4,107 matches
-
pat și că locul unde ar fi trebuit să fie Aidan era pustiu, am scos un urlet. Părea un sunet scos de o fiară. Ghemuindu-mă în mine, l-am strâns pe Dogly la piept și am început să mă leagăn, încercând să-mi alin durerea. Când asta s-a dovedit zadarnic, am dat drumul la televizor. Dallas. Două episoade unul după altul. Cine-avea să știe? S-au terminat chiar după șapte. Destul de târziu ca să mă pregătesc să plec la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de parcă încerca să-și facă loc prin mulțime. Îmi pare rău, Claude, a zis unul dintre băieți - de bună seamă bietul Brandon, cel fără talent la legănat. Asta vreau, a zis Claude autoritar și s-a lansat într-o demonstrație: legănându-se pe vârful degetelor, răsucindu-se pe călcâie, făcând șpagatul în aer, și având tot timpul un zâmbet sinistru, artificial. A încheiat, aplecându-se cu prefăcută umilință până la podea, cu brațele întinse ca niște aripi de avion în spatele său... —Scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și pădurea de păr pubian închis la culoare. Penisul i s-a ridicat spre înălțimi și a întins mâna spre mine. M-am pliat deasupra lui, foarte excitată deodată, și, ținându-mă de tăblia de la pat, am început să mă legăn înainte și înapoi. Clitorisul meu se freca de penisul lui și sânii mei îi atârnau peste față. Mi-a cuprins sfârcurile cu dinți ascuțiți, cu mâinile strângându-mi șoldurile, purtându-mă în sus și jos pe scula lui, din ce în ce mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Bocăneam pe pardoseala de linoleum, respirând greoi, cu pete de sudoare la subraț. Geanta mea de doamnă mi se izbea de șold. Singurul lucru care îmi strica imaginea sofisticată era Dogly, al cărui cap ieșea din geantă. Urechile i se legănau vioi și părea că privește la tot ce ne ieșea în cale. Părea să fie de acord. Dogly se întorcea în Boston, la origini. Avea să-mi lipsească, dar făceam ceea ce trebuia să fac. Apoi am trecut prin ușile glisante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
târziu, când Sara s-a întors ca să mă vadă, aveam deja grețuri. I-am dat în ziua aceea toți banii pe care-i aveam la mine, un pumn de dirhami și de maravediși; am văzut-o dănțuind și râzând și legănându-și șoldurile, izbind apăsat cu piciorul în podeaua camerei mele, jucându-și în palme monedele al căror clinchet se amesteca cu acela al joljol-ului, clopoțelul impus evreicelor. Era și timpul ca Salma să rămână însărcinată, căci Providența făcuse ca Warda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
visând la aventuri și vesele cuceriri, când nenorocirea și-a vestit apropierea. Numai că eu nu învățasem încă s-o respect, nici să-i descifrez mesajele. Întins alene în djerma largă, cu capul ușor înălțat pe o bârnă de lemn, legănat de flecăreala marinarilor care se pierdea armonios în clipocitul apei, priveam soarele, roșiatic deja, ce avea să apună peste trei ceasuri pe malul african. — Mâne în zori, vom fi la Misra-Veche1, îmi strigă un negru din echipaj. I-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oblon ajungea până la noi mugetul prelung al unui bivol. Circaziana mea trase zăvorul și se rezemă de ușă. Pletele ei desfăcute se revărsară primele, căzu apoi rochia. În jurul gâtului dezgolit se arăta privirii un șirag de rubine, piatra din centru legănându-se mândră între sâni; în jurul taliei goale, o cingătoare fină din fir de aur împletit. Nicicând ochii mei nu contemplaseră o femeie atât de bogat dezgolită. Veni să-mi șoptească la ureche: — Alte femei ar fi vândut pe preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
demn de califii de dinainte de perioada decadenței, ca de pildă al-Maamun, fiul lui Harun al-Rașid, fie ca Atotputernicul să le dăruiască mila Sa și unuia, și celuilalt! Când, a doua zi după această întrevedere, am ieșit pentru prima oară slobod, legănându-mi brațele, din incinta închisorii, când am pășit pe podul Sant’Angelo spre cartierul Ponte, nu mai păstram nici amărăciune, nici resentimente asupra captivității mele. Câteva săptămâni de stat în lanțuri grele, câteva luni de servitute blândă, și iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în sat, văzură un bărbat spânzurat de stejarul sub care fură rugați să-și lase caii. În coliba lui Julius Civilis, înconjurați de preoți și de războinici, ambasadorii se plânseră că fuseseră nevoiți