5,957 matches
-
iar spiritual de la seve necurse, extrase în picături, de la rădăcini, strecurate prin pietre de vatră și distilate la văpaie, Mihaela Gurău! Dacă o iubește maestrul Benone Sinulescu pe această inetrpretă de muzică populară și folclorică, este pentru că a descoperit pe lira corzilor ei vocale un defileu prin care se revarsă un aur fluid de sunete vocale care, solidificat, se preface inel pe degetul neamului moldovenesc, nuntit cu propria-i soartă pe care, deși ea l-a asuprit de multe ori, el
MIHAELA GURĂU. ŞI-A DESCOPERIT, PREŢUIT ŞI FRUCTIFICAT GLASUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377392_a_378721]
-
plânge. Tu, dulce amintire te-ai închegat în suflet, Mărite Gând --- forță universală ! În orișice suflare-mi îți simt ușorul umblet, Când hoinărești cu mine în lumea cea stelară... Străbatem lumi celeste, esenț' filosofale, În matematici pure găsim sunet de liră... Și despicăm istorii cu epoci triumfale, Tu, gând, mi-așterni pe chip când zâmbet... când altul ce se miră... Putere ce exiști în slujba omenirii, Unică, creatoare de la-nceput de ere, Te-așez tăcut pe foaie --- odă descoperirii, Tu, gând
ODĂ GÂNDULUI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377524_a_378853]
-
cam mult, Somnul mi-l furase... Cum s-a-ntins în pat, Ca un plumb picase, Sforăia... 'nfundat Că n-auzea tunul, De-ar fi bombardat... Calu, ca nebunul, Răgea ne-ncetat. Calu mi se miră Cum de îndrăznea Prea silfida liră A mi-l deranja!... Cum era zurliu... A-ngânat distrat: - Veniși cam târziu, Șeful s-a culcat... Vioara-l privea, Era-nmărmurită: „A dracu' lichea!... Nemernică vită.” - Ce nu îți convine, Scripcă maronie! De te uiți la mine Parcă-aș fi
CALU ȘI VIOARA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377629_a_378958]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PATRU CINCI PUTERI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului în măreția naturii stă un galben și o liră între cele patru puteri ale soarelui omul împinge roaba cu nisip împarte pietre neputințelor apoi se aruncă în mare când se încurcă în alge scrie un poem când prinde mișcarea peștilor începe să scrie proză nu contează genul cuvântul îl
PATRU CINCI PUTERI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378882_a_380211]
-
de lalea, sunt o gaură-n curea, închisorii o zăbrea și merinde în boccea... Sunt o apă curgătoare, cânepă pusă-n vâltoare, lacrimă la supărare, îngerul cu suflet mare.... Sunt nisipul ce respiră, chipul oglindit pe miră murmurul lăsat de liră, perla scoicii ca safiră... Sunt țărână pe mormânt, o șuviță grea de vânt, trup robit peste pământ, icoană a unui sfânt... Tu, Luceafărul secret, ești credința în Profet, un arhanghel înțelept, ce-mi trimiți săgeți în piept... autor: Mariana Petrache
EU SUNT de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378965_a_380294]
-
că suferă de sindromul „Stockholm”. Anglia: BREXIT în 2016. Cameron nu mai e prim ministru, iar Regatul Unit a iesit din Europa Comunitară. Theresa May a ajuns prim ministru și ne aduce aminte de Margaret Thatcher (războiul din insulele Falkland). Lira sterlina a pierdut zdravăn din valoare, iar City of London cartierul financiar al Mării Britanii își pierde din strălucire. Miliardarii ruși, care erau aici la ei acasă, încep să plece spre tărâmuri mai sigure financiar și odată cu ei și miliardele
DRAGI PĂMÂNTENI, A TRECUT ŞI 2016 ! de VIOREL BAETU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379954_a_381283]
-
Doar locurile pădurene cântate de Maria Stroia sunt așa de natural scăldate în verdele, vioriul, cărămiziul, albul, rozul anotimpurilor. Între vocile cântăreților care au îmbrăcat cântecele în straiele naturii, cea a Mariei Stroia e clinchet de lăcrimioară! Glasul ei vibrează lirele inimilor ce-absorb binele, frumusețea, iubirea! Un frumos cuvânt și cel mai crezut îl spune despre artistă compozitorul și dirijorul Constantin Arvinte: „Acum mai bine de cinsprezece ani, pe pajiștea înflorită a cântecului popular românesc în plin miez de vară
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
prindă curaj de a iniția o discuție cu ea...! De teamă să nu penduleze conversația între frenezia cunoașterii a cât mai mult despre artistă și predispoziția ei la timiditate și discreție! Cum să întrebi ceva o artistă pentru care tace lira și o lasă pe ea, se oprește susurul fântâniței și dă voie vocii sale, închid păsările pliscul și-o ascultă?! Nu cumva Ploieștiul dă impresia că e originea grâului din care s-a copt pâinea cea mai dulce a poeziei
