2,595 matches
-
de măsură și de judecată corectă le constată cronicarul cu amărăciune și în finalul bătăliei de la Eger (1598): „Și vrea fi fost dobânda și izbânda creștinilor. Iar creștinii nu să știură cumpăta, ci să dederă a jăhui. Deci pentru multă lăcomie a avuției, ei își puseră toți capetele. [...] O, amar mare! Că văzând turcii atâta netocmeală întru creștini, pentru lăcomiia lor, curând să întoarseră procleții de turci asupra lor și [...] fu moarte mare”. Astfel de comentarii nu apăruseră în istoriografia secolului
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
prelungire a morții”, intervine, copleșitor, sentimentul „târziului”: „Nimic nu-i absurd și nimic nu e logic / Seara mă-ntorc și m-așed în sicriu, / Sub toată oboseala de timp ontologic - / Și tare-i târziu... și tare-i târziu...” Trecutul înghite cu lăcomie prezentul, universul se sfoiegește și se închide în melancolii nesfârșite, iar amintirile devin răni deschise. Obosit de existență, poetul ajunge să-și supraviețuiască, scriind poezii „postume”: „De fapt murisem de-atunci / ca melancoliile / în sala de așteptare a bucuriei. / Te
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
în categoria personalităților lucide, care își cenzurează prin inteligență impulsurile și instinctele, tema dominantă a poetei a rămas iubirea neinhibată de vreo prejudecată, dar tratată cu umor sau cu melancolie. De la epoca inocenței la cea a dezgustului, se păstrează o lăcomie niciodată satisfăcută de senzații, de trăiri, de porniri în ordinea experienței directe sau a celei intelectualizate, o nemăsurată poftă de dragoste. Acidă și sentimentală concomitent, cu „un ochi de sulf și altul de tandrețe”, poeta refuză să se falsifice adaptându
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
Animalele devin, în această lucrare, embleme ale virtuților și viciilor. Astfel, castorul semnifică pacea, ursul mânia, furnica prevederea, vulpea nedreptatea ("strâmbătatea"), leul puterea, șoimul mărinimia, dar și trufia, păunul trufia, unicornul (numit în una din edițiile românești "leocorn") nesocotința, lupul lăcomia, liliacul curvia ș.a.m.d. Multe dintre aceste valori morale respectă tradiția impusă prin Fiziolog, enciclopedii și bestiare, dar altele contrazic cu totul această variantă. Cazul cel mai frapant este cel al unicornului, căci aceleiași fabule ultracunoscute, conform cărei fiara
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și răbdător asupra acestei probleme, Petru Vaida, are dreptate să constate, pe de o parte, că "Seneca este însă cu totul adaptat moralei creștine, fie prin preluarea numai a acelor idei care concordă cu spiritul acesteia (deșertăciunea bunurilor lumești, condamnarea "lăcomiei"), fie prin aceea că textelor filosofului antic li se atribuie un sens pe care nu-l aveau"; pe de alta, că "autorul Divanului nu citise pe stoici în original, este sigur că el nu sesizase încă sensul autentic al stoicismului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
reducea la a-l gândi pe Dumnezeu. Domina o atitudine de adversitate față de filosofia păgână, căreia i se reproșează formalismul, excesul de erudiție care este fără folos pentru viață, disensiunile insurmontabile dintre școlile filosofice, contradicția dintre teorie și practică, chiar lăcomia câștigului aici fiind vizați în primul rând sofiștii -, pretinsul elitism"20. Filosofia pre-creștină era văzută ca un izvor nesecat și periculos de erezii, care îi inducea omului iluzia fatală că rațiunea îi oferă posibilitatea de a descoperi adevărul pe cont
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
discernământ și să se debaraseze de viciul desfrâului, ca și de orice alt păcat care îi periclitează mântuirea. Iată morala din Fiziologul grecesc "Tu la fel, creștinule, lasă-i vânătorului ceea ce este al lui. Vânătorul este diavolul. Prostituția, desfrâul și lăcomia sunt în tine. Aruncă de la tine aceste vicii și dă-le vânătorului-diavol iar el te va lăsa în liniște..."76. La un alt nivel, animalul mai îndeplinește și alte roluri. Dumnezeu transmite anumite mesaje prin intermediul lui, fie direct (cazul măgăriței
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
amestecă natural cinismul și stoicismul; Castorul, simbol al stăpânirii, al renunțării la vicii pentru câștigarea vieții veșnice, adevărat model de conduită creștină este un simplu frustrat sexual; Filul (elefantul), simbol al cumpătării, al înțelepciunii, al religiei, al abstinenței devine efigia lăcomiei, a iubirii de putere și a prostiei; nevăstuica, simbol al Sfintei Fecioare sau, după caz, al lui Iisus însuși nu este în Istoria ieroglifică decât o soție adulterină, o stricată irezistibil de frumoasă, ce e drept; Crocodilul, monstrul absolut, Leviathanul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sine, deși nu mai este o figura christi, Inorogul lui Cantemir profită însă de această reputație, adânc înrădăcinată în mentalitatea tuturor. Cornul său are forța de a mântui lumea răsturnată, decăzută a animalelor și păsărilor, schimonosite din cauza compromisului și a lăcomiei. Înțelegând, ca un înțelept ce este, aceast taină, Lupul dă glas încrederii sale în forța salvatoare a unicornului: "otrăvile acéstea cornul Irodului le va îndulci", iar autorul întărește imediat: "Acéstea Lupul pietre sămănând, stânci și munți în urmă răzsăriră, precum
