3,980 matches
-
noi, atunci să ne ardă! Nu putem sfârși pe pământul ăsta neutru. Poate ar fi suficient să schimbăm scenariul. Mă sperie casa ei, cuvertura aceea de culoarea tutunului, șemineul gol, câinele ei orb și maimuța de pe perete cu biberonul între labe, ca o bătaie de joc. Așa că, într-o după-amiază, o întreb dacă are chef să stăm puțin singuri într-un hotel. — Ca să nu stăm mereu în mijlocul traficului, spun. Și așa, iată-ne într-o cameră care nu ne-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
storurile, deschideți tot! i-am spus asistentei, care execută ca un robot. — Unde sunt instrumentele? Intră într-o cămăruță în care se întrezăreau ușile unui dulap metalic, începu să scotocească pe rafturi, m-am repezit după ea. Stătea în patru labe, din fundul unui sertar a tras afară o pungă sigilată plină de foarfeci, nimic altceva decât foarfeci. Se uită la mine, habar nu avea ce anume îmi trebuia exact. Am smuls sertarul din mâinile ei și l-am răsturnat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ne-a prostituat și ne-a insultat! Și a vrut să facă din noi clovni, paiațe și câini savanți! Se numesc câini savanți câinii învațați să facă pe clovnii, în care scop sunt înveșmântați și dresați să meargă necuviincios pe labele dinapoi, în picioare! Câini savanți! Asta numesc oamenii savantlâc, să facem pe clovnii și să mergem în două labe! Și e limpede, câinele care se ridică în două labe își expune, impudic, cinic, părțile rușinoase, pe față! Așa se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Se numesc câini savanți câinii învațați să facă pe clovnii, în care scop sunt înveșmântați și dresați să meargă necuviincios pe labele dinapoi, în picioare! Câini savanți! Asta numesc oamenii savantlâc, să facem pe clovnii și să mergem în două labe! Și e limpede, câinele care se ridică în două labe își expune, impudic, cinic, părțile rușinoase, pe față! Așa se face că și omul, când s-a ridicat în picioare și s-a transformat în mamifer vertical, a simțit numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în care scop sunt înveșmântați și dresați să meargă necuviincios pe labele dinapoi, în picioare! Câini savanți! Asta numesc oamenii savantlâc, să facem pe clovnii și să mergem în două labe! Și e limpede, câinele care se ridică în două labe își expune, impudic, cinic, părțile rușinoase, pe față! Așa se face că și omul, când s-a ridicat în picioare și s-a transformat în mamifer vertical, a simțit numaidecât rușinea și necesitatea morală de a-și acoperi părțile rușinoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Îngropate adânc sub puful aripii. Cuprins de Îndoială, se uită În urmă, ca să se asigure că era Într-adevăr o pasăre și nu un con ud. Asta Îl făcu să alunece și să cadă În genunchi. Rămase așa, În patru labe, nu atât din cauza durerii, cât a bucuriei că i se Împlinise prezicerea. Își spuse Încet: Bravo, amice. Dintr-un motiv nelămurit simțea că merita această cădere, ca un fel de consecință logică a micii minuni care i se Întâmplase lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
salivă. Ideea lui, a lui Dimi, a fost să culeagă rămurele verzi și flori și să Împodobească altarul. I-a aranjat și lui Winston un buchețel mic pe cap, așa cum se face la grădiniță la aniversări. I-au legat strâns labele din față și cele din spate, dar totuși el nu a Încetat să se gudure și să se bucure și să dea tot timpul din coadă, de parcă era chiar fericit că toți se ocupau numai de el. Cine nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nici măcar un deget. Stai numai cuminte la o parte, bea cafea și nu deranja. Să nu te simtă. Gătește, calcă, fă sex și taci. Lasă-i În pace - În două săptămâni se răzgândesc și se Întorc la tine În patru labe. Ce-ai vrut tu de la mine de fapt astăzi, Efraim? O mică partidă de sex matinal, În amintirea vremurilor vechi și bune? Adevărul e că nici de asta nu aveți nevoie. Zece la sută dorință și nouăzeci la sută comedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de broască țestoasă pe care mama sa obișnuia să-l poarte În părul ei blond, la ceafă. Doar căciulița croșetată albastră, de bebeluș, cu moțul de lână cusut pe ea nu se zărea nicăieri. Cada din baie era susținută de labe de leu din bronz și pe raftul din spatele ei se aflau pachete Întregi cu săruri de baie, diverse creme, uleiuri, medicamente și unguente. Fu surprins să vadă atârnând acolo o pereche de ciorapi din mătase, de damă, un model foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
