4,155 matches
-
întreprinde el, pentru că analizează „urme“ și exploatează, ingenios și tenace, amănunte producătoare de revelații. Un demers recuperator care antrenează operațiuni complexe de identificare și datare, de stabilire a reperelor, de raportare la felurite elemente de context. Tot ce observă prin lentilele măritoare prezintă pentru el interes: arhitectura unui edificiu, vestimentația unor personaje intrate în cadru, înfățișarea unor vehicule de epocă, o firmă agățată deasupra intrării unui maga zin, o inscripție, cu trudă descifrată, de pe soclul unei statui, totul con lucrează la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
gazetarului, care nu a făcut politica nici unui partid, Adrian Dinu Rachieru avertizează în deplină cunoștință de cauză: "Textele eminesciene, justificate în epoca lor, solicită pentru o corectă evaluare chiar imersiuni în hățișul problematic al epocii; ele nu trebuie citite prin lentila problemelor și litigiilor pe care momentul nostru le ridică" (subl. aut.). Adăugând: "Justificarea lor istorică (a articolelor din presă, n.n., Ct.C.) n-a exclus, din păcate, manipularea postumă. Prea adesea, gazetăria eminesciană, motivată să recunoaștem de un puternic impuls
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
elevat întru totul) chestiunea se pune dintr-odată pe alte orizonturi ale discuției, convingătoare mai ales pentru aceia care se îndoiau de actualitatea continuă a creației eminesciene. Florin Oprescu își denunță în acest sens programul, angajând în demersul său "o lentilă simplă prin care să identifice formele actualității eminesciene, prin impactul pe care modelul eminescian l-a avut asupra câtorva poeți determinanți ai secolului trecut". Iar dacă privim "modelul" eminescian din această perspectivă, trebuie să acceptăm "rolul pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poate niciodată, a trecut un salt calitativ spre lumea noastră, chiar dacă acolo, În acel punct, spațiul și timpul Își pierd sensul sau, mai plastic vorbind, devin zero. Ar fi cam ceea ce se Întâmplă cu razele de lumină În focarul unei lentile: se strâng, Încrucișează, apoi se desfac, formând o imagine inversă, deși În acel punct singular, focarul, nu există imagine. Evoluția, așa cum se manifestă În lumea noastră, a Îmbrăcat succesiv mai multe forme, din ce În ce mai complexe, de fiecare dată integrând, nu eliminând
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
treacă prin fața lor atotputernic, iar, dacă are poftă, să le dea și una peste bot până îi podidește sângele pe nas și chiar să-i scuipe pe obraz ori pe ochelari, da, da, să le arunce o ditamai flegmă pe lentilele ochelarilor, asta îl umplea de plăcere, mama dracului să-i ia pe toți nenorociții ăștia, care se dăduseră pe vremuri mari, ie-te că se-ntorsese roata, iar acum ajunseseră la mâna lui, se târau în genunchi în fața lui, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
posibilitatea asta nu se gândise. Și atunci el cum îi ridică, se duce dracu planul său!, nu-i mai deportează?! Iritat, Fanache n-a găsit altă ieșire mai bună din încurcătură decât să-i arunce o flegmă tatei drept în lentilele ochelarilor. Tata a primit mojicia cu demnitate și chiar cu curaj, a rămas neclintit. Aș fi vrut să-l ajut, sufeream că totul se petrece în somn, în vis și nu pot să intervin. Reacția tatei sau, mai precis, lipsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
linie. În fața unui zece absolut, orice comisie ar fi devenit binevoitoare. Așa credea Radu. Singurul examen de care Radu se temea era acela de socialism științific, unde un profesor obez, cu niște ochi de chinez și ochelari de miop, cu lentile groase și încercănate, ne spunea că, pentru el, convingerile contau mai mult decât cunoștințele. Profesorul acela de socialism științific avea mâini, avea picioare și nu vorbea bâlbâit; totuși, eu îl consideram un infirm, cu probleme majore de raportare la oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și a nomenclaturiști proaspeți, mutați de curând în casele celor expirați. De după un gard, se uita la trecători, cu un aer dus, un tată vechi de nomenclaturist proaspăt. Purta un fes ponosit, era nebărbierit, bărbia îi tremura, iar una din lentilele ochelarilor legați cu sfoară peste urechi era spartă. Dacă te lăsai înduioșat de aerul său decrepit, nu-ți mai venea să-l lustrezi. Știți însă cum e: lustrezi ce se nimerește, nu ce-ai pofti. Ce, parcă eu n-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
