2,832 matches
-
o dimineață liniștită, puțin înnorată, ceea ce este cel mai bine pentru călătorit. Sătucul este pustiu. Privesc casele sărăcăcioase, unele din lut și susținute cu bârne, și mă întreb din ce trăiește populația de aici. în afară de cultura de grâu, de unele lanuri mai mici de floarea soarelui, nu văd nici o altă cultură agricolă și nici urmă de industrie, sau alte activități ce ar aduce un venit. Nu văd pe nimeni să muncească altceva în afară de mașinăriile care treieră grâul și cele care adună
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Coto mă înscriu spre Bercianos del Camino, un sat la 6 km depărtare. Drumul este plăcut pe lângă șosea și flancat mereu de copaci tineri ceți țin puțină umbră. - în primele ore ale după-amiezii ajung la Bercianos, un sat izolat în mijlocul lanurilor de grâu, ca atâtea altele de altfel. La intrarea în sat pe partea dreaptă este un han cu restaurant. Intru grăbit și întreb de cazare dar mi se răspunde că aici nu oferă cazare pentru pelerini. Sala restaurantului este plină
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Sf. Martin del Camino, unde am ajuns în jurul orei 13. Drumul până aici a fost mai mereu pe lângă șosea, așa că am fost însoțit din plin de zgomotul mașinilor, ceea ce m-a făcut să doresc liniștea drumurilor prin pădure sau printre lanurile nesfârșite de grâu. Am apreciat în această zonă rețeaua de canale care asigură irigarea câmpurilor, multe dintre ele cultivate cu porumb. Sunt canale ce par a avea câteva decenii bune de viață, din beton, bine întreținute, cu o apă curgătoare
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
asigură irigarea câmpurilor, multe dintre ele cultivate cu porumb. Sunt canale ce par a avea câteva decenii bune de viață, din beton, bine întreținute, cu o apă curgătoare curată care este trimisă apoi cu ajutorul pompelor și a țevilor metalice peste lanurile de porumb sau sfeclă. Pe drum, prin localități, întâlnesc la baruri fețe cunoscute. M-a surprins un grup de francezi între care un profesor căsătorit cu o femeie de culoare, negresă, și ea profesoară universitară, și alți câțiva prieteni ai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
arhitectura lui fiind mult mai simplă, mai „comunistă” comparativ cu cea din orașele Burgos sau León. - De aici, drumul pelerinilor devine o splendoare. Flancat mereu de ziduri, arbuști, multe ruguri pline cu mure coapte (delectarea meaî, copaci impresionanți, unduind printre lanuri, trecând prin sate mici sau cătune sărăcăcioase, această porțiune de drum mi s-a părut a fi cea mai pitorească, mai medievală aș putea spune, din câte am întâlnit până acum. Mereu urci și cobori, dar nu înălțimi prea mari
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
munca câmpului. O redau în cele ce urmează, așa cum nu o dată mi-a recitit-o la întâlnirile colegiale și prietenești. D E S P Ă R Ț I R E Adio, câmpuri înverzite Sculptate în sufletu-mi pribeag. Adio lanuri aurite, Din trecutu-mi atât de drag. Îmi zboară gândul meu departe Purtat de un dor aprig și tăcut Prin vii, grădini, livezi încărcate. Adio, întregului trecut. Mângâia-mă vor amintirile duioase Până mă va ajunge apusul necruțător. Purta mă
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
avut decît pe locuitorii din satul Corni cărora le-am dat și hrană de la mine. De câteva zile însă, după oarecare împrejurări urmate acolo, care au dat prilej de sumeție pomeniților locuitori, mă văd lipsit de cuvenitul ajutor, în vreme ce, apărând lanurile cu grâul meu, se apără și o mare parte din țarina locuitorilor. Asupra acestei grabnice nevoi cer cu rugăminte ajutorul cinstitului Departament, ca să binevoiască a porunci Isprăvniciei ținutului Fălciu de a-mi da oamenii trebuincioși, atât în apărarea grâului, cât
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
anilor cu misiuni oficiale sau vizite particulare țările "de interes" din America Latină, am hotărât cu soția că ar fi vremea să-l vizităm pe compañero Fidel la el acasă! În dorul de "Chile lindo", ne-am luat bilete la compania "Lan Chile", o companie serioasă, care zbura la Havana de la Santiago. După efectuarea zborului Montevideo Santiago, compania chiliană ne-a oferit cazare o noapte la Santiago, urmând să ne continuăm drumul a doua zi. Am fost cazați la un hotel nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Kommandantură pentru tăierea pădurii. În ce hal, săracii! Mai mult goi decât îmbrăcați, înșirați la gard și cerând trecătorilor de mâncare. Erau din ajun acolo și nu le adusese proprietarul nici măcar mămăligă. Am alergat acasă și am trimis pe Gefreiter-ul Lan dowski să obțină de la păzitorii lor - etapa ar fi refuzat-o - permisia de a i ajuta. Probabil a promis o mâncare bună și sol daților. Toată mănăstirea și amândouă satele, Burdușani și Piteasca, erau într-o fierbere. Ca prin minune
