3,374 matches
-
comune care-și ascund frumusețea doar pentru a fi dezvăluită prin versuri: "Așezați un loc comun pe ceva stabil, spălați-l, frecați-l, clătiți-l în așa măsură încât să surprindă prin prospețimea sa."260 De observat maniera metaforică și ludică de a vehicula principii literare ceea ce contribuie la senzația de libertate pe care o lasă discursul. Textul devine o însumare de gânduri, anecdote, idei, care ascund de fapt opinii critice, ferindu-se însă de solemnitatea și gravitatea tratatelor. În ciuda acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
haos geniul trebuie să se sprijine pe câteva aspecte concrete, creația ca rezultat spontan al unei iluminări iraționale, fiind percepută ca imposibilă. Este o atitudine pe care Hulme o favorizează în mod clar, chiar dacă, în câteva rânduri, se mimează plăcerea ludică de a vehicula principii: "În acest stadiu al articolului nu avansez aceste teorii altfel decât ca pe un joc. Nu vă cer să credeți că e adevărul. Spun doar că, presupunând că e adevărat, jocul meu reușește să îmbine într-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
el, e doar cel serios, jocul cu statut formativ, reluat ciclic la vârste diferite. La Benedetto Croce, nici o raportare la arta-joc. Diferit de Croce, la care prin "arta pentru artă" se înțelege autonomia esteticului, G. Călinescu supraestimează în absolut aspectul ludic: "Poezia este un mod ceremonial, ineficient, de a comunica irațional, este forma goală a activității intelectuale. Ca să se facă înțeleși, poeții se joacă, făcând ca și nebunii gestul comunicării fără să comunice în fond nimic decât nevoia fundamentală a sufletului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al Poeziei). Rafinat trezorier de idei și imagini, voce decisă opunând spontaneiștilor, veleitarilor și celor rămași la exteriorități mărturii despre propriile-i înaintări ori trimițând la experiențele altora, Doinaș putea privi în final, de pe culme, ca artist realizat. UN SENTIMENTAL LUDIC GEO DUMITRESCU Sub pseudonimul Vladimir Ierunca, studentul Gheorghe Dumitrescu de la Facultatea de Litere din București, debuta în revista Cadran (1939, nr. 4) cu un Cântec. În următorii doi ani colabora la Prepoem semnând Geo Dumitrescu, iar în plin război (1941
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai de seamă poliglot al limbii române, cap și începătură a prozei"! Judecăți existențiale ducând dinspre alții spre sine însuși, judecăți de valoare îmbrățișând diverse forme de artă, opinii rostite cu genuină nonșalanță aparțin, cel puțin pe un versant, unui ludic sociabil; pe versantul opus, rațiunii i se supune un control al inimii, încât polaritățile contrarii vorbesc de aventura cuvântului și autoexil, de revelații fulgurante și închidere în dezolare. Conștient că gravitatea gânditoare din Elegii frizează retorismul, ducând inevitabil la frigiditate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cumpănă între lucruri! La poetul de relații plurivoce spontane, discursul giocoso se sustrage programatic convențiilor vechi și noi, poetul (în postură de moralist bonom) neezitând să apară în situații nastratinești. O fantezie ingenuă (cu inserții de substrat ancestral, oltenesc) imprimă ludicului o mișcare în universalul uman într-atât de firească încât traducerile în numeroase limbi au avut ecouri excepționale. Disconvenție, demitizare, spaimă de alienare acestea sunt dealtminteri pe buzele multor contemporani. Geo Dumitrescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Ivănescu, Leonid Dimov
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prin reluări în exces) un cuvânt, o imagine, un nucleu mental, risipindu-se în eforturi variaționale. Prețiozitățile, tiradele lui lirice, mostre de oratorie savantă, cresc pe un fond unduitor, pe cât de pasional, pe atât de neutru, de unde tandrețea difuză și ludicul. O astfel de poezie de jocuri calculate e, de multe ori, un derivat cultural agrementat cu inserții parodice, discurs deturnat în calambur și zeflemea. În Examenul, să zicem, autorul e cel dintâi care se amuză la modul urmuzian: La dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Amorurile lui Julien Ospitalierul, orientate spre "o ceșcuță de ceai chinezească", spre "un blând șifonier" ori spre "o bilă de fildeș lucioasă" deviază, la modul ingenuu, în fabulos. Discursul cu aparențe logice din Secretul lui Julien Ospitalierul dă utilizare intensă ludicului. Într-o dimineață tristă de toamnă, Ospitalierul scoate din magazie un burghiu "suav", prilej de "emoție și fericire". Într-o scândură "geluită cu melci și îmbătată de ploi acrișoare" va face găuri, după care va strânge "rumegușul curat în casete
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