existente, ca urmare a faptului că permit înlăturarea unor inconveniente legate de diferențele conceptuale între algoritmi, dependența severă dintre rata de depistare a defectelor și stabilitatea parametrilor sistemelor de iluminare și de apariția unor semnalizări false datorate impurităților pe suprafața lentilei camerei video. Algoritmul software al aplicației, a cărui rezoluție de detecție a defectelor este limitată software la 3 pixeli, se caracterizează prin posibilitatea corecțiilor de perspectivă și prin eliminarea dependențelor de intensitatea sursei de iluminare datorită existenței procedurii de calibrare
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
dă peste mine. Frânează brusc, roțile scrâșnesc pe asfalt, șoferul deschide portiera, iese turbat din mașină și începe să urle ești chioară cucoană vrei să mă nenorocești în aia mă-tii. Stau încremenită, cu creierii goliți, orbită de faruri, cu lentilele aburite, fără să pot spune nimic. După ce se uită bine la mine, bărbatul mai vrea să strige ceva, dar închide și deschide gura de două ori ca un pește pe uscat și se întoarce furios pe călcâie. Dă din mână
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
perimetru privilegiat. Acesta consta într-o poză-afiș (de tip centerfold, aveam să-mi dau seama ulterior) ce înfățișa un bărbat în pielea goală, culcat pe burtă pe o blană de leopard și zâmbind larg și tâmp, cu ochii ațintiți în lentila aparatului. „Exact ca pozele cu bebeluși culcați pe blănița fotografului din vitrina de la Baby Foto!“, am exclamat în sinea mea, stăpânindu-mă să nu pufnesc în râs. Ceea ce-l făcea pe inculpat și mai caraghios în ochii mei era că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Asta doar teoretic. Altfel, cum am văzut destui români în Aeroportul Otopeni care deabia așteptau să se bucure de concediul lor în țara piramidelor, se pare că nici din punctul acesta de vedere nu ne interesează. (2011) Prin ochelari cu lentile roz Vine Crăciunul și, pătruns și eu, alături de toată suflarea, de spiritul sărbătorilor, mi am zis că, măcar acum, trebuie să fiu conciliant, amabil, pozitiv. Dacă am scris până și lemnoșenia cu „pătrunsul“, înseamnă că sunt pe drumul cel bun
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
această perioadă binecuvântată a anului, îmi propun să fiu un mielușel candid, care să behăie admirativ la toate realitățile înconjurătoare. Destul că tot anul strâmb din nas la felurite lucruri, e cazul să mai și văd viața prin ochelari cu lentile roz. De exemplu, mă voi uita cu evlavie la emisiunea în care Robert Turcescu îl va invita, ca de fiecare dată în preajma Sfintelor Sărbători, pe profetul neamului, Dan Puric, să ne împărtășească din lumina lui de om îmbunătățit. Îmi voi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mea, rămîne cu mîna la ochelari. Nu-i nimic, rîd eu încet. Spuneți-i tovarășului Amariei, continuu, devenind grav, că peste cîteva luni, tovarășul care-i va lua locul o să mă primească... Secretara face ochii mari, privindu-mă perplex prin lentilele transparente. (Peste cîteva luni, cînd tovarășul Amariei va fi demis din funcție "pentru abateri grave de la normele de etică și echitate socialistă, trafic de influență și abuzuri pe linie de serviciu", întîlnindu-mă pe stradă, secretara mă va opri, întrebîndu-mă: De unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
secretarul. Dacă riscul e real, abandonăm varianta asta! spune, uitîndu-se spre Brîndușa. Mobilizăm toate forțele la turnuri. Tovarășe prim-secretar, intervine Vlad, eu i-am dat tovarășei Roman un exemplu de ce se poate întîmpla... Sigur? întreabă prim-secretarul, fixîndu-l prin lentilele ochelarilor. Sigur! Doar pilotez și eu, surîde Vlad. Indiferent cine pilotează, tovarășe Vlad! spune prim-secretarul. Cîteva milioane, care s-ar pierde pînă reparăm turnurile, le putem recupera printr-o muncă organizată, pe cînd o viață de om, sau mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mine. E în birou, și pînă acolo e tare mult de mers. Mă uit îngrozit în jur, dar nimeni nu are o mască în plus. Pași. Aud pași. Se apropie cîțiva cu masca pe figură: le văd ochii sclipind prin lentilele de sticlă. Cineva bate într-o ușă. Cercul măștilor de gaze se strînge în jurul meu, să mă zdrobească. Ușa scîrțîie ușor cînd e deschisă. Parcă așa scîrțîie și ușa garsonierei mele. Oare am s-o mai revăd?! Dacă se autoaprinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
