4,444 matches
-
arhivei un pat, pe care dormea câteva ore pe noapte. în restul timpului citea cu nesaț mii de dosare, din care afla întâmplări ciudate despre oameni necunoscuți de afară, mulți dintre ei morți de demult. Umbla lunatic kilometri întregi prin labirintul arhivei subterane, simțind văzduhul rânced, aglomerat de ființe cu care conviețuia în bună înțelegere și care-i umpleau lesne golul lăsat de lipsa de rude, prieteni sau cunoscuți. După mulți ani, știa pe dinafară uriașa arhivă, putând găsi în câteva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
curbă a lui Moebius, astfel că plimbând buricul degetului prin interiorul ei, ajungeai în punctul de plecare, dar cu degetul pe exterior. Ca să revii exact de unde ai plecat trebuia să refaci drumul în sens invers. Era în acel obiect esența labirintului și Bătrânul rătăci în voie pe trupul șerpilor încârligați. O dungă foarte subțire înconjura brățara din exterior în interior ajutându-te, ca un fir al Ariadnei, să te întorci fără să te rătăcești. Vru să vadă din ce material e
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ușa se deschise încet, lăsându-l pe Bătrân suspendat între pardoseala și bolta unei uriașe săli gotice. Un tobogan cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
armonia acestui univers neatins de prihană, cu vreun gest nepotrivit, vreo vorbă necugetată sau vreun gând nesăbuit. Totul era la îndemână, la dimensiuni atât de firești și de umane. Singurătatea de-o viață, lipsită de zbucium, petrecută de Bătrân în labirintul arhivei, îl făcea să-l înțeleagă pe Pimen. Se ascultau fără să-și vorbească, se vedeau fără să se privească, se simțeau frământați din același aluat, dospit în alte forme. Ca aerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în ele o stranietate conferită, dobândită printr-o conviețuire intimă și de durată. în condiția obiectelor intervenise un element necunoscut până nu demult Bătrânului condiția umană care îl speria, îl neliniștea, îl înhiba și îl incita în același timp. în labirintul arhivei nu avusese prilej de relații cu oamenii. Găsea doar povești aride în dosarele pe care le citea cu nesaț. îi cunoscuse prin această oglindă strâmbă și acum, după ce îi întâlnise și îi observase, i se păreau mai stranii decât
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
înțelept locuind un trup devenit inutil și imobil. Împinse cu putere poarta de lemn, cu inima strânsă de frica vreunei schimbări. Dar toate păreau a fi la locul lor.. Numai poteca dispăruse, cotropită de vegetația vorace. Se lăsă înghițit de labirintul umed și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nedemnă de Creatorul său, se întinde abisul tuturor interpretărilor asupra actului Creației și a responsabilităților Ființei. Este exact materia din Comisionarul, exploatată copios de Andrei Oișteanu: "Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? (...) Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecate? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine însumi !?" Defectul acestei proze de o tulburătoare frumusețe constă în supralicitarea explicativă a îndoielii funciare care ne însoțește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
stivuite în uriașul sanctuar de hârtie, neglijând să-și "capseze" o biografie proprie: "...citea cu nesaț mii de dosare din care afla întâmplări ciudate despre oameni necunoscuți de afară, mulți dintre ei morți de mult. Umbla lunatic kilometri întregi prin labirintul arhivei subterane, simțind văzduhul rânced aglomerat de ființe cu care conviețuia în bună înțelegere și care-i umpleau lesne golul lăsat de lipsa totală de rude, prieteni sau cunoscuți. Așa cum un obiect își găsește întotdeauna locul și poziția în care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să se grăbească, luă tot ce-i era de trebuință, iar actele i le aruncă alături! Socotind afacerea Încheiată, hoțul de buzunare Îi mai administră un picior În spate, scuipîndu-l În plină față. „Scârnăvie...!!” - Îl mai gratifică el, dispărând În labirintul aleelor. Luat prin surprindere, Tony Pavone, primi loviturile fără măcar a schița un gest de apărare, minunându-se cum de n’a murit Încă! Se ridică binișor, privind bănuitor În toate direcțiile și, cu un efort de voință, se retrase