să treacă pe sub picioarele spânzuratului care se legăna în bătaia vântului. — Voi îi pedepsiți pe spionii voștri, replică Julius Civilis. Și noi îi pedepsim pe ai noștri. Hector era un spion. — Cum poți fi sigur de vinovăția lui? întrebă cel mai tânăr dintre ambasadori. Julius Civilis zâmbi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ia la pumni. Câțiva soldați aflați în apropiere se băgară și ei. Valerius dădu să plece. Peste capetele celor care se îmbulzeau din nou în piață, văzu însemnele unei cohorte. Podoabele de bronz, discurile de aur și de aluminiu se legănau în bătaia vântului. Deodată îl apucă pe un soldat de braț și-l întrebă neliniștit, artând spre signum: — Acela nu e cumva însemnul Legiunii Galbiana? Nu știu... Știu doar că ieri, legatul unei legiuni din Pannonia a venit să discute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
porunceau să se deschidă poarta. Carul porni din nou și, după câteva clipe, dispăru dincolo de poartă, încredințându-l pe Valerius destinului său de gladiator. Vitellius îi făcu semn sclavului să tragă perdelele. Simțea o imensă ușurare. Toate neliniștile sale dispăruseră. Legănat de lectică, dormi tot drumul până la Pretoriu. 23 Din vila aflată în apropiere de Aquileia se vedea marea. Antonius Primus ajunsese aici după o călătorie fără opriri pe Via Postumia, ars de febra care nu-i dădea pace de când plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bine, îi plăcea această imagine; conferea greutate cuvintelor sale și inspira respect. Pășise în lume ferm și sigur pe sine, făcându-i de rușine pe tinerii ratați care pierdeau vremea prin oraș, ignorându-și responsabilitățile. Plesnindu-se peste piept și legănându-și brațele, alerga ușor în jurul curții. Mai târziu, pe când se ungea cu ulei de cocos în baia micuță, strigă din spatele ușii închise: — Aproape că s-a terminat praful de dinți. Ai putea să mai iei de la Magazinele Diana. Sau: — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Acest joc de-a v-ați-ascunselea Ar obosi până și pe cineva plin de răbdare.“ Ce drăguță e, își spuse Sampath, privind în jos. Dintotdeauna găsise că era drăguță. Era și dulce și avea și o voce frumoasă. Cu ochii închiși, legănându-se dintr-o parte în alta, părea cu adevărat pierdută printre cuvintele ce-i zburau din gura mică, rotundă și rubinie. După puțin timp i se alătură, iar adepții îi urmară exemplul unul câte unul. Se simțiră extraordinar cântând împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ivirea zorilor, schimbătoare și pâlpâitoare, pârjolind cu răsuflarea ei dogorâtă, căzând din când în când peste Sampath, pe care nu-l trata ca și cum ar fi fost o ființă omenească, așa cum era, împrăștiindu-l ca pe apă... Se simțea imponderabil aici, legănat de lumina jucăușă, mângâiat de puzderia de flori și iarbă, de frunze la fel de bogate ca fructele, încălzit de aromele lor diferite. Peste tot în jurul său, dealurile de ridicau întunecate către un cer care se întindea precum marea, pătat cu alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
unde aș fi fără el. Știu: aș fi în Anglia, acolo unde nu avem așa ceva. Prin nu știu ce accident fiziologic norocos - otrava și metabolismul se împăcau bine în lăcașul afumat al trupului meu - mă simțeam bine. Mă simțeam grozav. Manhattan-ul se legăna în aerul tare al primăverii, pregătindu-se pentru focul lui iulie și căldura devastatoare din august. Pe masculinul Madison (încheiat la toți nasturii, ca un jucător de snooker) am luat-o la stânga spre nord prin gura de aer deschisă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
noi am venit aici ca să rămânem. Ia încercați să ne dați afară... Acum vin meniurile, dispuse ca niște bilete de examen, iar noi ezităm și rămânem tăcuți câteva secunde, murmurând încruntați deasupra ciudatelor tipărituri. Ora patru. Linex și Self se leagănă în lumina orbitoare în fața pisoarului subteran. Am auzit zăngănitul fermoarului de un metru al lui Terry, apoi zornăitul jetului care se înfigea în peretele faianțat. Și așa începe o nouă zi, ca atâtea altele, cu o pișare bună. — Ua, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Aha! Acum mă faci și mincinos. Mă faci mincinos! — Hei, ia-o ușor, amice. Doamne, ești un tip minunat. Ești măreț. Ne mai vedem noi. — ... Dea. — Ai grijă de tine. — Dea. În regulă, Martin, am spus eu și am ieșit legănându-mă pe ușă. Ora unsprezece. Ora marelui tămbălău. Polițiști în cămăși (am devenit atât de relaxați, de obișnuiți cu crimele azi) masați câte șase în jurul dubelor albe, mașinile care transportă bani, cu dunga lor roșie, așteptate în parcările de pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