toată lumea numai despre nunta ta vorbește. — Serios? spun după o pauză. Ei, nu e chiar așa o... — Cum să nu fie? Glumești? Chelnerii se bat deja care să servească! Toată lumea vrea să vadă pădurea fermecată! Mă privește cu atenție prin lentilele ochelarilor. E adevărat că o să ai orchestră filarmonică, DJ și o formație formată din zece oameni? — Ăă... da. — Prietenele mele mă invidiază de moarte, spune Erin, cu chipul radiind de încântare. Toată ziua mă bat la cap să le arăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu numai de poveștile fantastice care apar una după cealaltă, conturând povestea fermecată a fiecărui personaj de pe pânză, ci, mai ales, de prezența lui Amaringo. Are în jur de șaizeci de ani, este mai scund decât mine, poartă ochelari cu lentile groase și rame mari și are zâmbetul cel mai cald din câte am văzut vreodată. Îmi pare că ducem două conversații distincte: cea prin voce, în care îmi explică răbdător semnificația picturilor vizionare și, o alta, mult mai puternică, doar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nu poate fi decît aproximat printr-o combinație de muzică și imagistică non-narativă. Filmul se deschide cu niște imagini cu skateri, filmate cu o cameră de amator : camera alunecă pe urmele unuia dintre ei, încasează o rază de soare în lentilă, îl pierde pe skater într-o zonă de umbră, găsește altul, pornește după el în ralanti și tot așa. Peste aceste imagini, Van Sant pune o piesă electro-ambientală de Ethan Rose, intitulată Song One, cu clopoței, ciripituri și o voce
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Greer le-a explorat pe îndelete în romanul său din 2004 (tradus în 2006 la Editura Humanitas), Confesiunile lui Max Tivoli. Romanul lui Greer e, de exemplu, o meditație despre tînjire și regret. Disfuncția monstruoasă a protagonistului funcționează ca o lentilă amplificatoare prin care cititorul poate vedea cît de mult din viață dintr-o viață normală se consumă în tînjire, respectiv în regret, în frustrarea lui e prea devreme și în tristețea lui e prea tîrziu. în fond, atunci cînd Max
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
context, fraza avea o rezonanță modestă, era, în ciuda expresivității ei stilistice, o frază la locul ei. De ce a fost scoasă din context și de ce s-a impus odată ca un modus vivendi pentru lumea lui Caragiale, sau altfel ca o lentilă prin care opera era privită ? Ce a impus această frază pe scena exegezei caragialiene și în conștiința unui grup mult mai mare de cititori avizați ? Și, despre a cui vedere și simțire este vorba ? A naratorului din narațiunea sus-pomenită, a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
selectată. Și Mircea Muthu sesizează complicațiile care decurg din „actualizarea” lui Caragiale, adică scoaterea sa din cercul securizant al „clasicismului” canonic. În plus, Mircea Muthu se referă la acea „actualizare” particulară care deformează viziunea asupra întregii opere așezând în fața ei lentila deformatoare a dramaturgiei caragialiene. Comediile sunt sursa inepui- zabilă a contemporaneizării lui Caragiale. dacă facem abstracție de geniul lui Caragiale, care l-a clasicizat, atunci urmează întrebările pe care secolul nostru, secolul nou aș zice, trebuie să și le pună
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
opera scriitorului părea că desfășoară necontenit un pliu al lumii ziarului, realizând o aparență înșelătoare așa cum anumite coleoptere mimează perfect mediul în care vie- țuiesc. În cealaltă carte, Ioana Pârvulescu încearcă să reconstruiască o receptare „contemporană” a operei privită prin lentila acestui leviatan pe care-l reprezintă sfera media- tică, lumea ziarului. Avem proiecția unui Caragiale lumi- nos, într-o lume care nu se grăbește, încă tolerantă, încă naivă, încă încrezătoare în progres. Elementul deformant este însă acolo, gazeta, sfera mediatică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a oferi alibiuri nesațului său de ridicol, în vreme ce inamicii au hiperbolizat cinismul viziunii Grecului, imoralitatea de mahala a acestuia sau, pe scurt, amoralita- tea autorului.” „A plusa”, „a hiperboliza”, forme ale exce- sului lecturii, dar și ale unui efect de lentilă. Remarcabilă schizoidia construită de criticii literari (și nu numai) din substanța operei și proiectată asupra autorului. Interpre- tarea recuperează acest hybris/exces/schizoidie în mod conștient sau nu, și îl metabolizează. Ștefan Cazimir, spre exemplu, face parte din prima categorie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al epocii frumoase, la imaginea scriito ru- lui-sperietoare, mâncător de mici burghezi, simțind enorm și văzând monstruos racilele ăvă amintiți cuvântul ?Ă socie- tății românești din vremea regelui Carol I.” Este vorba și în acest caz de excesul criticii, de lentila prin care e privită opera pentru a o deforma conform cu un indice de refracție ideologic convenit. În opinia lui Nicolae Manloescu, ne plasăm în zona abuzurilor sau a unei rele întrebuințări nu doar cu instrumentarea ideologică a unui antijunimism caragialian
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]