NICO MUZICA, ÎNFLORIND VIAŢA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382096_a_383425]
-
barcă, printre ele. Ca să mă rătăcesc, Nu m-ar lăsa BUSOLA, Spre CRUCEA SUDULUI m-ar duce Încet, încet ,BALENA. Aș pune VIZITIUL În CARUL MIC, sau MARE, Și-aș înhăma DELFINUL Să-l scoată la plimbare. I-aș da, LIRA ,în brațe De dragoste să cânte, Să stea COCORU-n loc, La el ca să asculte. FECIOARA, lângă el , Aș așeza-o-n car, Pe CALEA LACTEE Să-l calce pe VARAN. Aș prinde VULTURUL în zbor, PEȘTELE AUSTRAL să-l
PRINTRE CONSTELAȚII de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382109_a_383438]
-
între pleoape, Și, de atunci, ca să nu te mai pierd, Umblu prin Univers Mereu cu ochii închiși... DOAR UN VIS Un val năvalnic saltă-n slavă munții, Ivit dintre străfunduri de fiord, Aievea îi percep căldura vie Și cântecul din lira de la șold. El trece prin oglindă înspre mine, Și chipul mi-l îmbracă în tăceri; Pe drumul meu de flori, presară fluturi, Atât de vii..., și-atâta de stingheri! Mă ia de mână și mă duce-n portul, Unde un
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
din 24 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Un lut străin mă ține prizonieră și mă zidește-ntr-un castel de oase cu gust de cloroform și de migdale mă adâncește-n somnuri mincinoase Pe umerii albiți de vechi orgolii port lire adormite printre șoapte din haina veche-a rimelor necoapte țes trapele secrete peste noapte Mai mohorâtă-s ca o zi ploioasă și mult prea obosită-mieste pana când sufletului rătăcit în toamnă în trist cuvânt îi sângerează rana Și-n lutul
SUFLET RĂTĂCIT ÎN TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380612_a_381941]
-
Adierile lirei de Constantin Stana Întâlnirea mea cu poezia Gabrielei Mimi Boroianu este relativ recentă și absolut surprinzătoare. Ea s-a petrecut cu câteva luni în urmă, când fusesem invitat să prezint cartea altui confrate (Mihai Hafia Traistă - „Aproapelui cu ură”) cu
CONSTANTIN STANA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379575_a_380904]
-
de stele... Aprinde-mă cu-al tău apus... Fi Soarele iubirii mele! Morgana poeziei Sunt fiica Soarelui și a Lunii, A galaxiei lucitoare... Născută între zi și noapte... Rod al pasiunii arzătoare... Plutitoare, diafană, Înveșmântată toată-n stele, Cu o liră și o pană, Îmi cânt stihurile mele... Rătăcesc noapte de noapte Pe-ale muzelor meleaguri... Risipind în inimi doruri Și-ale iubirilor șiraguri... Valurile mă sărută... Vântu-mi răcorește fruntea... Norii-mi sunt vasul cu pânze... Unicornul mi-este puntea... Nu
FARMEC ŞI PASIUNE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379612_a_380941]
-
aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri... Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... Citește mai mult Viori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna desculță... Când arborii-s năluci,Și gândesc în culori visătoare, cărunteIar
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
în roua aurie...În noiembrie, copacii rămân goi și singuri...Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze!Iubește-mă acum, când pădurea se transformăîn viori și în vise cu plete în vânt de luminăși poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelatăCântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”...... XV. ELISABETA IOSIF, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016. MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului Apusul arde-n flăcări Nori de păsări. De sub cărbunii aprinși
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
în general. Pornind de la învățământ, la educația primită acasă și până la oamenii de cultură consacrați și vizibili, cultura de azi are clare tendințe contradictorii. Citește mai mult Un nou proiect literarCenaclul Școlii Populare de Ară Bacău Editura ArtBook Cenaclul online Lira 2121 ianuarie 2016, la AtelierCuvânt de deschidere a proiectuluiBine ați venit la Serate literare! Am demarat acest proiect literar pentru că iubesc scriitorii și scrisul lor, pentru că, la rândul meu, scriu, așadar mă simt liberă și îndreptățită să inițiez acest proiect
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri. Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... 6 octombrie, 2015 ... Citește mai mult Elisabeta IOSIFViori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna desculță... Când arborii-s năluci,Și gândesc
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
