KorAP: Find »[drukola/base=lexical & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...194 >

4,839 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

de ex., buy 'a cumpăra' este asociat cu rolurile Țintă și Sursă); (c) agentivitatea este asociată cu poziția subiectului; Wechsler (2005) folosește descompunerea lexicală, arătând că argumentele sunt ordonate, iar alternanța cauzativă este o consecință a faptului că în reprezentarea lexicală a anumitor verbe porțiunea cauzativă este opțională; (d) agentivitatea, în aceste cazuri, cea volițională, poate trece din argumentul extern în cel intern, atunci când verbul tranzitiv este decauzativizat (Jackendoff 1990: 128): John rolled the ball down the hill 'John a rostogolit

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a rostogolit mingea de pe deal' The ball rolled down the hill 'Mingea s-a rostogolit de pe deal' Bill rolled down the hill 'Bill s-a rostogolit de pe deal'; (e) distincția cauzare internă vs externă nu este o proprietate a itemilor lexicali, chiar verbele cu alternanță care sunt verbe de schimbare de stare cu cauză externă în varianta tranzitivă permițând cauza internă în varianta intranzitivă; (f) opțional, agentivitatea poate fi atribuită celor mai multe argumente-subiect; această regulă are două variante: ● regula subiectului: interpretează opțional

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tranzitivitate. 5.2.8. Embick (2004a: 139) arată, în cadrul oferit de MD, că faptul că anumite verbe intră în alternanțele de tranzitivitate, iar altele nu implică cunoștințe enciclopedice, adică e legat de diferențele semantice dintre rădăcini. 5.3. O unitate lexicală sau mai multe? Direcția derivării Dacă ideea că cele două verbe care participă la alternanța cauzativă reprezintă unități lexicale distincte (indiferent de sensul derivării, aceasta are loc la nivelul Lexiconului) este aproape 115 unanim acceptată, problema direcției derivării este un

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
alternanțele de tranzitivitate, iar altele nu implică cunoștințe enciclopedice, adică e legat de diferențele semantice dintre rădăcini. 5.3. O unitate lexicală sau mai multe? Direcția derivării Dacă ideea că cele două verbe care participă la alternanța cauzativă reprezintă unități lexicale distincte (indiferent de sensul derivării, aceasta are loc la nivelul Lexiconului) este aproape 115 unanim acceptată, problema direcției derivării este un subiect dezbătut. Matsuzaki (2001: 48−51) inventariază tipurile de teorii care privesc direcția derivării în cadrul perechii: (a) derivarea este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Roeper (1984) susțin că ergativele intranzitive sunt derivate de la perechile tranzitive în Lexicon, prin Regula Ergativă (p. 402): regula deplasării α (engl. move α) care se aplică în cazul pasivelor și al construcțiilor medii la nivel sintactic funcționează la nivel lexical pentru formarea ergativelor (apud Matsuzaki 2001: 115). Alexiadou și Anagnostopoulou (2004: 116−118) arată că morfologia proiecției Voice este asociată cu detranzitivizarea în alternanțele de tranzitivitate (cum este și alternanța cauzativă). În greacă, anticauzativele sunt formate pe baza vDEVENI/ REZULTAT

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sink 'scufunda'; (b) R − argumentul verbului sink 'scufunda' trebuie externalizat prin deplasarea NP (deplasare interpretată diferit în cazul pasivului și al inacuzativului). În cazul verbelor inacuzative care nu au corespondent tranzitiv, Chierchia argumentează pentru respingerea ideii că acestea sunt marcate lexical ca fiind lipsite de argument extern (tipul <e, p> este potrivit numai verbe ca seem 'părea'), și pentru acceptarea următoarei soluții: și verbele inacuzative fără corespondent tranzitiv implică operația de reflexivizare, dar aceasta se aplică unei relații abstracte. Dacă soluția

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
să suporte schimbările de valență mult mai ușor decât inergativele; (b) morfologia reflexivă, specifică unei clase largi de verbe inacuzative, sprijină ideea că inacuzativele reprezintă reflexivizări de tip special ale unor forme cauzative tranzitive; în unele situații, reflexivul este încorporat lexical în forma verbului, fără să existe consecințe morfologice, iar în alte situații operația de reflexivizare determină apariția unui clitic sau a unui element în morfologia verbului; (c) distribuția grupului da sé (engl. by itself, rom. singur/prin sine însuși), grup

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pe John'. 5.3.3.2. Modelul lui Reinhart (și coautori) Teoria formulată de Tanya Reinhart are ca punct de pornire modelul propus de Chierchia. Reinhart (1991) e de acord cu analiza lui Chierchia (1989), care observă asemănarea dintre procesul lexical al reflexivizării inerente și ergativitate: în ambele situații, verbul are două roluri tematice care pot să nu fie realizate ca variante tranzitive ale verbului, dar care sunt identificabile în Lexicon. Concluzia este că nu e nevoie de stabilirea unei distincții

