4,922 matches
-
Le Sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine și Viziunea lumii în poezia noastră populară (1967). Dacă prima accentuează caracterul contemplativ al folclorului poetic românesc și include creatorul popular în categoria temperamental-estetică a tipului simpatetic, cealaltă urmărește evoluția liricii noastre folclorice „de la resemnare la acțiunea creatoare”, cum sună chiar subtitlul ei. Sunt identificate și aici trei tipuri reprezentative pentru spiritualitatea românească, așa cum apar ele în câteva capodopere: homo contemplativus în Miorița și Ciobănașul, homo activus în Toma Alimoș, homo
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
Laurențiu Ulici. Elogii, invocații și elegii, versurile lui S. din Vară de amiază și Amiaza lui Empedocle (1983) se înscriu frecvent într-o dicțiune solemnă, ceremonioasă, care amintește prin câteva reminiscențe tonalitatea și tiparul poeziei lui Lucian Blaga, precum și „plastica” lirică a lui Adrian Maniu. Asimilarea lecțiilor modelatoare este evidentă, dincolo de transcrierea în cheie proprie a sugestiilor: „Eu cred în cel ce caută. Tăcerea-i este duhul. / Eu știu: nu lespedea apasă peste gând. / Nu adierea morții / Îl înspăimântă pe cel
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
an, / Mai lasă-mă, Doamne Dumnezeule! / Acum în clipa aceasta când poemele se nasc, / Iar ochii mei sunt o rană deschisă”. În ansamblu, poezia lui Ș. se distinge prin modernismul viziunii și prin calitatea expresivă a versului, contribuind la înnoirea liricii generației șaptezeciste. SCRIERI: Elegie pentru puterea orașului, București, 1974; Luminile orașului, București, 1975; Melancolia, București, 1977; Flacăra de magneziu, București, 1980; Mașina de scris, București, 1981; Trupuri pe ecranul de radar, București, 1982; Viața în infraroșu, București, 1985; Orașele suprapuse
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
1981), S.-Ț. fructifică simbolul folcloric al perpetuării amintirii celor morți în gândurile celor vii. Peisajul este cel rustic, mai bine zis păstoresc, iar relația spiritual-material tinde să restituie sensul unei comuniuni cu profunzimile. Tăcerea de piatră (1982) include o lirica a ruralului și teluricului, proiectată pe ecranul unui relief aspru, pietros, în ambianța căruia se descoperă credințe, eresuri și descântece, obiceiuri și ritualuri specifice. Poetul evocă prezenta strămoșilor, sugerând că existența se află sub semnul mării treceri și al întoarcerii
SANDU-TIMOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]
-
Al. Macedonski), fixează locul „Literatorului” în continuarea directă a mișcării heliadiste și îl atacă pe Titu Maiorescu (aluziv și pe Mihai Eminescu). Două articole teoretice, Poezia patriotică (Al. Macedonski), Ziarismul și literatura (Cincinat Pavelescu), vedeau renașterea poeziei române în părăsirea liricii intimiste pentru una patriotică și în separarea politicianismului de literatură. Al. Macedonski face elogiul creatorului (Poezia și poetul). O rubrică de portrete, intitulată „Nemuritorii” și semnată Aristarch (Al. Macedonski), prezintă scriitori străini, romantici, parnasieni, naturaliști, simboliști, dintre care unii s-
LUMINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287904_a_289233]
-
va figura mai târziu cu titlul Două vieți în volumul Dureri înăbușite, iar în numărul din 8 octombrie, poezia Mama. Versuri au mai semnat Matei Rusu, I. Costin, A. Steuerman-Rodion, Virgiliu N. Cișman și G. Botez-Gordon. Un Fragment inedit din lirica lui Neculai Beldiceanu deschide primul număr al revistei, în semn de omagiu pentru poetul dispărut cu trei ani înainte. Alături de M. Sadoveanu, care își iscălea colaborarea cu pseudonimul M. S. Cobuz, mai erau prezenți cu schițe, nuvele și însemnări Gh.
LUMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287895_a_289224]
-
Mihai Novicov, Al. Dima ș.a. Criticii aveau îndatorirea de a suspecta tocmai creația tânără de permeabilitate la influențele literaturii occidentale, „decadente”. Astfel se explică, de pildă, faptul că în articolul Carențe în poezia unor tineri (21/1959) Marin Bucur amendează lirica unor autori de valoare, precum Petre Stoica și Gellu Naum. O linie critică mai îngăduitoare este vizibilă între 1962 și 1974. După această perioadă, oficiul critic al revistei, coordonat mai cu seamă de Mihai Ungheanu, are tendința, determinată politic, de
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
iulie 1925 până în ianuarie 1928, cu subtitlul „Văd-tot, spun-tot”, iar de la numărul 11/1925 „Revistă enciclopedică ilustrată”. Director: Ilie Ighel Deleanu. Poezie publică Radu D. Rosetti și Gabriella Constantin, cu proză colaborează Nestor Urechia. În sumar intră și traduceri din lirica lui Robert Burns, Adam Mickievicz și Carmen Sylva, realizate de I. U. Soricu, Paul B. Marian și Ilie Ighel Deleanu. Dintre prozatorii străini figurează Giovanni Papini, Jack London, Conan Doyle, Paul Bourget, Edmond Jaloux ș.a. Mircea Eliade este prezent cu
STIU-TOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289938_a_291267]
-
un tablou antropomorfic care, prin asociațiile neașteptate, îl amintesc uneori pe Ilarie Voronca. Dar lirismul autentic iese la iveală atunci când Ș. renunță la excesul de imagini, decantând versul de arabescurile metaforice. Exuberanța, vitalitatea, uimirea, suavitatea, elanul juvenil rămân caracteristice pentru lirica acestui „adolescent pe viață”, cum s-a autodefinit. SCRIERI: Pe o vârstă de băiat, București, 1970; Aripa mea de soare, București, 1975; Desculți pe cer, Iași, 1976; Frumosul în piele de tigru, București, 1983; Singurătatea de după dragoste, Iași, 1985; Structura
STEFURIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289915_a_291244]
-
pseudonimele Astar, Coresi, A. Coresi, Sfârâiac. O vreme a fost stenograf la Camera Deputaților. Mai târziu, ca om politic liberal și unul din conducătorii organizației locale, va fi deputat și prefect al județului Dorohoi. Începuturile lui S. se raportează la lirica posteminesciană și la atmosfera literară a publicațiilor socialiste. În primul volum, Poezii (1894), S. amintește melancolia eminesciană în versuri de o armonie corectă și abordează tema socială pe linia unui umanism sentimental. Ulterior - De demult... (1897), Pe-același drum (1900
STAVRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289890_a_291219]
-
J. Sorkin, Sidney Geist, precum și scriitori din țară: Barbu Brezianu, Ștefan Aug. Doinaș, Stelian Tănase, Mihai Ursachi, Mircea Handoca ș.a. Din 2000 S. editează „Caiete internaționale de poezie - International Notebook of Poetry”, anuar care cuprinde poezie românească și traduceri din lirica universală, studii critice, eseuri. În 2002 își susține doctoratul cu teza Particularități etnoculturale ale românilor americani. Contribuții la studiul comparativ al etnosului, publicată în 2003, sub titlul Românii din Lumea Nouă. Versurile din prima carte a lui S., Exerciții de
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
doctoratul cu teza Particularități etnoculturale ale românilor americani. Contribuții la studiul comparativ al etnosului, publicată în 2003, sub titlul Românii din Lumea Nouă. Versurile din prima carte a lui S., Exerciții de apărare pasivă, sunt marcate de poetica generației optzeciste, lirica de aici putând fi definită drept „cerebrală, citadină și concretă” (Laurențiu Ulici). Sub armura poetului se identifică o structură sentimentală, nostalgică, înclinată către plasticizarea imaginii („... vigurosul trunchi al unei amiezi / Cu pistruii ploii în soare sunând ca bănuții de aur
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
