4,823 matches
-
literare, care urmăresc caracterizarea personajelor prin particularitățile vorbirii lor, înregistrează unele forme de ratare a vorbirii, ceea ce contribuie la crearea impresiei de autenticitate. V. vorbire. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN REAL. Ca substantiv, real, termen care a fost preluat de lingvistică din terminologia filozofică (unde funcționează îndeosebi cu valoarea adjectivală "care există prin sine însuși", fiind opus lui aparent), desemnează "ceea ce există în sine, independent de cunoaștere și de conștiința omului". Ca atare, omul nu sesizează decît o parte a realului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realitate este de natură materială, se opune spiritualismului, care atribuie realității o natură spirituală. Termenul realism poate denumi astfel orice atitudine artistică, științifică sau de altă natură, care promovează urmarea (modelului) realității în trăsăturile ei esențiale și, din acest motiv, lingvistica antropologică nu poate fi decît realistă. V. idealitate, materialitate, realitate. D. FILOZ. 1978; FLEW 1984; JULIA 1991; BLACKBURN 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO REALITATE. Ca termen filozofic, realitate denumește tot ceea ce există în afara conștiinței umane și este independentă de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de retorică. Dacă, inițial, parafraza punea în discuție păstrarea condiției de adevăr între două propoziții considerate echivalente, iar reformularea era adesea conotată negativ, ca practică pedagogică cu funcție explicativă și imitativă, ce generează doar simple copii ale textului original, în lingvisticile actuale cele două cuvinte apar fie asociate, fie separate. La R. Jakobson, reformularea apare ca o manieră de a interpreta semnul lingvistic, o traducere intralinguală ce constă în interpretarea semnelor lingvistice cu ajutorul altor semne din aceeași limbă. Apoi, la C.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
silabe", încît, o vocală palatală, de exemplu, se înscrie în registrul acut, în raport cu vocalele velare, ce se situează în registrul grav. În prozodie, registrul este intonația sau nivelul melodic (mijlociu) cu care se rostește un enunț (sau o frază). În lingvistică, termenul registru este uneori considerat un sinonim al lui nivel, cu acestă valoare avînd însă adesea conotații sociale ce țin de sistemul semiotic, căci vizează o variantă a limbii selectată de vorbitor în funcție de situația de comunicare sau de statutul lui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
el concepe această structurare ca fiind internă prin sistem, constatarea variabilității decupării realului după limbi apare ca o consecință logică și ca o confirmare a analizei structurale. De aici, F. de Saussure a ajuns la principiul arbitrarului semnului care domină lingvistica limbii. V. logosferă, nominație, praxem, reprezentare. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO RELAȚIE INTERPERSONALĂ. Pe lîngă textul care se construiește în mod colectiv, conversația este și locul în care se construiește între participanți o anumită relație socială sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
entități cognitive permanente, reprezentările pot avea actualizări ce le pot produce corecturi și au funcția de structurare și de stocare a informațiilor ce nu sînt accesibile direct, de ghidare și de planificare a acțiunii. Problema reprezentării este esențială și pentru lingvistică, deoarece de manifestarea ei este legată activitatea de folosire a limbii. În științele sociale, reprezentările sînt raportabile la codurile comune ale activităților colective, devenind formanți ideologici în care se înscriu aceste activități. E. Durkheim a introdus în sociologie noțiunea de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dialectica. Deși nu a mai fost cultivată spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, retorica nu a fost totuși uitată, fiind reactivată, pe principii noi, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, prin valorificarea ei în teoriile argumentative, în lingvistica discursului și în lingvistica pragmatică, precum și în alte discipline sau direcții de cercetare. În tradiția pledoariilor din perioada clasică a Greciei antice, retorica reprezenta un ghid al alcătuirii discursului cu finalitate persuasivă, făcînd o analiză a mijloacelor ce puteau fi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai fost cultivată spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, retorica nu a fost totuși uitată, fiind reactivată, pe principii noi, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, prin valorificarea ei în teoriile argumentative, în lingvistica discursului și în lingvistica pragmatică, precum și în alte discipline sau direcții de cercetare. În tradiția pledoariilor din perioada clasică a Greciei antice, retorica reprezenta un ghid al alcătuirii discursului cu finalitate persuasivă, făcînd o analiză a mijloacelor ce puteau fi folosite pentru a comunica
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