remarcasem dunguțele din jurul ochilor și al gurii tale până acum. Adică chiar păreai de 18 ani. Dar noua coafură ți-a descoperit fața... — Și-acum îmi scoate în evidență perfect ridurile. Grozav! Sunt posesoarea primei coafuri din lume care accentuează laba gâștei. Te-am jignit. Ed părea amărât. L-am mângâiat pe mână. Nu, nu m-ai jignit. Dar nu eram sigură că vorbisem serios. Întotdeauna am considerat că par tânără din cauză că așa mi se spusese. Poate de aceea am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mă întrebe ce mestec, de frică eram să mă înec. Atunci, namila îmi băgă palma sub bărbie și făcând-o cornet îmi strigă: - Scuipă! În clasă se făcu o liniște de moarte, când au început să se scurgă în cupa labei lui, vreo zece acadele muiate în scuipat. Dascălul, liniștit, se îndreptă cu ele spre catedră, le răsturnă grămadă lângă călimara cu trei capace și tocul de tinichea, cu care însemna absențele și începu să le mănânce în răstimpuri. La sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
contaminați de ciumă. În orașele cu hecatombe de cadavre, moartea obosită, dominând din înălțimea stârvurilor împuțite, va rânji, trecând prin coasă caravanele de șobolani înspăimântați de uraganul bombelor aruncate din înalt, ca să rămână mărturiile de asasinat ale omului în patru labe. Omul vertical se va naște după mine și va trăi mii de ani, chiar dacă va fi ucis de pietrele nebunilor. - Cer cuvântul! interveni atunci avortonul de pe tribuna improvizată din piatra ce se formase în bășica fierii mele și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Fiindcă din clipa aceea, am dezgropat-o din lavină cu actul cutezător și firesc al bărbăției. Ca o vacă tiroleză, răsturnată cu fața în sus, Matilda bătea aerul cu mâinile și cu picioarele, ca pentru a se ridica în patru labe. Plecai înstrăinat, fără să-i dau bună ziua. Cu sângele primenit, cu trupul ușor ca fulgul, mă depărtai legănat de una dintre cele mai sublime melodii ale sufletului, cu game în efluvii divine, abia perceptibile în alunecarea lor prin ființa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spinarea de pieptul omului cu capul de cauciuc, pe care l-am acoperit pe de-a-ntregul. Cu toate că fălcile mele nu sunt umflate și ochii nu-mi sunt bulbucați ca cei ai manechinului, care primește câte două palme pentru fiecare gologan, laba unei calfe de cizmar repezită cu sete, mă dărâmase, trântindu-mă cu tâmpla de scândură. Cred că cizmarul a făcut-o dinadins. S-a constatat însă apoi că omul avea un bilet valabil pentru două palme. Așa că, laba de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fiecare gologan, laba unei calfe de cizmar repezită cu sete, mă dărâmase, trântindu-mă cu tâmpla de scândură. Cred că cizmarul a făcut-o dinadins. S-a constatat însă apoi că omul avea un bilet valabil pentru două palme. Așa că, laba de a doua a repezit-o în manechinul descoperit odată cu prăbușirea mea. Omul de cauciuc a primit-o pe buca obrazului umflat, fără să clipească, în vreme ce un arbitru improvizat număra până la zece, aplecat peste trupul meu. Hohotele grămezii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în trap, să stingă singurul și cel din urmă bec îngălbenit de beznă. După el trecu și Moartea, duhnindu-mi în obraji absurditatea existenței și inevitabila catastrofă a grabnicului meu deces în cloaca asta în mijlocul căreia mă învârtesc în patru labe, adulmecând esența mamiferelor. Omul cu ciocul de aramă mă însoțea prin întuneric. Prevăzător și inteligent, el susținea existența fluidului spiritual, vorbindu-mi despre masturbația sufletească, de care încercase să mă vindece în atâtea rânduri. Alunecarăm în ulicioara neagră ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
după declupare. - Latră! Am răcnit către femeia cu carnea dulce tolănită pe covor, în timp ce-mi prindeam bretelele de pantaloni. Înspăimântată de punctele de plumb scăpărător din ochii mei deschiși peste măsură, dânsa făcu: „Ham! Ham!” ocolind în patru labe, încăperea. Becul sângeriu se stinse de la sine și lumina vânătă și spălăcită a zorilor năvăli în odaie. Un liliac enorm cu aripile întinse intră ca o săgeată, se izbi cu un pocnet surd de peretele cenușiu și căzu pe dușumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