1994, 12; Dan Stanca, Dorul de casă. Gabriel Stănescu - Sfârșitul care începe, RMB, 1997, 7; Theodor Damian, Roua cărților, București, 1998, 117-119; Tudor Cristea, Modele și canoane ale simbolismului central-est-european, CNP, 1999, 11-12; Horia Ion Groza, Viața poemului sau Despre lirica lui Gabriel Stănescu, CL, 2000, 11; Constantin Abăluță, Biograficul ca epură a lumii, VR, 2001, 3-4; Horia Ion Groza, Armonia și permanențele ființei românești, VR, 2001, 7-8; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 266-269; Vasile, Poezia, 248-252; Gheorghe Grigurcu, „Românii din Lumea
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
solar. Avea în pregătire alte câteva culegeri de versuri (Plânsul madonelor, Cântărețul amurgurilor, Înălțimi de odihnă) și o dramă (Izvorul tămăduirii), care au rămas în manuscris. Mort la patruzeci și patru de ani, S. rămâne „poetul tânăr” al generației de lirici în care intrau Andrei Tudor, Simion Stolnicu, Vladimir Cavarnali ș.a. S. se distinge prin pasiunea cu care a urmat, în poezie, „aproape de sine”, dar reducând totul la esențe, drumul către sunetul pur, evocator al unei „necesare Lipse”: hieratica ordine spirituală
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
a strâns în volumele Poeme (1911), Grădina Hesperidelor (1912), Imperii efemere (1925). Avea sub tipar, în 1929, Armonii lascive. În 1902 îi apăruse culegerea de caricaturi Politicienii noștri. A fost prieten cu Ion Minulescu, care a exercitat o înrâurire asupra liricii sale, l-a cunoscut pe Tudor Arghezi. Ș.-E. este unul din poeții care, printr-o retorică simbolistă, a exprimat constant înclinarea către ireal și poetic, ce transformă versul într-o revărsare - echivalentă beției, hipnozei sau visului - de „adjective scumpe
STEFANESCU-EST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
aștern peste covoare/ Petrec în toată casa/ Și toată casa arde/ De ochii lor albaștri/ De părul lor de foc/ Și toată casa cântă...”), poetul a susținut „propensiunea spre ludic” (Mircea Scarlat), care își va găsi mai târziu împlinirea în lirica lui Radu Stanca și Emil Brumaru. În romane - Zaza (1939), Școala dragostei (1944), Femei moderne (1947) - Ș.-E. încearcă, neîndemânatec și făcând concesii literaturii de consum, să demistifice refugiul în visul „roz” al unei vieți de desfătări, obținută prin aventuri
STEFANESCU-EST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
Strigăt și șoaptă, București, 1984. Repere bibliografice: Al. Piru, „Ploaia de sâmburi”, LCF, 1976, 14; Nicolae Manolescu, Debuturi: „Ploaia de sâmburi”, RL, 1976, 18; Eugen Simion, Poezia feminină, LCF, 1978, 12; Valeriu Cristea, Discreția confesiunii, RL, 1978, 18; Cornel Moraru, Lirica feminină, FLC, 1978, 20; Paul Dugneanu, „Vânătoare de timp”, CNT, 1978, 26; Mircea Doru Lesovici, „Vânătoare de timp”, CL, 1978, 9; Nicolae Ciobanu, „Strigăt și șoaptă”, „Viața militară”, 1984, 10; Costin Tuchilă, „Strigăt și șoaptă”, LCF, 1985, 16; Mircea Vasilescu
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
pseudonimele Leandru, Rodin, A. Trestianu, Tristis ș.a. Versurile lui S.-R., proiecții ale dramei declasării și rupturii dintre două culturi, oscilează între sentimentalism și cinismul unui decepționat care reia motivele poeziei sociale și se angajează în direcția esteticii urâtului. În lirica erotică îl imită pe Heinrich Heine, dar poanta ironică nu reușește să disimuleze întotdeauna amărăciunea ori melancolia. Influența lui Mihai Eminescu este și ea vizibilă. Mai interesantă este culegerea de „sonete postume” Frontul roșu (1920), unde notația nudă și lucidă
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
românească”, „Ateneu”, „Tomis”, „Luceafărul”, „România literară”, „Orizont”, „Tribuna”, „Steaua”, „Cronica” ș.a. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Brașov, pentru volumele Deasupra tainei (1999), Praguri și trepte (2003). Autor egal cu sine, S. este un poet aplicat, cu o lirică ce se distinge prin ținuta supravegheată a versurilor. După cum s-a remarcat, îi sunt caracteristice disciplina construcției, echilibrul stilistic, tonalitatea stenică, aspirația către ideal, afectivitatea lucidă. Încă din poezia de început se observă atenția acordată expresiei, tendința calofilă. Ritmul lent