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mohoare; Când și când în cuibul tainic pitpalacul se vestea; Mierla-n frunză mistuită când și când îi răspundea. Iată că, ajuns pe-o culme, eu mă uit și văd în larg Pănă-n zări nemărginite a cămpiilor prelarg. Păduri, râuri, lanuri, sate, toate mi se-nfățișează Liniștite, fericite, într-o pulbere de raze. Nici de-un strop de sânge încă pajiștea nu e pătată, Nici de-un strigăt de durere pacea nu e tulburată; Numai cântec, armonie, dulce-a dragostei suflare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am rămas prieteni ca dintăi. La Focșani mergeam câteodată la vânat cu un locotenent de infanterie care avea asupra mea marele avantaj că era foarte nalt, de aproape doi metri, și putea cu înlesnire să vâneze prepelițile și potârnichile prin lanurile de popușoaie unde eu nu vedeam nimic. Nu pot uita nici astăzi o întâmplare nostimă ce am avut cu el în niște ogoare țărănești. Eu și câinele meu, osteniți, ne odihneam și ne uscam la soare pe un moșinoi. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de a ucide o vrabie! Ce stricăciune poate să-ți facă un om și un câne în popușoaie?, i-am răspuns eu. Nu-i vorba de d-neata, da uite la domnul cel gulerat de colo, care a întrat calare în mijlocul lanului. Hei! Domnule, fugi cui calul de acolo!... Atunci un hohot de râs mă năpădi. Știi una, bade, hai cu mine la dânsul, să-i luăm calul. Românul se prinse bucuros, dar, când ajunse aproape de locotenent și-l văzu întrecând cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o bogată miriște de grâu, de pe moșia Spătăreștii, din județul Suceava, proprietate a lui Alecu Millu, acum răposat. Ce frumusețe aveam dinaintea ochilor! Întreaga câmpie cât cuprindeam cu ochii, brăzdată ici colea cu arături, împestrițată cu fânațe, cu mohoare, cu lanuri de porumb și ovese, cu dumbrăvi pline de vietăți, se deștepta acum din somn și din sânul ei se înălța spre ceri prin ciripitul a mii de păseri, prin țârâitul a milioane de insecte, un concert de glasuri, o tainică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
poalele Carpaților. Aveam în stânga lanțul munților păduratici, a căror vârfuri se înălțau semeț spre ceri, imens decor de verdeață care ne împodobea calea, ne ținea umbră și răcoare; în dreapta aveam șesul întins cu perspectiva depărtărilor, cu satele, cu luncile, cu lanurile de pâne printre care se strecurau ac niște șerpi cu solzi de argint: Moldova, Râșca, Topolița, Ozana, Pipirigul, ape de munte năprasnice care dădeau viață câmpiei și bucurie ochilor! O! Prin acele locuri are unde să se desfate vederea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
reducătoare precum glucidele. Unele microorganisme, care utilizează enzima nitrogenaza, Între care bacteriile fixatoare de azot, și care trăiesc de regulă În simbioză cu unele plante superioare, realizează procesul invers, producând hidrogen din glucide. Cantitățile sunt mari; se apreciază că numai lanurile de soia - plantă simbiontă cu astfel de bacterii - din SUA elimină În atmosferă vreo 30 miliarde m3 de hidrogen annual. Totul e a-l capta. Este evident că o plantație producătoare de hidrogen ar fi un concurent serios al plantațiilor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adică eu, n’a avut noroc din acest punct de vedere, e altă poveste: deși era duminica Paștelui, ningea, ca și acum. Dar casa mirosea atunci a grâu, iar primul drum aveam să-l fac, În brațele tatei, Într’un lan de grâu. Să redevin pragmatic: zambila și grâul sunt, ambele, monocotiledonate. Și nu numai ele. Viața noastră, căci povestea de mai Înainte e doar un exemplu este, mai mult decât ne Închipuim, datoare acestor plante. Majoritatea hranei, adică pâinea cea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu, cum ar trebui și În societate. Ei bine, cine bate acum drumurile, fie și cu trenul, mai ales prin părțile Ardealului, acum când ierbicidele