până la modernii Husserl și Karl Jaspers! În alte texte ne întâmpină Marc Aureliu, Oedip, Teresa de Avila, Bernini, Mefisto, Heidegger. Poeme ca acestea se adresează, desigur, lectorului de cultură superioară, care descoperă sub aparențe reflexive niște pseudo-aforisme -, mai exact propoziții ludice: "Strada este inițiativa mea". "Cărțile nu-s decât iubiri / conservate, istoria pusă-n borcane..." Preocupări de stilistică genetică sunt de găsit și în Orașul de sub varul pereților (1994); șochează aici eforturile de penetrare, dincolo de forme și norme, în însăși esența
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Nord și dincolo de Nord (2001); Stânci nupțiale(2003). Alte scrieri: Saeculum. Metafizică și poetică (1995); Cultură și literatură în ținuturile Sătmarului. Dicționar 1700-2000 (2000). CUPRINS POEZIA UN UMANISM MAGIC 5 PORTRETE 27 ȘTEFAN AUGUSTIN DOINAȘ POEZIE GÂNDITOARE 29 UN SENTIMENTAL LUDIC GEO DUMITRESCU 40 NICHITA STĂNESCU UN GLADIATOR TANDRU 50 MARIN SORESCU: PRIVILEGIUL SPIRITULUI 72 MĂȘTILE LUI IOAN ALEXANDRU 83 CEZAR IVĂNESCU NELINIȘTI ȘI MITOLOGII 96 ANA BLANDIANATRANSPARENȚE ȘI MISTER 109 "IRONIA ONTOLOGICĂ" SAU DESPRE MIHAI URSACHI 121 DINCOLO DE TRISTEȚE ILEANA
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
multe cazuri. Copilul suportă foarte bine masajul, cu condiția ca acesta să fie corect adaptat la particularitățile sale. Astfel, datorită faptului că copilul este instabil, ședințele nu trebuie să fie prea lungi, iar procedeele de masaj trebuie alternate cu activități ludice orientate spre scopul urmărit prin aplicarea tratamentului. Intensitatea masajului va ține cont de faptul că țesuturile sunt subțiri, modalitatea de acționare fiind stabilită în funcție de natura și gravitatea afecțiunii. Ca regulă obligatorie, trebuie evitată producerea oricărei senzații de disconfort pe care
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
̀ n ̀ nsușirea corectă a schemei corporale statice și dinamice. în traumatologie. Sechelele traumatismelor la copii sunt minore și au totdeauna tendința să regreseze de la sine, rar întâmplându-se să fie nevoie și de alt tratament decât o activitate ludică bine dirijată. Atât masajul clasic, cât mai ales metodele complementare au eficiență foarte mare ̀ n cazul afecțiunilor organice, singura condiție fiind aceea de a selecta și aplica tehnicile respective în funcție de scopul urmărit și de particularitățile vârstei și cele individuale
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
o lecție pe care mă tot străduiesc să o învăț, uit și mereu o iau de la capăt, într-un continuu circulatio. E o carte scrisă continuu, în viața mea întreagă, cu misia ei fundamentală, dar și cu o importantă componentă ludică și ironică, specific bucovineană aș spune, care mi-a adus destule nedumeriri și chiar unele imputațiuni, uneori meritate. Sper să mă fac mai bine înțeles. Pînă la urmă se ajunge la un echilibru dacă lipsește răutatea, la o simțire comună
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
trezit peste noapte cu spatele la zid. El consideră că, pentru a găsi soluții noi și originale, pentru a intui un sens logic al acestor fenomene noi și ciudate, pur și simplu trebuie să ne jucăm cu ideile. Cei lipsiți de simțul ludicului, cei prea pătrunși de demnitatea lor, nu reușesc decît arareori să vină cu idei proaspete, și asta nu numai în știința eco-nomică. Deci, Krugman propune jocul (atenție, nu joaca!) cu ideile pentru ieșirea din criză. Într-o lume post-postmodernă, haotică
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
tinerețea ori cu Erosul, cu mobilitatea și cu libertatea, cu provocarea și cu divertismentul, au despovărat și au dinamizat imaginarul consumatorist. Momentul „greu”, emfatic și competitiv al mărfii a dat îndărăt cu un pas în beneficiul unei mitologii euforice și ludice, frivole și juvenile. De unde natura hibridă a acestui ciclu ce se prezintă la scara istoriei drept o formațiune de compromis între mitologia standing-ului și cea fun, între consumul demonstrativ „tradițional” și consumul hedonist individualist. Consumul intimizattc " Consumul intimizat" Acest
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
finalitățile distinctive. Vrem mai degrabă obiecte destinate traiului decât obiecte de expunere ostentativă, cumpărăm una sau alta nu atât pentru a ne mândri, a afișa o poziție socială, cât pentru satisfacții emoționale și corporale, senzoriale și estetice, relaționale și sanitare, ludice și distractive. Bunurile de pe piață ce funcționau inițial ca simboluri ale statutului apar acum din ce în ce mai evident ca servicii făcute persoanei. De la lucruri ne așteptăm nu atât să ne claseze în raport cu alții, cât să ne permită să fim mai independenți și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