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
rompersi 'a se rupe'). În engleză, în germană și în neerlandeză, forma obișnuită a verbelor inacuzative este cea "nudă", forma reflexivă a inacuzativelor fiind mult mai rară în limbile germanice decât în limbile romanice. Reinhart (1996) arată că un proces lexical reflexiv poate fi marcat: flexionar (it. si), printr-un argument (neerl. zich), prin morfologia verbului (ebraică), deloc (engleză). Reinhart (1996: 13) își propune să demonstreze că reflexivele nu sunt inacuzative, împotriva a ceea ce susținuseră Marantz (1984), Grimshaw (1982, 1990), Bouchard

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Grimshaw (1982, 1990), Bouchard (1984)121, Kayne (1988), Pesetsky (1995), Sportiche (1998): derivatele reflexive sunt inacuzative (argumentul fiind că auxiliarul a fi apare în limbile romanice cu inacuzative și cu reflexive). Reinhart (1996) formulează două generalizări privind legătura dintre intrările lexicale și pozițiile sintactice: Un argument care are rolul Agent trebuie realizat în poziție externă. Un argument care are un rol [+m] trebuie realizat în poziție externă. Aceste generalizări respectă Ierarhia proeminenței: [+c] > [+m].... Reinhart (1996) formulează următorul principiu: Principiul uniformității

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
are rolul Agent trebuie realizat în poziție externă. Un argument care are un rol [+m] trebuie realizat în poziție externă. Aceste generalizări respectă Ierarhia proeminenței: [+c] > [+m].... Reinhart (1996) formulează următorul principiu: Principiul uniformității Lexiconului: Fiecare verb-concept corespunde unei intrări lexicale cu o structură tematică. Formele tematice variante ale unui verb dat sunt derivate dintr-o structură tematică, prin operații în Lexicon. Urmându-l pe Chierchia (1989), Reinhart (1996) arată că există două operații în Lexicon (care pot cere sau nu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
existențial) unul dintre argumentele verbului (fie rolul extern, fie cel intern), care este realizat semantic, dar nu e proiectat ca argument sintactic; interpretarea este aceeași ca în cazul realizării a două argumente sintactic pline. (B) Reducere (care ar corespunde operației lexical binding de la Grimshaw 1990): creează reflexive intrinsece; se aplică unei relații cu două poziții, făcând ca două argumente să fie identice și reduce relația la o proprietate; este o operație mult mai restrânsă decât saturarea și poate fi aplicată numai

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
arătase Reinhart și în studiile anterioare, reducerea. Reinhart și Siloni (2004: 161) consideră că există numeroase dovezi împotriva analizei reflexivelor romanice ca obiecte clitice. Reinhart și Siloni (2004: 163) observă că analiza inacuzativă a reflexivelor are două variante: (a) operație lexicală de absorbție sau de reducere, care se aplică unei intrări intranzitive − Grimshaw (1982), Wehrli (1986), Chierchia (2004) −; cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic intern în Lexicon, nu în Sintaxă; (b) operație sintactică: cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
este asociat cu rolul tematic intern în Lexicon, nu în Sintaxă; (b) operație sintactică: cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic extern; verbul reflexiv este inacuzativ; subiectul este argumentul intern. Adepții analizei inacuzative acceptă fie că argumentul extern este absorbit lexical (Bouchard 1984, Grimshaw 1990, Marantz 1984), fie că argumentul extern este prezent prin se (Kayne 1988, Pesetsky 1995, Sportiche 1988). Reinhart și Siloni (2004: 163) sunt împotriva ambelor analize, argumentând că reflexivul este produsul reducerii argumentului extern, iar reducerea se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1984), fie că argumentul extern este prezent prin se (Kayne 1988, Pesetsky 1995, Sportiche 1988). Reinhart și Siloni (2004: 163) sunt împotriva ambelor analize, argumentând că reflexivul este produsul reducerii argumentului extern, iar reducerea se poate aplica atât la nivel lexical, cât și sintactic. Reinhart și Siloni (2004: 164) se delimitează astfel de Chierchia, care arată că operația de reducere se aplică în Lexicon. Reinhart și Siloni (2004: 165, 166) arată că reducerea este o operație supusă constrângerilor: se poate aplica

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și aduc două argumente în sprijinul acestei idei: (a) inserția expletivă din franceză este posibilă pentru reflexive, dar imposibilă pentru tranzitive; (b) din analiza construcțiilor cauzative din franceză reiese că reflexivele funcționează ca intranzitivele. Verbele reflexive sunt derivate prin operații lexicale (prin reflexivizare) care afectează rolul tematic intern, legându-l de rolul tematic extern și blocând astfel așezarea sa în poziția obiectului. Autoarele propun următorul parametru: Parametrul Lex−Syn: GU permite operațiilor de aritate să acționeze în Lexicon și în Sintaxă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
reducere (cum spune Chierchia), ci o operație care ia două roluri tematice și formează un rol tematic complex, adică o operație de concentrare (engl. bundling). Reflexivizarea implică reducerea cazuală. Parametrul Lex-Syn prezice existența a două tipuri de reflexivizare. (a) Reflexivizarea lexicală. Lexiconul este un inventar de concepte codificate, al cărui subset denotă un eveniment, ia participanți la evenimente (poartă roluri tematice) și suportă operații de aritate specificate de GU; în Lexicon nu există structură sintactică. Operațiile de aritate lexicale se aplică