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de imagine pozitivă, Cantemir mai avea de luptat cu o tradiție mult mai puternică decât cea antică, evocată mai înainte: cu cea biblică. "Din cele treisprezece referințe din Biblie, cuvântul lup este folosit în primul rând ca o metaforă pentru lăcomie și distrugere", observă un cercetător al problemei 7. Dacă în Vechiul Testament (Geneza 49, 27, Ezekiel 22, 27) imaginea este aceea concretă a prădătorului feroce, în Noul Testament lupul capătă meschina sarcină de a-l simboliza pe diavol, care, asemenea lui, dă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dicționarelor de simboluri și ale diferitelor studii sau în comentariile autohtone termenul vultur, trebuie să reținem faptul că acesta acoperă, amestecându-le nepotrivit, ambele tendințe simbolice. Vulturul ar fi, de-a lungul Evului Mediu, conform lui Louis Charbonneau-Lassay, "emblema demonului lăcomiei din cauza hranei stricate și a prăzii infecte pe care această pasăre le devorează avid" sau, în ipostaza devoratorului de ficat prometean, el este "Satan năruind sufletul înlănțuit de viciu"8. Autorul mai observă și ruptura de viziune care desparte cele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
partea răului, Șoimul nu poate avea, în viziunea maniheistă specifică Istoriei ieroglifice, nici o calitate, ci scoate la iveală doar viciile pe care unii gânditori vechi i le-au pus pe seamă, dar pe care favorurile nobililor i le-au șters: lăcomia, de care îl "acuza" Rabanus Maurus 11, mândria și valorificarea plăcerilor lumești, pe care le simboliza în arta religioasă medievală 12. Dar putea să rămână Cantemir fidel acestor "reproșuri" marginale, își putea el permite să le absolutizeze? Nu fără riscul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un lucru rar, dar cu atât mai prețuit printre animalele lui Cantemir. Înainte de a-i da cuvântul, se mai cere observat un lucru, care își are tâlcul său: în această lume a bestiarului cantemirian, care este una a rapacității, a lăcomiei, a dorinței de putere și chiar a prostiei arogante, cei dedați studiului sunt rejectați către margine ca incomozi; ei deranjează planurile celor puternici, tulbură jocurile de culise și deconspiră intrigile murdare. Nu e o lume care să aprecieze rațiunea, mintea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
efectele unei înțărcări aspre se poate acompania cu instalarea fenomenului de fixație la stadiul oral, corolar al refulării dorinței copilului de a suge. Iar conduitele sechelare care apar, desfășoară o paletă diversă, răspândită pe întreaga ontogeneză: suptul degetelor, rosul unghiilor, lăcomia pentru mâncare (inclusiv apetitul excesiv față de dulciuri), plăcerea excesivă pentru fumat și alcool, creditarea ca deviză existențială, a principiului „totul sau nimic”. Asimilarea de către copil a deprinderii controlului sfincterian este o altă provocare educativă pentru părinții săi. Realizarea acestui deziderat
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
social. Implicarea în literatură e stimulată așa cum se provoacă pasiunea pentru o casă mare sau pentru o femeie frumoasă - arătând că altcineva o vrea. Este ceea ce aș numi dorința de literatură - așa cum există o dorință de bani căreia îi spunem lăcomie, sau o dorință de mărire căreia îi spunem arivism. Dorința de literatură nu reclamă pregătire prealabilă, nu implică discriminarea unor proprietăți stabile ale obiectului literar, doar proprietățile întâmplătoare ale unui obiect dorit de altul. Dorința literară e încadrată de câmpul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
râvnește - dracu-învită", spune un vers din Țiganiada. Și altundeva: "Poetul zice că omul e așa de ticălos, cât face lucruri care dobitoacele nu le fac [...] cu mintea neașezată ș-acele puține ceasuri își otrăvește dându-se patimilor firești, râvnii și lăcomiei" (I. Budai-Deleanu, Țiganiada, ediție îngrijită de Florea Fugariu, Minerva, București, 1981, pp. 240; 352). Sau într-un text din 1691: "Și de multe ori și fetișoara frumoasă murind, și după o zi doao, s-au aflat groapa ei plină de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
compensat pierderile băncilor prin ceea ce au dat oamenilor să-și construiască. Deci, ei erau din punctul ăsta de vedere ok! Dar băncile au preluat case și tot ceea ce au preluat și le-au revândut. Cum s-a produs criza? Din cauza lăcomiei: prețul unei case de 130.000-140.000 de dolari s-a ridicat într-o săptămână și jumătate, două la 400.000. Cei din nord care cumpărau în sud au stopat achiziția de case, pentru că nu-și puteau permite. Un apartament
