3,986 matches
-
a școlii de corecție și din ipocrizia bine însușită la spital. Azi nu mă mai mir decât de curajul și luciditatea cu care am constatat atunci că nu eram bun de nimic. Cum am ajuns să-mi pierd ulterior această luciditate e aproape o taină pentru mine. La Belle Arte îmi spuneam aproape cu satisfacție: "Avantajul meu față de ceilalți mediocri, și slavă Domnului nu sânt deloc singur, e important: eu știu! De aceea ei vor fi mereu în inferioritate față de mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-am întors la Marta și, beat, umilit, îndîrjit împotriva ei fiindcă nu o răzbunasem și împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit. În loc să-i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe deplin liber, nici cu totul dependent. Această constatare m-a speriat. Priveam marea de la fereastră. Sticlele primite de la Aristide zăceau azvârlite sub pat, fără nici o picătură de coniac în ele. Nu mă mai puteam îmbăta. Trebuia să-mi suport luciditatea, golul. Secătuit cum eram, aș fi vrut să sângerez, să am un nod în gât, la urma urmei ce importanță avea că ardeam de dorința de a mă întoarce în sala cu oglinzi? și tiranii suferă uneori, și ei pot
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am priceput că n-avea rost să insist. Umilit, am pornit înapoi pe coridor, rugîndu-mă să nu mai întîlnesc pe nimeni. De aici amintirile mele se încurcă. Am înghițit două somnifere care, în loc să mă doboare, mi-au dat parcă o luciditate sporită. Priveam marea și mă tot întrebam unde îmi pierdusem dalta, fiindcă vroiam să mă duc pe țărm unde luna scălda Stâncile într-o lumină neobișnuit de intensă. Intre pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
toate acestea nu era absolut. Pentru că, dacă este adevărat că toți cei despărțiți ajunseseră în această stare, este drept să adăugăm că nu ajunseseră toți în același timp si de asemenea că, o dată fixați în această nouă atitudine, străfulgerări, întoarceri, lucidități bruște îi readuceau pe cei loviți la o sensibilitate mai proaspăta și mai dureroasă. Erau necesare pentru asta acele momente de uitare în care făureau câte un plan care presupunea că flagelul a luat sfârșit. Era necesar să fi resimțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pentru că avem puterea și avem și atâtea posibilități să-ți răsplătim atașamentul față de noi. O arătare cu șapcă mă admonesta, trecându mă în seama altor comisari care încercau să mă salveze - ziceau ei - măcar în ultima clipă - dacă voi avea luciditatea să recunosc că am greșit și să mă grăbesc a mă alinia lor și de a defila în pas muncitoresc. Repetat, repetat eram învinuit, mereu eram amenințat și treceam prin noi încercări traumatizante, îngrijorându-mă și înfricoșându-mă! Mă aduseseră
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu zăbrelele strângându-se tot mai tare în jurul meu.” Ajunge la Paris fără bani... Pentru joi, 1 ianuarie 1948, notează în jurnal: „Regele a abdicat (forțat). România este acum o Republică Populară, o provincie aparent independentă în Imperiul sovietic.” (Câtă luciditate în aprecierea situației țării noastre.) Regimul comunist din România se oferă să-i aducă gratuit în țară pe cei plecați, dar foarte mulți aleg să stea la o imensă coadă cerând azil politic, lăsând în urmă o casă, o familie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a învățat cutare lucru de la mine. Cinste lui pentru sinceritate, corectitudine și modestie! Cam atât despre aceste două feluri de coșmaruri. Mă tem de un al treilea fel de coșmar și anume, mă tem să nu-mi pierd judecata și luciditatea minții pe care Creatorul mi-a păstrat-o ca pe vremea când eram mai tânăr. Sper să nu am parte de acest fel de coșmar, rămânând activ atât timp cât voi mai exista. în după-amiaza zilei de 27 octombrie citesc încă din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dragoste sufletul, pentru ca fiecare generație să primească și să dăruiască iubire... Acuitatea înțelegerii, într-un timp egal cu un secol frământat istoric, social și filosofic, a permis filtrarea evenimentelor într-un discurs artistic pe mai multe planuri. Este de admirat luciditatea cu care întâmpinați și traversați fiecare provocare existențială, dorință de reușită, de a fi la înălțimea tuturor cerințelor, nimic nu vă împiedică să scrieți, să comentați, să răspundeți la scrisori, să primiți oaspeți, să răspundeți la apelurile telefonice. M-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