nu mai sunt la Îndemână, are prilejul să-și Încânte ochiul și sufletul cu imaginea lanului de grâu Împestrițat cu roșul aprins al macilor. O imagine remarcată adesea de artiști. E o alăturare antitetică din punct de vedere ideatic. Căci, dacă grâul e, În orice cultură, iar cea română nu face excepție, sfințit, macul e “floarea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a ambilor parteneri, fără pericolul autoinhibiției pentru grâu ori a unei dezvoltări slabe pentru mac, cum s’ar Întâmpla dacă cele două specii ar trăi separat. Cred că e clar că e greșit a considera macul drept o buruiană În lanul de grâu. De fapt e vorba de o subtilă simbioză. Nu e cazul cu alte plante dicotiledonate, ce invadează lanul de grâu, profitând de satisfacerea aceleiași nevoi de sol reducător, dar fără a contribui la neutralizarea acestui efect reductiv al
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cele două specii ar trăi separat. Cred că e clar că e greșit a considera macul drept o buruiană În lanul de grâu. De fapt e vorba de o subtilă simbioză. Nu e cazul cu alte plante dicotiledonate, ce invadează lanul de grâu, profitând de satisfacerea aceleiași nevoi de sol reducător, dar fără a contribui la neutralizarea acestui efect reductiv al vieții grâului. Și fără a-l proteja. În astfel de cazuri, reducerea solului devine și mai avansată, ca și inhibiția
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mă îmblânzești, viața mi se va însenina. Voi cunoaște sunetul unor pași deosebiți de-ai tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie. Și-apoi, privește! Vezi tu, colo, lanurile acelea de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-e de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi trezesc nici o amintire. Și asta-i trist! Tu însă ai părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat când
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie. Și-apoi, privește! Vezi tu, colo, lanurile acelea de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-e de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi trezesc nici o amintire. Și asta-i trist! Tu însă ai părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat când mă vei fi îmblânzit! Grâul, auriu și el, îmi va aminti de tine. Și-mi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
găsește niște afinități între destinul acestei icoane și cel al Basarabiei, inclusiv al lui Ilie Ilașcu... Când am ajuns odată cu o mașină la poarta casei din Taxobeni, maica Natalia, împreună cu Aneta, sora lui Ilie Ilașcu, au alergat, venind dintr-un lan de porumb unde lucrau, într un suflet acasă: -„Credeam că ni l-ați adus pe Ilie”, mi-a zis atunci bătrâna. De câte ori se apropia cineva de poarta casei ei, doamna Natalia îl invita la o măsuță de sub un cais bătrân
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
tineretul după el (în majoritate fete) în București de la Notre Dame la Pitar Moș să-l asculte, Ana l-a întrebat cum se descurca între atâtea fete, a răspuns cu seninătatea ce-l caracteriza: „pentru mine toate erau ca un lan de porumb: când îl privești vezi lanul dar nu și fiecare plantă în parte”. Cât a stat în Nisiporești se interesa mai mult de bătrânii bolnavi, neputincioși pe care îi vizita, în limita puterilor, îi încuraja reușind să-i facă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
București de la Notre Dame la Pitar Moș să-l asculte, Ana l-a întrebat cum se descurca între atâtea fete, a răspuns cu seninătatea ce-l caracteriza: „pentru mine toate erau ca un lan de porumb: când îl privești vezi lanul dar nu și fiecare plantă în parte”. Cât a stat în Nisiporești se interesa mai mult de bătrânii bolnavi, neputincioși pe care îi vizita, în limita puterilor, îi încuraja reușind să-i facă să suporte cu mai multă resemnare suferința
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de pini din dosul casei, ștrandul de la marginea pădurii, râul de munte cu ochiuri adânci și limpezi și cu tineri băieși, pe care Vally îi învață să facă pluta; zmeură cu zahăr și cu lapte proaspăt muls, câmpia Bârsei cu lanuri multicolore, bisericuțe cu cocoșei pe turle și căsuțe multicolore cu obloane verzi. De asemenea - trenuțul cu aburi care te duce până în Brașovul atât de plin de virtualități și câte și mai câte... Vă sărut cu drag, Pierre (al vostru!) Dragii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]