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o secundă de luciditate. Vocea lui de bariton, izbuti să stopeze activitatea din curtea depozitului de vinuri iar toți ce-i prezenți să holbeze ochii la el, Într’o liniște stânjenitoare. Realizând grosolonia debitată, le Întoarse spatele pierzându-se În labirintul străzilor. Multe zile la rând după comiterea acestui incident, Tony Pavone regretă fapta săvârșită, luând hotărârea să o mai rărească cu băutura și prietenii profitori. Cât privește Directoarea și depozitul ei de vinuri relația o socoti Încheiată, ducând tratative cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
groază din arestul miliției Însă nu era cazul să facă comentarii din motive Întemeiate: oricum nu avea cu cine discuta, și continuă cu aceeași melodioasă voce. „Îmi permit să fac o confidență: Am fost deosebit de impresionată de farmecul pitoresc al labirintului muntos, În timp ce populația acestei milenare țări afișează permanent zâmbetul ei caracteristic, fiind incredibil de generoasă. O dovadă a exprimării mele se află aici, În momentul de față...! Abea ne-am cunoscut și parcă ne știm de când lumea...!” Gică Popescu, la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
decentă. Pe cîtă vreme În prezent...!” Comentariile fură Întrerupte de o laterală ușă ce se deschise făcând ușor zgomot iar un individ cu voce de bariton rosti.. „Tovarășul Tony Pavone e așteptat...” Cu o exagerată politețe fu condus printr-un labirint de coridoare când Însfârșit Însoțitorul se opri În dreptul unei uși pe care nu scria nimic, articulând. „Intrați, tovarășul colonel vă așteaptă...” Presupusul colonel de securitate Îl primi afișând o prietenoasă figură. Îl invită să i-a loc pe un scaun
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fericire la gândul că avea să-l vadă pe Connolly. A plătit și a ieșit din cafenea. Era destul de departe până la casa lui Connolly, iar după ce a ajuns acolo a petrecut plină de nervi o jumătate de oră pierdută în labirintul de blocuri. Când găsise cvartalul cu blocul lui, deja era ruptă de oboseală. A luat-o pe aleea din spate, așa cum făcuse prima dată cu Connolly, înainte să-și amintească că dormitorul lui era pe partea cealaltă a clădirii. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ținut respirația și-a ridicat privirile. Din felul în care i s-au mărit ochii a fost limpede că băiatul își dăduse seama că merseseră prea departe. Danny s-a concentrat așa cum făcea și-atunci când trebuia să iasă dintr-un labirint din jocurile video. A încercat să memoreze fiecare piatră și fiecare rădăcină de copac de pe drumul pe care-l parcurseseră, fiecare detaliu de care se putea să aibă nevoie mai târziu. Era așa de absorbit încât aproape că nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe la izvoare, Să mă aștepți, când am să vin, la fel de iubitoare! Bianca DAN <biography> Activitate literară -debut cu volumul de poezii Transplant de iubire, în curs de apariție volumul Ultima carte despre întuneric, poezii publicate în antologii-Confluențe lirice, Poeți în labirint, Muguri iertați, poezii publicate în revistele literare Provincia Corvina, Fereastra, Cafeneaua literară, Discobolul, Orient latin, Algoritm literar, Ardealul literar, Orizont Literar Contemporan, Nomen Artis. Premii -premiul I la concursul Timpul iubirii, Prieteni de suflet, ediția I, Onești -nominalizare la concursul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cută dureroasă a sufletului, ca o „maladie”, ce trebuie înlăturată, din primul moment al depistării sale. Fie că iubește, fie că se roagă în vers laic, poeta este hăruită cu acea capacitate a captării lectorului, căruia îi oferă idea unui labirint abstract, unde stă ascunsă replica mitologică a Cutiei Pandorei (Amalia Elena Constantinescu) În debutul său scriitoricesc, te atinge prin semne mute în zbuciumul neputinței spre nicăieri cuprinzând infinitul întrun echilibru neterminat și lasă parcă, să-ți aștepte gândurile acolo unde