spre o tablă de șah pe care o ținea în colțul biroului său. Era un obicei din timpul închisorii. Juca partide întregi în minte, gândind pentru ambele tabere, iar asta îi lua uneori zile întregi. Îl ajutase să-și păstreze luciditatea în perioadele de detenție izolată. Acum avea permanent un joc în desfășurare. —Bet Alpha se află într-o sinagogă antică. Veche de 1500 de ani. Sioniștii țin la ea pentru că demonstrează că sunt la fel de vechi aici ca și noi. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-i bată nebunește de frică, organele i-au intrat într-o stare cu mult mai înspăimântătoare, fiindcă trecea dincolo de teroarea obișnuită. Era un calm imobil, încet; un preludiu al morții. Și simțea din nou asta acum. Își aminti cu luciditate incidentul de pe autostrada din Ierusalim: nu putuse să dureze mai mult de treizeci de secunde. Văzuse mașina în spate, urmărindu-i, fără nici o îndoială. Încetinise, intrând brusc într-un loc de parcare, într-un unghi care spera că îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Mă temeam că mînia lui va fi Întețită de criticii care scoteau În relief aspectele cele mai puțin „catolice“ ale cărții. Ce-ar gîndi el dacă ar citi: „acrobații intelectuale care alunecă pe cojile de banană ale obscenității“, „amestec de luciditate și de lubricitate“, „un libido Îmbătat de sine Însuși“? Totodată, articolele astea se transformau În ochii mei În tot atîtea pledoarii care ar avea poate darul de a-l Îmblînzi pe procurorul general, alias Franz Weyergraf. Din meschinărie, mai doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din cap. ă Te rog, asta este forte important, poți să îmi arăți chitanța? După o vreme Virginski își deschise ochii, iar Porfiri văzu în ei o inteligență angajată care îi temperă temerile pe care le avea în privința studentului. Dar luciditatea lui Virginski era de scurtă durată, fiindcă, după un moment ca acesta, confuzia punea din nou stăpânire pe ochii săi apoși. ă Pavel Pavelovici, spuse Porfiri cu fermitate. Când ai mâncat ultima oară? ă Mâncat? ă Da, mâncat. ă Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
plină de călugări, cu toții în picioare. Unii erau îmbrăcați în robe brodate cu pasaje biblice. Fiecare recita din scripturi, murmurele lor blânde coborându-se asupra celui pe moarte, asemeni unui ultim botez cu vorbe înaintea morții. ă Are momente de luciditate remarcabilă și perioade lungi când pare pierdut, explică Fratele Innochentie șoptind cu înflăcărare. Domnul Dumenzeu îl cheamă deja la El. Am reușit să îi spun despre dumneata. Că un magistrat important îl căută cu treburi oficiale. ă Eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
escroc; cel puțin la acest capitol nu eram cu desăvârșire mediocru; învățasem ceva din războiul cu tata, din lecția dură a școlii de corecție și din ipocrizia bine însușită la spital. Azi nu mă mai mir decât de curajul și luciditatea cu care am constatat atunci că nu eram bun de nimic. Cum am ajuns să-mi pierd ulterior această luciditate e aproape o taină pentru mine. La Belle Arte îmi spuneam aproape cu satisfacție: „Avantajul meu față de ceilalți mediocri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a școlii de corecție și din ipocrizia bine însușită la spital. Azi nu mă mai mir decât de curajul și luciditatea cu care am constatat atunci că nu eram bun de nimic. Cum am ajuns să-mi pierd ulterior această luciditate e aproape o taină pentru mine. La Belle Arte îmi spuneam aproape cu satisfacție: „Avantajul meu față de ceilalți mediocri, și slavă Domnului nu sunt deloc singur, e important: eu știu! De aceea ei vor fi mereu în inferioritate față de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-am întors la Marta și, beat, umilit, îndârjit împotriva ei fiindcă nu o răzbunasem și împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit. În loc să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe deplin liber, nici cu totul dependent. Această constatare m-a speriat. Priveam marea de la fereastră. Sticlele primite de la Aristide zăceau azvârlite sub pat, fără nici o picătură de coniac în ele. Nu mă mai puteam îmbăta. Trebuia să-mi suport luciditatea, golul. Secătuit cum eram, aș fi vrut să sângerez, să am un nod în gât, la urma urmei ce importanță avea că ardeam de dorința de a mă întoarce în sala cu oglinzi? și tiranii suferă uneori, și ei pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