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
al funcționarilor", scrie Melchisedec în „Cronica Hușilor”... Toate aceste autorități își aveau și oamenii proprii pentru asemenea executări. Bieții locuitori, de multe ori, în disperare, își luau lumea în cap; lăsau satele pustii, numai să nu fie globiți. Pentru potolirea lăcomiei globnicilor intervenea chiar Domnul. În cartea dată episcopului Sofronie pentru scutirea coloniștilor de la Crețești, în anul 1676, domnul Antonie Ruset zice: „Și voi Pârcălabi și Globnici de acel ținut, și Deșugubinari etc. nime întru nimica să nu-i învăluiască (pe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
zice cartea lui Grigore Ghica pentru scutirea de angarale a poslușnicilor din Crețești (1737). Boierii zlotași ocupau locul dăbilarilor în vremea lui Alexandru Iliașu, la 1621. Ei strângeau dabilele impuse de domnie: „neputânduse strânge banii, atâția cât să-și împlinească lăcomia cea fără de saț, ieșise poruncă către zlotași să arunce năpastă, să se îmbrace toți banii după sumele care ieșiseră din vistierie", spune cronicarul Nicolae Costin despre dabilele impuse populației de domnitorul Mihai Racoviță. Ce se întâmpla cu zlotașii împotriva cărora
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și deșugubine sau șugubine erau amenzile pe care le suportau populația. Gloabele se aplicau de toate autoritățile asupra celor vinovați și se percepeau în bani sau în natură, lucruri, mai mari sau mai mici, după vinovăția acuzatului, dar și după lăcomia globnicului. Miron Barnovschi, în anul 1626, în cartea dată pentru ca să oprească globnicii și deșugubinarii a mai „învălui" satele Episcopiei „cu globele și șugubinele", ca și în cartea lui Constantin Racoviță din anul 1756, pentru scutirea a 12 poslușnici ai Episcopiei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ca stupul luat să fie productiv în anul următor. Deseatina domnească forma și ea antrepriza Cochii- Vechilor. Năpastea era dabila care cădea asupra omului atunci când se abătea asupra lui un necaz fără veste, neprevăzut. Când visteria domnească rămânea goală, funcție de lăcomia domnilor și a vistiernicilor, pentru acoperirea golurilor se recurgea la năpaste - dări nedrepte, aruncate de visterie „peste cele regulate", numai să iasă banii. Intr-un zapis de la 1717, în documentele Cârligaților, se poate citi: „făcut-am acest zapis la mâna
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
la mâna dumisale căpitanul Timireanu, că neaufăcut bine cu 2 lei... de ne-am plătit de o năpastă". Vorbind de Mihai Racoviță, Neculai Costin dă să se înțeleagă că „ neputându-se (cu pecetluiturile) strânge banii, atâția câți să-și plinească lăcomia cea nesață, ieși poruncă la zlotași să arunce năpăști, să se îmbrace dați banii după sumele care ieșiseră din vistierie..." La 20 august, 1756, Adunarea țării convocată de domn (Constantin Racoviță) hotărăște desființarea năpastei care se numea vădrăritul. Năpasta pentru că
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
săi, cu văile sale, au stat într-ajutor la Rovine și la Racova, dar turcii aveau noroc, - noroc și putere mare. În folosul lor venea răutatea și viclenia oamenilor. Lupta dintre Dănești și Drăculești, ca și - mai târziu cu secole - lăcomia fanariotă, prelunga lor stăpânire, apăsătoare, istovitoare". Într-o lucrare a lui Zallony apărută în 1910 în „Biblioteca pentru toți" se putea afla ce a însemnat pentru România teribila suzeranitate turcească până către anul 1900. Deși îndurase înfrângeri mari între Dunăre
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
locuitorilor târgului pentru pășunatul vitelor, pentru semănături și pentru fânațuri, lucru care a pricinuit mare îngrijorare bârlădenilor. Într-o asemenea împrejurare - spune Iacob Antonovici (Documente bârlădene, vol.2. Actele de proprietate ale Casei obștei târgului Bârlad), bârlădenii temându-se de lăcomia administrației mănăstirii, au trimis la Iași delegați, care, în numele lor, s-au jeluit lui Vodă, arătându-i greutățile și supărările pe care le au cu podvoadele, caii de olac, găzduirile și multe altele, față de care, Domnul, ținând seama de situație
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nu stai cu capul gol, căci poți căpăta dureri mari de cap și deseori chiar o boală foarte primejdioasă numită insolațiune, care uneori te duce la mormânt. Când ești ostenit și asudat, să nu bei apă rece îndată și cu lăcomie, căci poți căpăta friguri și alte boli grele"685. Un alt material redactat de părintele Tocănel (el a scris pe parcursul anilor aceste rubrici cu sfaturi practice) îi informa pe gospodarii din satele catolice că pentru a ridica locuințe noi, trebuiau
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]