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a) Reflexivizarea lexicală. Lexiconul este un inventar de concepte codificate, al cărui subset denotă un eveniment, ia participanți la evenimente (poartă roluri tematice) și suportă operații de aritate specificate de GU; în Lexicon nu există structură sintactică. Operațiile de aritate lexicale se aplică intrării verbale, care este o colecție de proprietăți/trăsături. Reprezentarea semantică a evenimentului este asociată cu verbul numai în timpul derivării; ordinea operațiilor λ trebuie să reflecte ierarhia argumentală. Trăsătura de Caz acuzativ este asociată cu verbele tranzitive în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
semantică a evenimentului este asociată cu verbul numai în timpul derivării; ordinea operațiilor λ trebuie să reflecte ierarhia argumentală. Trăsătura de Caz acuzativ este asociată cu verbele tranzitive în Lexicon; aplicarea operației de concentrare reduce această trăsătură de Caz; noua intrare lexicală verbală are de atribuit un rol complex. (b) Reflexivizarea sintactică. În limbile cu operații la nivel sintactic, reflexivizarea este posibilă numai în prezența unui element morfologic, cliticul ce reduce cazul. În aceste limbi, ceea ce trebuie să devină un verb reflexiv

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
operații la nivel sintactic, reflexivizarea este posibilă numai în prezența unui element morfologic, cliticul ce reduce cazul. În aceste limbi, ceea ce trebuie să devină un verb reflexiv părăsește Lexiconul cu același număr de roluri care trebuie atribuite ca și intrarea lexicală de bază. Siloni (2002)122 a arătat că sintaxa nu poate schimba grila de roluri a unui predicat (eliminarea, modificarea și adăugarea de roluri tematice nu sunt permise după inserția sintactică); manipularea grilei de roluri este posibilă numai în Lexicon

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
create în Sintaxă, deci nu există un input reflexiv care să se nominalizeze. În limbile "sintactice", reflexivizarea este o operație productivă; orice verb tranzitiv al cărui argument extern poate fi interpretat ca având trăsătura [+m] se poate reflexiviza; în limbile "lexicale", reflexivizarea este limitată, clasele de verbe reflexive lexicale fiind cam aceleași în diverse limbi. Autoarele observă că reflexivul implicând un argument în dativ este posibil numai când parametrul este setat în sintaxă: Jean s'est acheté une voiture 'Jean și-

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
reflexiv care să se nominalizeze. În limbile "sintactice", reflexivizarea este o operație productivă; orice verb tranzitiv al cărui argument extern poate fi interpretat ca având trăsătura [+m] se poate reflexiviza; în limbile "lexicale", reflexivizarea este limitată, clasele de verbe reflexive lexicale fiind cam aceleași în diverse limbi. Autoarele observă că reflexivul implicând un argument în dativ este posibil numai când parametrul este setat în sintaxă: Jean s'est acheté une voiture 'Jean și-a cumpărat o mașină'123. Forma morfologică se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
inanimate. Spre deosebire de saturare, care produce pasivul, decauzativizarea nu lasă urme ale rolului nici în sintaxă, nici în interpretare. Decauzativizarea aplicată unui argument intern Temă [−c−m] produce un verb inacuzativ al cărui subiect este argument intern. Decauzativizarea aplicată unei intrări lexicale al cărei argument intern este Experimentator [−c+m] produce un verb cu subiect (argument extern) Experimentator: Le vent/Jean a cassé la branche ' Vântul/Jean a rupt creanga' La branche s'est cassée ' Creanga s-a rupt' Le bruit/Jean

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
interpretare propusă de acest autor este că verbele incoative derivate din cauzative rețin operatorul CAUZĂ, pe când în interpretarea lui Chierchia, operatorul CAUZĂ era șters. Koontz-Garboden (2009: 80) formulează ipoteza monotonicității: Operațiile de formare a cuvintelor nu elimină operatorii din reprezentările lexicale. Dacă la Chierchia anticauzativizarea presupune o operație de reflexivizare, Koontz-Garboden (2009: 80) susține că reflexivizarea și semantica lexicală specifică a verbului interacționează într-un mod intim. Koontz-Garboden (2009: 82) arată că sensul unui verb de schimbare de stare poate fi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
lui Chierchia, operatorul CAUZĂ era șters. Koontz-Garboden (2009: 80) formulează ipoteza monotonicității: Operațiile de formare a cuvintelor nu elimină operatorii din reprezentările lexicale. Dacă la Chierchia anticauzativizarea presupune o operație de reflexivizare, Koontz-Garboden (2009: 80) susține că reflexivizarea și semantica lexicală specifică a verbului interacționează într-un mod intim. Koontz-Garboden (2009: 82) arată că sensul unui verb de schimbare de stare poate fi descompus în reprezentări care exprimă sensul cauzativ și cel de schimbare de stare, folosindu-se operatorul CAUZĂ și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]