deja mai mult decât pregătit să o întreb pe Moby cu ce se ocupă ea și care e prețul - dar am simțit mișcarea pulpei pline a unei alte prezențe feminine. O curvă voinică, în chiloți și sutien, își făcu apariția legănându-se din penumbra coridorului din spate. Era alcătuită după modelul Selinei, dar cu obsesii sexuale mai avansate, accentul căzând pe toate protuberanțele și convexitățile. Iar eu mi-am zis: vreau. Eu, e pentru mine. S-a așezat oftând pe ciuperca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vendetta, o conspirație, trăiri intense, mândrie stârnită, autoîncredere, încredere în dreptatea fluxurilor și refluxurilor ei. Iată și secretul pe care nimeni nu-l cunoaște: Dumnezeu e femeie. Uită-te în jur! Sigur că Ea este. Deasupra intrării în bar se legăna firma cu poza lui Shakespeare pe ea. E aceeași poză a lui Shakespeare pe care mi-o amintesc încă de când eram elev și citeam încruntat Timon din Atena și Neguțătorul din Veneția. Nu putuseră să facă rost de una mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era pe cale să înnebunească sau era deja nebun. Banii picau din cer mai repede decât era Fielding în stare să-i prindă, împrospătat, într-o dispoziție de zile mari, m-am prezentat iar la ușa vecină, cu sticla de brandy legănându-mi-se în mână, după care am făcut-o pe Selina să-și blesteme mama că o adusese pe lume. Două mii cinci sute de lire - asta înseamnă o grămadă de bani. Dar Fielding vorbea despre milioane. Dacă totul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nicăieri. Așa că am făcut praf cabina telefonică. De mult voiam să fac praf un telefon. Bachelita a plesnit supusă, după care s-a răzbunat cu un șoc electric. Am sărit în picioare și am plecat, lăsând receptorul fierbinte să se legene atârnat de cutia zdrobită. Fiasco-ul n-a vrut să pornească, așa că l-am altoit și pe el. Am țopăit pe una din aripi și i-am ars o cărămidă într-un far. Faptele astea de vitejie s-au dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de dolari la mine. Ia-i. Poți să-i iei. Îi oferi geanta, ținând-o de curea. Apoi își ridică palma liberă. Nu e nici o șmecherie. Uite-o, spunea ea. Ți-o pun în fața ta. Liftul și-a continuat cursa, legănându-se ușor. — Dă-i toți banii pe care îi ai la tine. Acum, îmi spuse Martina. — De ce? — Dă-i. Pe față i se citea mândria sau furia, în ochi toate nuanțele tari ale voinței. A fost urâtă preț de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu uita că unii oameni, acești superbi mitomani, acești frumoși mincinoși - sunt la fel ca artiștii, unii dintre ei. Hai să analizăm un alt fenomen recent: crima gratuită. Mă scuzi. Ești atent? Da, da. Iată ce s-a întâmplat. Mă legănam lângă patul verde. Treaba mea cu Vron - se terminase în mai puțin de un minut - o, ușurel: a fost, a fost ca pe Forty-Second Street. Era un miros tare de polietilenă arsă, de fum de lumânare, un miros de sulf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Este geneză, viață și amintire. Amintire indiferent de vârsta celui care le deapănă. Amintiri nu numai de poeți și scriitori evocate, ci de orice muritor care a simțit dragostea față de cea care l‐a purtat în pântece, l‐a legănat, i‐a vegheat și călăuzit gânguritul, călcatul primilor pași, primele cuvinte, primele litere sau cifre puse în operă, legătura și descifratul cuvintelor, a rugăciunii, drumul în viață. Cu urcușurile și coborâșurile lui. Bucurii când se întrevăd piscurile, îngrijorările și lacrimile
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
de manifestare a realității organice în firile receptive ale bunului -simț. Poeții merg cu gândul și graiul lor în virtutea naturii, ei gândesc în continuarea naturii, nu în contradicție sau scandal cu ea, ei îngână natura, o cântă și descântă, o leagănă ca pe un prunc să se liniștească, nu o brutalizează nici violentează, ci o înfiază, o hrănesc și o cresc în scutecele ei și o împodobesc cum îi cere starea și frumusețea. Faptele omenești au astfel în text o patină
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]