înecat într-un flux de senzații excepționale evoluând într-un spațiu-timp fun, teatralizat, lipsit de riscuri și de inconfort. Dorește să acceadă la un fel de stare magică sau extatică cu totul deconectată de la realitate, la o stare de euforie ludică ale cărei început și sfârșit sunt perfect cronometrate, ca la cinema. Nu e vorba de pierderea reperelor sau de confuzia realului cu iluzia, ci pur și simplu de încântarea rezultată din excesul de spectaculos și din proliferarea efectelor, de uimirea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de viață și sursă a plăcerilor și-a făcut apariția în secolul al XIX-lea, odată cu marile magazine. În faza III, acest etos s-a universalizat și și-a atras un public mereu mai numeros, shoppingul lăsând impresia de ocupație ludică, de divertisment pentru toată lumea, de la femeile din înalta burghezie până la păturile populare și la tineret. Domenii întregi ale consumului au devenit experiențiale, asimilabile cu shopping-party, distracția la cumpărături. Societatea de hiperconsum este aceea în care consumul se scindează în mod
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
produsă fie și de aparența aventurii. În faza III, în care nevoile de bază sunt satisfăcute, cumpărătorul valorizează, desigur, valoarea funcțională a produselor, dar, în același timp, el caută mereu alte plăceri neîncercate încă, experiențe senzitive ori estetice, comunicaționale ori ludice. Se vând excitație și senzație și se cumpără experiență de viață, orice consumator semănând mai mult sau mai puțin cu un „colecționar de experiențe”13 dornic să se întâmple ceva aici și acum. Ca un proces de intensificare hedonistă a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ale consumului funcționează ca divertisment. Astăzi, în homo consumans se regăsește mai mult ca oricând homo ludens, plăcerea consumului apropiindu-se de cea procurată de activitățile legate de joc14. Nu există nicio îndoială că această capacitate de a crea distracție ludică și animație „interioară” este unul dintre cei mai importanți factori care alimentează interminabila escaladă a nevoilor. Consumul, copilăria și timpultc " Consumul, copilăria și timpul" Întinerirea experienței trăitetc "Întinerirea experienței trăite" Am văzut așadar care este originea necesității de a reconsidera
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
vechilor diviziuni, contra tuturor vechilor diferențieri din interiorul lumii adulte, istorice și umane. Dar unde anume a văzut cineva eradicarea criteriilor și a diferențelor? Pentru că individul care funcționează în regim infantofil știe totuși că există o mică diferență între principiul ludic și principiul realității! Ce caricatură a judecății să iei partea drept întreg, jocul drept viață, consumul drept existență! Neoadultul care se defulează la Euro Disney nu se întoarce de-a binelea în copilărie, el se amuză să se infantilizeze, să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
vorba atât de triumful regresiei psihologice, cât de consacrarea socială a tinereții ca ideal de existență pentru toți. În acest cadru cultural în întregime nou, idealul vieții adulte, serioase și riguros organizate se estompează în beneficiul modelelor care legitimează emoțiile ludice, infantile chiar. Când tinerețea și hedonismul funcționează ca referenți cardinali, nu mai e nicio rușine să afișezi gusturi ale unei alte vârste, nicio jenă ca acestea să-și prelungească efectul. S-a terminat cu compartimentările stricte și cu atribuirile definitive
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să regăsească impresii trăite cândva în copilărie prin intermediul ofertei pieței; ei se joacă fără nicio inhibiție cu trecutul, surfează peste mărcile vechi sau reprezentative pentru toate perioadele vieții. De unde putem conchide: „consumul regresiv” este înainte de toate semnul unei culturi hedoniste, ludice și juvenile, semnul unei epoci în care cumpărăturile se fac în vederea unor experiențe subiective. Noua febră nu este altceva decât una dintre figurile ordinii dereglementate, emoționale, hiperindividualiste a fazeiIII. Orice ar fi, în mod paradoxal, omului îi place „s-o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Până la urmă, retragerea zeilor a dus nu atât la afirmarea triumfătoare a subiectului, cât la dreptul tuturor la infantilism, la distracțiile „pasive” și futile: ea ilustrează nu atât abisul tragic al nonsensului, cât dorința de băi de tinerețe, de irealitate ludică, de derealizare emoțională a sensului. Dacă universul raționalității instrumentale e martorul unei amplificări a „căutării sensului”, el este încă și mai mult martorul nevoii crescânde de uitare a sensului, de evadare din viața de toate zilele în activități gratuite și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cât extraordinarul avânt al cererii de bunuri „inutile”. Cel care vizitează un magazin cu mărfuri la preț redus nu este un subconsumator, ci un hiperconsumator care se abține de la anumite cheltuieli pentru a putea accede, în altă parte, la consumuri ludice, comunicaționale și emoționale. Nu atotputernicia logoului triumfă, ci forța valorilor hedoniste, gustul pentru schimbare, dorința generalizată de a participa la societatea-modă. Hiperpublicitate și hipermărcitc "Hiperpublicitate și hipermărci" Rămâne un adevăr că goana după inovare și lansări de produse nu se
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]