RITUAL. Pentru teoria și a n a l i z a d i s c u r s u l u i, cuvîntul ritual este valorificabil prin semnificația secundară ce vizează practicile uniforme de interacțiune, îndeosebi în cazul manifestării politeții. Lingvistica interacționistă a stabilit că nu este decît o diferență de grad între ritualurile colective ale ceremoniilor codificate și rigide (cu caracter religios sau sacru) și formulele convenționale ale politeții cotidiene sau alte schimburi de cuvinte, care se produc între indivizi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
construcției obiectelor, căci obiectele discursului constituie referenții schematizării, iar construcția este o co-construcție ce rezultă din conjugarea punctelor de vedere ale interlocutorilor. Pornind de aici, J. -M. Adam a subliniat patru accepții ale noțiunii "schematizare" pe care o integrează cadrului lingvisticii textuale și a n a l i z e i d i s c u r s u l u i: 1) o schematizare este în același timp o acțiune și un rezultat, care se unesc într-o singură noțiune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. IO SEMANTICĂ. Prin semantică se denumește o componentă a teoriei limbii, o disciplină al cărei obiect este sensul și semnificația unităților limbii. Această disciplină s-a dezvoltat ca o ramură a lingvisticii, a filozofiei, a logicii și a psihologiei, pe terenul fiecăreia avînd direcții diferite de evoluție, fără ca aceasta să presupună lipsa unor metode, mijloace și scopuri convergente. Pe terenul lingvisticii, semantica a fost inițiată la sfîrșitul secolului al XIX-lea, fiind
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unităților limbii. Această disciplină s-a dezvoltat ca o ramură a lingvisticii, a filozofiei, a logicii și a psihologiei, pe terenul fiecăreia avînd direcții diferite de evoluție, fără ca aceasta să presupună lipsa unor metode, mijloace și scopuri convergente. Pe terenul lingvisticii, semantica a fost inițiată la sfîrșitul secolului al XIX-lea, fiind fundamentată îndeosebi prin lucrările lui M. Bréal și are caracter descriptiv, fiind orientată de specialiștii care au promovat tipologia schimbărilor de sens și au studiat cauzele acestor schimbări, cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
LINARES 2004. IO SEMIOLOGIE. Termenul "semiologie" a fost introdus de Ferdinand de Saussure pentru a denumi studiul general al semnelor în cadrul vieții sociale, avînd, prin urmare, o semnificație ce amintește de semiotică. Pe de altă parte, în viziunea acestui învățat, lingvistica ar fi o parte a semiologiei, căci aceasta studiază toate tipurile de semne. Totuși, în jurul anului 1970, conținutul metodologic al semiologiei și al semioticii s-a diferențiat treptat, încît cele două discipline au devenit distincte. Semiologia și-a asumat astfel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și al semioticii s-a diferențiat treptat, încît cele două discipline au devenit distincte. Semiologia și-a asumat astfel studiul semnelor vizate de teoria comunicării, constînd în aplicarea modelului oferit de semnul lingvistic, primind astfel statutul de disciplină anexă a lingvisticii. V. praxem, reprezentare, semn, sistem. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. IO SEMNĂTURĂ. Prin semnătură se înțelege o "redare în scrisul de mînă a propriului nume de către o persoană
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
valida un document, căci este semnătură orice scriere a numelui de către autor, indiferent de mijlocul acestei scrieri. V. discurs semnătură; autonimie, deictic. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SENS. Deși este unul dintre termenii cu folosire îndelungată și frecventă în lucrările de lingvistică, cuvîntul sens nu are o accepțiune pe deplin determinată și unanim recunoscută. În general, se admite că sensul ține de conținutul elementelor lexicale sau al altor unități ale limbii și se deosebește de semnificație, care este un dat al limbii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fenomenul pe care-l produce. Altfel spus, sincopa discursivă este segmentul cuprins în structura unui discurs ce nu corespunde tipului sau genului reprezentat de discursul respectiv. Această utilizare a cuvîntului sincopă nu este apropiată de semnificația din fonetică și din lingvistică în general, dar nu este în contradicție cu semantismul cuvîntului grecesc originar. Admiterea sintagmei terminologice sincopă discursivă este necesară pentru a reda realitatea faptelor, căci s-au constatat situații, precum în cazul discursului narativ, de imposibilitate a realizării în formă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
valoare. SAUSSURE 1916; HJELMSLEV 1933; COȘERIU 1952; DUBOIS 1773; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. IO SOCIOLINGVISTICĂ. Studiul relațiilor dintre limbă și societate este obiectul unei secțiuni a lingvisticii, care este denumită sociolingvistică și care întrunește discipline precum etnoligvistica, sociologia limbii, geografia lingvistică și dialectologia. Sociolingvistica s-a dezvoltat după 1960 și tinde să stabilească, acolo unde este posibil, relația dintre variațiile lingvistice și cele sociale, eventual, chiar sub