în roua aurie...În noiembrie, copacii rămân goi și singuri.Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze!Iubește-mă acum, când pădurea se transformăîn viori și în vise cu plete în vânt de luminăși poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelatăCântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”...6 octombrie, 2015... Abonare la articolele scrise de elisabeta iosif
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
curat e sfeșnic... Și-atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Cvadrige nălucind sunt anotimpurile care vin Trireme-s vârstele de tinerețe, ce azi le ai și mâine nu-s Căci bărtrânețile-s aproape și de om se țin Spus-a poetul cântând din lira sa: Fugit... Irreparabile... Tempus! Și dacă marmura eternă, e albă și e rece Pe funerare lespezi stau șterse nume ce s-au dus Sau poate... statui privind îngândurate, sub care vremea trece... Și doar atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Vezuvii sunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
preț nespusDoar bucuria chipului curat e sfeșnic...Și-atât: Fugit... Irreparabile... Tempus!Cvadrige nălucind sunt anotimpurile care vinTrireme-s vârstele de tinerețe, ce azi le ai și mâine nu-sCăci bărtrânețile-s aproape și de om se ținSpus-a poetul cântând din lira sa: Fugit... Irreparabile... Tempus!Și dacă marmura eternă, e albă și e recePe funerare lespezi stau șterse nume ce s-au dusSau poate... statui privind îngândurate, sub care vremea trece...Și doar atât: Fugit... Irreparabile... Tempus!Vezuvii sunt anii ce-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
lumina Logosului dumnezeiesc, cuvintele gânduri ori graiurile rostite de creștinul ortodox cult (iluminat), creator, trebuie să capete un caracter sacerdotal al esteticii, o calitate sacramentală a semanticii, o semnificație liturgică a hermeneuticii, o armonie cosmică perfectă: „Făuritor de armonii perfecte, liră ce strălucește printre stelele patriei, Eminescu e, pentru noi, mai mult decât un vates (profet), un poet cu religioase funcții, un profet al poporului său. Ca Solon, ca Empedocle și ca Numa, el este un legislator al patriei, un om
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
Articolele Autorului Îți știu glasul Îți știu glasul, de când șesurile s-au despărțit de ape, de când planetele murmurau șoapte și Orfeu o căuta pe Euridice. Calliope, a împărțit bobul de rouă în două, punându-ți ție jumătate, pe buze. Constelația Lirei, ne îngăduie să cântăm împreună, cântecul neterminat de Orfeu și Euridice. Visul meu, se oglindește în mările tale de lumină și clipa o așteaptă să vină. Referință Bibliografică: Îți știu glasul / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2143
ÎȚI ȘTIU GLASUL de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381544_a_382873]
-
te/ cunoscuse dar se presupunea că am/ iubit o femeie extraordinară, deși tu ești atât de obișnuită, atât/ De obișnuită...(pag. 100) se comportă ca și Orfeu. Apare pretutindeni ca muzicianul - poet, care prin excelență și prin efectul magic al ”lirei” sale este un seducător dar și un Orfeu modern, ca un om care ”a îndrăznit să încalce interdicția și să privească invizibilul”: ”Port în mine un demon, baletează/ pe umerii mei așa cum baletau gleznele/ tale odată. Îmi beau imaginea din
ELISABETA IOSIF ”MUZICA ÎNAINTE DE TOATE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380913_a_382242]
-
trăiri, vârtej de vise, întreabă al ei spirit, Ea, fiica Luminii, se-nalță, plutește, în al său templu, pe AMON RA îl caută, dorește în ritm sacadat de tobe pășește printre coloane uriașe, hieroglife, culori, simboluri și semne pe-acordul lirei, lutei, chimvalei, pătrunde în sala hipostilă magie de forme, frize și fresce, ochi nevăzuți o-nsoțesc, figuri, umbre și suple forme se-ndreaptă departe, adânc, spre întunecata-ncăpere, ferit de arșița zile, pe-Osiris, trinitatea, întâlnește, continuă drumul și dintr-o
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
o cuprinse,gânduri, lumini, trăiri, vârtej de vise, întreabă al ei spirit,Ea, fiica Luminii, se-nalță, plutește,în al său templu, pe AMON RA îl caută, doreșteîn ritm sacadat de tobe pășeșteprintre coloane uriașe, hieroglife, culori, simboluri și semnepe-acordul lirei, lutei, chimvalei, pătrundeîn sala hipostilă magie de forme, frize și fresce,ochi nevăzuți o-nsoțesc, figuri, umbre și suple formese-ndreaptă departe, adânc, spre întunecata-ncăpere,ferit de arșița zile, pe-Osiris, trinitatea, întâlnește,continuă drumul și dintr-o aură Isis-Hathor, Stăpână
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]