179,812 matches
-
colegul Pierre, văzînd că nu sînt acomodat cu serviciul și scriu mereu ceva într-un caiet, m-a întrebat de ce mă aflu acolo pentru că n-ar fi locul meu... în puține cuvinte, i-am explicat, apoi a zis: "Cum? Ai lăsat totul: casă, familie, prieteni, cărți pentru ideea de libertate?! Tu ești cu adevărat nebun!" și a ridicat mîna, a dus-o la cap și și-a răsucit indexul la tîmplă. în clipa aceea am avut senzația acută că într-adevărat
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
oprit la capitolul informatorilor, fără să se intereseze cine și de ce au format toată această rețea pe care s-a construit piramida puterii. Sînt privit cu indulgența celui care este lipsit de spiritul realității și mi se spune deseori: "Hai! Lasă. Pe cine mai interesează informatorii? Nu știi că și în Franța a fost la fel."? Uneori mă simt ca un elefant într-o vitrină cu bibelouri pe care le sparg din neatenție. Bibelourile sînt false! Și eu le sparg chiar dacă
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
că dorești numai să încurci lucrurile. Aș putea să vă dau și alte exemple, unul dintre ele l-am descris în Al doilea mesager, în capitolul care se petrece în piața de legume și fructe. Uneori este necesar să-i lași pe oameni să doarmă și să-și continue drumul încolonați și tăcuți mai departe. Nu este bine să fluieri în catedralele comuniste și să tulburi liturghiile supunerii predicate de la amvon de preoții care ascundeau sub veșminte hainele albastre ale Securității
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
B>ZD>C. De când Sisi, o dată, pe vremuri, venind prima dată împreună aici, îi trăsese o palmă; nu se mai știe de ce și cum se petrecuseră de fapt lucrurile... Plaja era pustie. Nisipul, încă ud după ploaia căzută în zori, lăsa îndărăt urme adânci. Privea atent spre cazemata de alături, de pe țărm. Ca și cum de acolo s-ar fi așteptat să apară cineva, în timp ce se freca energic pe piept, pe spate, cu prosopul galben, lung, pe care scria mare, nemțește. WO? - unde
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
sclav negru și se înseninează, pentru că delictul i se pare mai grav decât propria lui nenorocire. Era insuportabil să fie singur în durere, pe culme. Acum în vârful durerii stă fratele mai mare. Cei doi frați se hotărăsc să-și lase împărățiile în seama vizirilor și să devină drumeți anonimi în căutarea unei nefericiri mai înalte decât a lor. Dacă nu vor găsi o înșelăciune mai cumplită, se hotărăsc să moară. E important să observăm că Șahriar aude din gura lui
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
mai puțin convingător, cu dovezi concludente sau fără, de a fi plagiat opere semnate îndeobște de străini. Cazurile urmează un anume tipic deși nu toate se desfășoară la fel. Unele demascări sunt formulate rece, alte cu patimă, unele nu mai lasă loc nici unui dubiu, altele sunt cam șubrede, există cazuri în care scriitorul acuzat intervine și dă explicații - G. Coșbuc, de pildă, se disculpă motivând că volumul său Balade și idile a fost editat de un prieten, pe când era plecat în
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
Raicu, nu există critici mari cu o biografie ambiguă. Spre a urma astfel: ŤDezinteresulť de care vorbește Vladimir Streinu (...) este o condiție mai generală a criticii, nu numai în planul moral, dar și în cel al realizării estetice și se lasă citit în aerul de obiectivitate - în sine frumoasă și infinit sugestivă - al paginii lovinesciene, în Ťmersulť ei liniștit, netulburat, potrivit unui simț intern al legitimității celor scrise. Deoarece interesul extraliterar, meschin, fie și drapat cu toga detașării, impietează asupra "realizării
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
dinainte și era, măi băieți, așa de rumănă și de mândră, și sprâncenele celea, măi băieți, și ochi de foc... Nu mai spun nimic" (p. 34). Auto-cenzurarea e și ea semnificativă. Așa va proceda și altă dată Sadoveanu: își va lăsa bărbatul cucerit de vrăjile femeii să dea frâu liber senzualității, dar îi va opri relatările în pragul sexualității, atât din pudoare, cât și pentru a păstra misterul dragostei fulgerătoare. Ascultătorul se va interesa zadarnic de urmarea poveștii: " - Ei, cucoane Dumitrașcu
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
sau preparative. Chiva (acesta e numele fetei) îl întâmpină pe boierul care îl căuta pe tatăl ei cu o lampă de gaz, ridicată deasupra capului, ca să vadă mai departe în întunericul dimineții. Scrutarea celor doi are ceremonialul ei: Ea își lăsase luminița în jos, în dreptul pieptului, și flacăra îmi descoperea o față curată, oacheșă, sprâncenată, cu doi ochi minunați. Acum ochii aceia zâmbeau. Și eu mă simții deodată străbătut de o înfiorare ciudată, acolo pe malul Iezerului, în noaptea care mă
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
întregul lor se croiește o lume, cu oameni care au rămas tineri, într-o miraculoasă insulă a timpului al cărei proprietar și-a găsit, sînt sigur, locul într-un rai al jucătorilor sentimentali de șah, pocher, belotă, după ce le-a lăsat scriitorilor dobînda marii lovituri a vieții sale: chiria cazinoului din Casa Vernescu.