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
practice, care nu pot fi decît sociale, prin analiza variației lingvistice în corelație cu clasa, etnia, vîrsta, sexul etc. locutorilor. În acest caz, sociolingvistica încearcă să determine cine vorbește o anumită varietate de limbă, cu cine și despre ce, încît lingvistica privește sistemul limbii în unitatea lui, în vreme ce sociolingvistica vizează variația vorbirii. În această perspectivă, aceste două discipline par a fi complementare, însă cu statut inegal, căci, în vreme ce lingvistica se află în centrul științelor limbii, sociolingvistica are un statut secundar, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbește o anumită varietate de limbă, cu cine și despre ce, încît lingvistica privește sistemul limbii în unitatea lui, în vreme ce sociolingvistica vizează variația vorbirii. În această perspectivă, aceste două discipline par a fi complementare, însă cu statut inegal, căci, în vreme ce lingvistica se află în centrul științelor limbii, sociolingvistica are un statut secundar, în latura în care limba se articulează cu societatea. Există însă opinii potrivit cărora, ținînd cont de faptul că esența limbii este intersubiectivă prin comunitatea socială, sociolingvistica poate fi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Există însă opinii potrivit cărora, ținînd cont de faptul că esența limbii este intersubiectivă prin comunitatea socială, sociolingvistica poate fi considerată ca o disciplină centrală, iar nu periferică. Ca atare, sociolingvistica variaționistă, întemeiată de William Labov, se definește ca o lingvistică ce ține seama de eterogenitatea (structurală a) limbii, care este în covariație cu eterogenitatea structurală a socialului. Astfel, limba nu oferă numai situațiile socialului, ci participă la impunerea lor, căci servește atît la comunicare, cît și la discriminare, la separare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ea are în vedere tot ce variază în limbă și structurează structura socială a acestei variații. Pe o direcție apropiată perspectivei deschise de teoria lui W. Labov se înscrie praxematica, fiindcă ea urmărește aceeași plasare a raportului limbă-societate în centrul lingvisticii. V. diglosie, etnometodologie, praxematică, variație lingvistică. DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. IO SOFISM. Cînd paralogismul este construit intenționat, pentru a induce în eroare, el devine sofism. Cel care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
operei există o relație indisolubilă, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că limba are, pe lîngă structură, și un caracter ornant, ceea ce îl va conuce la consacrarea stilisticii literare (numită și stilistică genetică sau individuală). În spațiul lingvisticii franceze, stilistica este detronată după 1960 de ofensiva criticii structuraliste, dar cunoaște o revigorare după 1990, prin studiile lui J. M. Adam și ale altor lingviști. În ceea ce privește lingvistica românească, se poate observa că spiritul critic animă dezbateri în jurul statutului stilisticii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la consacrarea stilisticii literare (numită și stilistică genetică sau individuală). În spațiul lingvisticii franceze, stilistica este detronată după 1960 de ofensiva criticii structuraliste, dar cunoaște o revigorare după 1990, prin studiile lui J. M. Adam și ale altor lingviști. În ceea ce privește lingvistica românească, se poate observa că spiritul critic animă dezbateri în jurul statutului stilisticii printre celelate ramuri și discipline ale știinților limbii. Pe de o parte, se susține că stilistica reprezintă o disciplină de sine-stătătoare, diferită de gramatică, cele două direcții vizînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și discipline ale știinților limbii. Pe de o parte, se susține că stilistica reprezintă o disciplină de sine-stătătoare, diferită de gramatică, cele două direcții vizînd stratul afectiv, respectiv cel formal al limbii; pe de altă parte, se admite că stilistica (lingvistică) nu trebuie separată de gramatică, pentru că nu i se opune, existînd o identitate de profunzime a faptelor investigate, dotate cu formă, cu structură și cu expresivitate (G. Ivănescu, Mioara Avram). Prin urmare, se admite că stilistica poate fi asimilată gramaticii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unor "limbi speciale", atunci cînd există "un grad de civilizație avansat", conceptul "stiluri funcționale" a fost formulat de lingviștii Școlii de la Praga, dar o teorie a stilurilor funcționale cu acceptare extinsă nu s-a realizat, acestea nefiind un subiect al lingvisticii occidentale. Din acest motiv, schimbul de idei între specialiști este aproape inexistent pe această temă, iar o sistematică a stilurilor unanim recunoscute nu s-a reușit. Există însă argumente pentru a legitima identificarea a cinci stiluri funcționale în cazul unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]