împreunate ca pentru o săritură de pe o stâncă fictivă în valurile mării. Ținea însă capul prea țeapăn pe trupul diform, ca și cum ar poza în fața unui fotograf. - Da, mi-aduc aminte, replicai îngândurat. Avea bătături, două bătături, la degetele mici ale labelor și ceasornic cu brățară la încheietura mâinii., Purta părul frizat cu fierul, completă tânărul care continuă: - A doua oară ne-am întâlnit la barul „Barbarina”. Era târziu, după miezul nopții, când ai intrat în speluncă. „Domnule pianist! Nu cumva ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un copil, pe lângă cel cu care venise. Dacă în scurta întârziere ce o fac pe drumul singuratic al existenței, îi voi mai întâlni cândva și Robert mă va cerceta cu ochii lui de altă dată, așa cum umblu azi în patru labe, îmi voi lipi buzele de pulberea sandalelor ei, iar pentru dânsul voi risipi o mână de mei păsăresc. - Cum, pleci și nu știi unde? se răsti medicul, măsurându-mă bănuitor. Du-te la munte, dar nu la o înălțime prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ar fi fost scaunul pe care mă așezam la aceeași masă cu tine. - Dacă nu m-ai fi excitat cu poveștile tale, nu m-ai fi avut a doua zi, spuse a treia, mare cât o balenă, coborând în patru labe, în cămașă și pantalonași albi din madepolon. - De mine ți-ai bătut joc în grădina publică, la zece pași de paznic, pe pajiște, câinește, fără să-mi spui cine ești, unde stai și cum te chemă, zise a patra, îndârjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mamei și a blândului bunic. Mă vor împinge în cuptorul unde urmează să intru pe burtă, pentru că atunci când tendoanele se vor scurta din pricina căldurii, va trebui să mă ridic. Vreau ca trupul să mi se așeze încă o dată în patru labe și capul meu, fără sprijin, răsucit brusc în jurul gâtului la o sută optzeci de grade, să mi se oprească, cu ochii plesniți, pironiți spre bolta cuptorului. Atunci mă voi opri iar o dată, până când întreaga clădărie a trupului se va prăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un pumn de diamante și să le răstorni dintr-o palmă în cealaltă, când soarele scapără scântei în boabele de preț, vânturate cu îndemânare. Câteodată, scânteierea lor mă înșală, după cum adeseori, privighetoritul se confundă cu schelălăitul unui cățel, rămas cu labele retezate pe linia tramvaiului. E un punct negru în fațeta unui briliant, e o poznă a sufletului. ...Mereu frământat de asemenea nimicuri, în cartea despre suflet, sunt redus să zugrăvesc, în locul istoriei unei vieți frumoase, povestea adevărată a unei admirabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
singură adresă potrivită: Stutthof. Și, deoarece lagărul ăsta ne era cunoscut tuturor din auzite, cel care între timp fusese poreclit, în secret, „Noinufacemașaceva“, trebuie să fi fost luat în primire la Stutthof: „Acolo or să-l pună cu botul pe labe pe Noinufacemașaceva, precis!“. Oare lucrurile s-au consumat ca de la sine înțelese? Oare nu a curs în urma lui nici o lacrimă vizibilă? Oare după asta lucrurile și-au reluat cursul normal? Ce anume ar fi putut să-mi treacă prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
probabil în pivnița plină de borcane cu alimente conservate sau în timpul vreunei pauze de marș, în timpul căreia el se săpunea, se bărbierea și pe urmă își scotea o țigară, am auzit următoarele: „Dacă ar fi ca Ivan să pună totuși laba pe noi, ai încurcat-o, băiete, cu podoaba aia de la guler. Pe ăia ca tine îi împușcă direct. Un glonț în ceafă și gata...“ Probabil că el a „procurat“, cum se spunea în germana infanteriștilor, nu mai știu de unde, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Rama, care ți-au făcut cele dintâi poze ca dansatoare: tu, intens luminată, în tutu și pantofi cu poante; atât de repede ai vrut deja să te muți de la dansul expresiv la baletul clasic, chiar dacă la tine partea superioară a labei piciorului era prea joasă și picioarele tale nu erau destul de lungi. Mai des decât mi-ar fi plăcut mie am văzut reprezentații de balet în Hebbel-Theater: aceste piruete pe care-ți venea să le numeri și uimitoarele grandes jetées. Ulli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]