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
de debut căreia îi corespunde o frază finală de același tip, cu efect de cădere de cortină, înșiră alert date permițând situarea scriitorului în cauză, fixează un punct de interes (aspectul mitizant al poeziei lui Marin Sorescu, escamotarea eului în lirica de senectute a lui Lucian Blaga, tendința estetizantă la Eugen Barbu etc.), ce focalizează discuția mai curând perceptivă decât riguros analitică și o pigmentează cu formulări percutante și cu portrete vii, malițioase, uneori nedrepte. Aceasta pare să fie rețeta eficace
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
Flora, Augustin Pop, Ioana Ieronim, Mihai Ursachi, George Astaloș, Nicu Caranica, Ion Stratan ș.a. Concomitent au fost reproduse poeme din poezia clasică, au fost traduși poeți maghiari și germani din România. E de consemnat, ca fapt divers în materie de lirică, apariția a numeroase parodii semnate de Mircea Micu. Proza, chiar dacă nu s-a bucurat de o atenție egală cu aceea acordată liricii, ocupă un spațiu considerabil și adună iarăși majoritatea numelor semnificative din literatura vremii: Ion Agârbiceanu, Eugen Barbu, Ion
STEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
au fost traduși poeți maghiari și germani din România. E de consemnat, ca fapt divers în materie de lirică, apariția a numeroase parodii semnate de Mircea Micu. Proza, chiar dacă nu s-a bucurat de o atenție egală cu aceea acordată liricii, ocupă un spațiu considerabil și adună iarăși majoritatea numelor semnificative din literatura vremii: Ion Agârbiceanu, Eugen Barbu, Ion Băieșu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Viorel Cacoveanu, Petru Dumitriu, Dumitru Mircea, Dumitru Radu Popescu, Vasile Rebreanu, Vasile Sălăjan, Mircea Horia Simionescu, Mihai
STEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
Alexandru George, Fără nici o disimulare, VR, 1984, 4; Radu Călin Cristea, „Acuarele și gravuri”, F, 1984, 5; Mircea Mihăieș, „Linia de plutire” O, 1984, 24; Viorel Dirja, Rămășițele unui război sufletesc, CL,1984, 6; Radu G. Țeposu, O față a liricii feminine, F, 1984, 15; Mincu, Eseu, II, 106-109; Nicolae Manolescu, Antiromantism, RL, 1987, 2; Mihail Iordache, Zale și catifele: Elena Ștefoi -„Repetiție zilnică”, CL, 1987, 2; Traian T. Coșovei, „Repetiție zilnică”, VR, 1987, 2; Al. Cistelecan, „Repetiție zilnică”, F, 1987
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
antologii ample din poezia americană publicate sub comunism. După 1970 scrie mai cu seamă poezii, proză și însemnări de călătorie. Câteva traduceri au rămas în manuscris. De la versurile de început, care anunță o poetică postromantică minoră, la Poezii (1945-1986) (1988), lirica e dominată la S. de tema timpului, de sentimentul perisabilității ființei, contrabalansat de nevoia de a privi materia aflată în această trecere-pierdere. Poemele sunt descrieri, mici scene, înrămări ale unor fragmente de realitate în mișcare. Ochiul avid surprinde forme, culori
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
americane moderne (De la Walt Whitman la contemporani), îngr. trad., pref. Petru Comarnescu, București, 1947; ed. (Aud cântând America), Cluj, 1973; William Faulkner, Victorie, București, 1957; James Aldridge, Aur și nisip, București, 1962; Mâhnirea e mai grea decât marea (Tălmăciri din lirica veche a Irlandei), îngr. trad., pref. Mihail Stănescu, București, 1974; Eternă bucurie-i frumusețea (Antologie de poezie britanică), îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 1977; Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu - Shakespeare’s Last Sonnets
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]