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ce-l port în loc de stomac orologiul pendulează gâfâit tic-tac clipele s-au pierdut în viitor cândva leoaică tânără sufletul meu mugea prin savane sfâșia prejudecăți din carne până la măduvă bizară fiară omul gol cel care se pierde pe sine în labirintul propriilor născociri cândva mai existau ariadne acum și firul e rupt ce sinistră istorie ce absurdă comedie să purtăm cu noi această osândă în buzunare bine cusute eliberați de prea mult ori de prea puțin poate vom înțelege nu tot
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Kobo Abe Harta arsă Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru ORAȘUL - infinitate delimitată. Un labirint În care nu te rătăcești niciodată. Pe harta personală, fiecare bloc este notat cu exact același număr. Chiar dacă nu știi pe unde so iei, tot nu te rătăcești. CERERE Scopul investigației : Rog să se afle pe unde umblă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fugiți de la locul accidentului sau schimba numerele de Înmatriculare; sau poate fusese obligat să facă așa ceva; sau poate chiar EL a fugit de la locul accidentului... Din păcate Însă, măiestria lui l-a dus de la un biet incident la un adevărat labirint astfel Încît, contrar așteptărilor, a ajuns să fie EL Însuși Încolțit. PÎnă la urmă n-a mai avut Încotro și a trebuit să se ascundă. Dar dacă tocmai clienta mea - soția LUI - profita de toate acestea pentru a-i acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
oare parte din afacerile domnului M? Deci nu era doar un membru al consiliului orășenesc, ci și șeful unui trust de combustibil? Începe să-mi placă! Comportarea LUI din dimineața respectivă... Parcă Încep și eu să mă mai descurc prin labirint. Deci există o legătură Între Întreprinderea Dainen și domnul M! — Dar e nedrept... spuse soția pe un ton vesel dar contrastant cu conținutul observației. Mă Întreb cît o s-o mai ducă așa ?... M-am Întors și m-am uitat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ar fi dat-o el În vileag de mult... Dar dacă-l prind și pe el, deliberat, În aceeași plasă cu clienta mea? Oare ce s-ar Întîmpla În cazul acesta?... Eram tare cătrănit pentru că băteam pasul pe loc În labirintul de presupuneri. — Ei, hai! O să beau și eu ceva. O să-mi las mașina pe undeva pe-aici. Se poate, nu? Nu mai pot de frig. — Prudența ta e lăudabilă, Îmi spuse el privindu-mă șmecherește. CÎt despre zona asta, las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rău caz a demonstrație. Dacă era să fie demonstrație, Însemna că fratele are dușmani, cu alte cuvinte. Cel mai important era să Încerc să aflu care-i sînt dușmanii. Există un Început și un sfîrșit pentru orice ciclu. În orice labirint trebuie să existe și o intrare, și o ieșire... Hai, să-mi dau toată silința să iasă ceva... Ori din cauza frigului, ori a tensiunii În care mă aflam, saké-ul nu și-a făcut deloc efectul. Sau poate pentru că paharele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
platoul de dincolo de curbă. Ah! Cunoșteam terenul de la poalele stîncii dinspre nord - Îi puteam preciza și direcția, deși nu eram capabil să stabilesc poziția soarelui. Dacă urcai pînă În punctul acesta zăreai, mult În jos, un șir de case, un labirint de parcele formate de acoperișurile din paie și țigle, o pădure de antene care absorbeau undele electromagnetice și coșul unei băi publice care se ridica pînă pe la Înălțimea zidului de piatră din fața mea. Eram sigur că memoria nu mă Înșela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
unei băi publice care se ridica pînă pe la Înălțimea zidului de piatră din fața mea. Eram sigur că memoria nu mă Înșela și că puteam urmări cu ochii minții Întreaga Întindere a drumului ce ducea la baia publică din capăt... mijlocul labirintului. Strada Îndrăgită de bătrînii ce-și fumau, liniștiți, țigările În fața băii publice, așteptînd să le vină rîndul... strada pe care, după ora trei, femeile pășeau grăbite cu prosoape și săpun În mînă... Și drumul ocolit de la marginea stîncii pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]