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
plasat și un sex shop. Fără ușă și fără perdea, la fel ca toate celelalte magazine, ca să admiri exponatele de departe. Cronicarul nu e pudibond, dar s-a gîndit la prietenii săi și la alții ca ei: bine că își lăsaseră copilul acasă, că altfel te pomenești că băiețelul ar fi întins mîna spre obiectul din Povestea poveștilor și l-ar fi cerut cadou de Crăciun. Cine a putut să semneze aprobarea pentru un magazin cu asemenea "produse" în plin centrul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
statutul ei de obiect al dorinței (și, implicit, la toți bărbații care o doreau) pentru a redeveni doar mamă. Ceea ce e interesant este că abia la sfârșitul lungmetrajului mama și fiul sunt arătați împreună; deși se întâlnesc o dată, Lynch nu lasă spectatorul să vadă scena, ci doar să audă doar cuvintele ei: Nu, nu, Donny, mama te iubește", ceea ce nu sugerează o relație filială tocmai reușită. Dorothy în ipostaza pozitivă de mamă e marginală pentru dezvoltarea dramatică a filmului. în schimb
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
doar amoros pentru a forma un fel de familie disfuncțională (mama - Dorothy, și cei doi fii - Frank și Jeffrey), ai cărei membri nu au în comun legături de sânge. Dar în contextul acestei familii, în care toți sunt adulți, Lynch lasă să se manifeste exacerbat stările, etapele de dezvoltare, chiar complexele, prezente în toate familiile. De aceea, în pofida unor convenții tipic melodramatice, filmul nu extrage lacrimi, ci teamă. Pentru că oricât de perverse sunt situațiile, oricât de mult ar friza absurdul, le
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
Dunării. Lascăr Catargi a dat dovada capacității sale de om de stat când în "acea memorabilă zi de 11 martie 1871", vorba lui Maiorescu, l-a convins pe principele Carol să renunțe la abdicare; dacă șeful conservatorilor s-ar fi lăsat orbit de orgolii și ambiții personale, ar fi luat act de abdicarea principelui și s-ar fi bucurat să se afle în fruntea statului în calitate de locotenent domnesc. Dar, Lascăr Catargi a gândit în termenii imperativului național și a asigurat prin
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
condițiile în care mulți fruntași ai partidului liberal erau mari moșieri interesați în menținerea latifundiilor! După încheierea războiului generalul Averescu a respins categoric cererile repetate adreasate lui de numeroși partizani de a acapara manu militari puterea; el nu s-a lăsat împins de orgolii și de ambiții deșarte; dimpotrivă, refuzând aventura, el și-a sacrificat popularitatea enormă de care se bucura, dar a contribuit decisiv prin gestul său la consolidarea sistemului democratic românesc și, probabil, prin Liga Poporului la evitarea bolșevizării
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
nuanțe ale textului (o vorbă preferată a sa pare a fi "lucrurile sînt ceva mai complicate"), umorul fin, abia întrezărit și, desăvîrșita urbanitate a tonului (nici măcar în polemici nu este agresiv, are un bun simț al susținerii propriilor argumente care lasă întotdeauna loc de un "bună ziua"; ceea ce nu-l împiedică însă, de fiecare dată, să facă operelor literare pe care le discută toate obiecțiile necesare). În ultima vreme acestor elemente specifice ale brand-ului Gabriel Dimisianu li se mai poate adăuga
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
normalitate, după răvășirile războiului și măsurile de restrîngere a libertăților luate de regimul de dictatură militară. Constituția din 1923 fusese readoptată, funcționau partidele, parlamentul, instituția monarhică, apăreau ziare de diferite orientări, legăturile culturale cu lumea apuseană se reluau. Toate acestea lăsau să se creadă că în România se reinstituiau formele vieții democratice, cum de altfel se știa că hotărîseră, pentru tot Estul, puterile învingătoare în abia încheiatul război, garantele democratizării, defascizării, ale libertății de opțiune a popoarelor etc." (p. 246) Citind
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
