e deloc necesar. Foarte precis, m-am gândit eu. Exact ca un junior de-al meu. Îmi cer scuze, am zis din nou, încercând să-i zâmbesc cu regret. Doriți să treceți în fața mea? Nu, nu, dați-i drumul, dacă vă grăbiți așa. Un răspuns în lumina unui minunat spirit de sacrificiu. Aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mi-a plăcut să fiu lipsită de control. Îmi amintesc când stătea Charlie în casa părinților mei, pe vremea când ieșeam împreună. Locuiam într-una din casele acelea înalte, în stil victorian, din Marylebone și tocmai se alăturase biroului, în calitate de junior. Avea unde sta, dar în cea mai mare parte a timpului venea să locuiască la noi. Din cauza mâncării făcute de mama, așa spunea, iar ea se umfla de mândrie, și tata clătina din cap cu o disperare prefăcută, bombănind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
e rupt din lumea asta. Anul trecut m-am simțit destul de singur, dat fiind că nu eram cu nimeni - nu voisem să invit pe nimeni înainte să văd ce făceau ceilalți: mi-ar fi displăcut să fi luat unul din juniori, de exemplu, și să descopăr apoi că toată lumea invitase pe cineva din echipa de management - nu-i așa că ar fi fost jenant??? Am dansat de vreo două ori cu una dintre secretarele din birourile centrale, cu care mă întâlnisem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]