priceput că n-avea rost să insist. Umilit, am pornit înapoi pe coridor, rugându-mă să nu mai întâlnesc pe nimeni. De aici amintirile mele se încurcă. Am înghițit două somnifere care, în loc să mă doboare, mi-au dat parcă a luciditate sporită. Priveam marea și mă tot întrebam unde îmi pierdusem dalta, fiindcă vroiam să mă duc pe țărm unde luna scălda stâncile într-o lumină neobișnuit de intensă. Între pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că ai aflat prea târziu. Înțelegi totul când nu mai e nimic de Înțeles. Acum știu care este Legea Regatului, a acelui biet, disperat, deșucheat Malkuth În care s-a exilat Înțelepciunea, mergând pe dibuite pentru a-și regăsi propria luciditate pierdută. Adevărul lui Malkuth, unicul adevăr ce strălucește În noaptea sefiroților, e că Înțelepciunea se descoperă goală În Malkuth și descoperă că propriu-i mister stă În a nu fi, decât un moment, care-i și ultimul. După el, Alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Știe ce i se întâmplă, asta e cel mai rău. Fran se stăpâni cu greu. Era al naibii de nedrept. Tatăl ei cel ager și spiritual. De ce nu i se întâmplase altcuiva? — Da. Ei bine, dacă e Alzheimer, își va pierde treptat luciditatea. Din punctul acesta de vedere, va fi mai ușor. Cel puțin pentru el. Dar nu și pentru ei, acesta era subtextul. — Desigur, dacă acesta va fi diagnosticul final, va trebui să vă așteptați la un comportament excentric, chiar antisocial. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lor, unei arte internaționale au reprezentat, fără îndoială, un argument forte. Publicistica lui Arghezi, Cocea și Vinea din această perioadă abundă în articole ostile discriminărilor și persecuțiilor etniciste. Într-o suită de tablete cvasiliterare din 1913, tînărul Vinea „prinde” - cu luciditate - ceva din atmosfera de misticism fanatic, prerevoluționar a momentului: „Azi, sîntem mult mai mistici ca părinții noștri, cari se închinau mult, mergeau la biserică, fără să fie însă pasionați și fanatici. Doar că idolii s-au schimbat (...) Adorarea a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-i faciale de gornist. Marcel, îmi placi că ești și fervent, și flăcău teribil — și supun rîndurile astea potolitului Jules — iar Țara punctificat în lutul în care maestrul Dumnezeu i-a întemnițat talentul, amuzant și angelic cînd copleșește burghezimea”. Primatul lucidității și talentul sînt — așadar — condițiile de valabilitate pe care Vinea le pune, discret, „fumisteriilor” Dada. Aflat la distanță față de centrul insurgenței - în „provincia” românească părăsită de Tzara -, structural incapabil de sfidări dadaiste, însă dornic de solidarizare, el le cere „amicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artei pentru mase”) are loc de pe aceleași poziții spiritualiste: „Arta pentru artă, arta pentru mulțime sînt tot așa de absurde. Propun arta pentru Dumnezeu”. Este invocat John Ruskin și elogiat exemplul lui Jean Cocteau, modernul pocăit cu „momentul său de luciditate” din scrisoarea către Jacques Maritain... Textul va provoca reacția promptă a celor de la unu, care sancționează „maniera Contimporanului (...) oscilînd în jos și confuz de la Sept Manifestes Dada, modernismul arhitectonic și pictural al lui Marcel Iancu și pînă la articolul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Istoria..., ediție nouă, revăzută de autor, text stabilit de Al. Piru, Ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1993, pp. 888-889). Urmuz apare însă ca un autor solar, de tip clasic, la care „divagația morbidă a spiritului este exclusă”. Prozele sale vădesc o „luciditate” amuzantă, care nu pierde niciodată controlul și care (spre deosebire de dicteul automat al suprarealiștilor „gravi” și „lirici”) produce rîsul. Cum? Prin „calambururi de esență sofistică” manifestate prin relațiuni „absurde și totdeodată cu aparențe de corectitudine”. Criticul rămîne însă mereu la suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]