derivă 1), spre echipajul duhnind a rom "Jamaica"... Dar cine mai avea timp să se teamă de-un eventual naufragiu? Păi, ce? La noi dădeau năvală tsumanele asiatice? Din reportajele tv, aflam că pe plaiurile Mioriței (cu mii de hectare lăsate în pârlogire), lumea era fericită, țăranii aruncau laptele în loc să-l dea la stat pe un sfert din prețul de la piață, pensionarii făceau comerț ilicit cu surplusul de medicamente primite gratis, PIB-ul crescuse atât de mult în 2004, că nu
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
pârlogire), lumea era fericită, țăranii aruncau laptele în loc să-l dea la stat pe un sfert din prețul de la piață, pensionarii făceau comerț ilicit cu surplusul de medicamente primite gratis, PIB-ul crescuse atât de mult în 2004, că nu mai lăsase loc să crească și nivelul de trai, dovedind astfel că, în capitalism, concurența e dură și scapă cu viață cine poate... Și-apoi, nivelul de trai nici măcar nu era cine știe cât de interesant și de important pentru telespectatori... Televiziunile erau în
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
Și-apoi, nivelul de trai nici măcar nu era cine știe cât de interesant și de important pentru telespectatori... Televiziunile erau în clocot aducându-ne torente de noutăți; unii crainici, conectați cu fiecare fibră la "moment", ne spuneau de două ori același cuvânt lăsându-l până la urmă naibii; reportajele ne arătau cum pe cerul patriei se zbenguiau fermecător focurile de artificii, în vreme ce, pe pământul străbun, petardele și bombele artizanale își făceau datoria tradițională trimițând la urgență cam câte un rănit la mia de locuitori
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
acuplare și nu problematizare, un insert și nu un excurs, ca să fiu prețios. Spre deosebire de multe dintre cărțile publicate în acest an, romanul Veronicăi A. Cara este destul de complex - inclusiv tema sexuală - pentru ca spectacolul narativ să aibă amploare și să-ți lase o mai mare libertate de interpretare. Subiectul însuși este generos, însă complexitatea lui nu se dovedește o pălărie prea mare pentru această prozatoare tânără, dar de o maturitate reconfortantă mai ales pentru criticii literari. Cezar, naratorul masculin al scriitoarei, este
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
și cu fragmente memorabile, lungită pe ici pe colo, dar cu siguranță una dintre cele mai interesante apariții de până acum ale colecției. În ciuda temei complexului oedipian, rămâne o carte echilibrată între delicat și abject, își strunește subiectul, nu se lasă dominată de tema sexuală și nu mi se pare deloc dură, stihială și scandaloasă cum o descrie Paul Cernat în prefața sa, altfel excelentă. Calitatea percepției, subtilitatea și forța narativă, în fine, concepția sa artistică, ambițioasă, bine conturată și (nu
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
Acesta devenise un etalon în materie, reușind să topească într-o formulă numai de el știută, erudiție, spirit ludic, promptitudine în reacții, știință a dozării (intuia perfect momentul în care trebuia să taie dizertațiile prea savante ale invitaților sau să lase suspansul asupra unor răspunsuri prin introducerea faimoaselor sale reprize de muzică) și cabotinism. Iosif Sava nu ezita să se pună pe sine în ipostaze intelectuale inadmisibile (nici pînă astăzi nu știu dacă unele dintre ideile pe care le formula reprezentau
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
la tablă. Nu, de astă dată mă aflam în marele București, într-un cvartal foarte bine configurat, cu falnice edificii din mai multe epoci și vaste bulevarde - ținteam să găsesc o stație de autobuze pentru ca vreunul dintre ele să mă lase în centru, de unde, mai departe, m-aș fi descurcat. Stația era de negăsit, iar când, după crispate traversări de străzi am găsit una, toate numerele de autobuz îmi erau necunoscute și nimeni nu mă putea dumiri în care direcție să
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
Ada Brumaru În stil neorenaissance, Palatul Operei a fost construit după planurile arhitectului Ybl Miklós care a lăsat o amprentă decisivă și asupra altor imobile din cetatea Pesta. Aspectul ei este unitar, ordonat, solid, solemn. Opera o reprezintă în istoria secolelor 19 și 20. Inaugurată în 1884 și restaurată peste 100 de ani, în luxul care îmbracă patina
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]